Tot societatea civilă menține România în rândul democrațiilor semi-consolidate. Raport Freedom House

România se menține pe poziția a 10-a, la fel ca anul trecut, în Raportul Nations in Transit 2016, realizat de Freedom House. La fel ca în raportul anterior, cel mai bun scor este înregistrat de societatea civilă (scor în ușoară îmbunătățire), iar acest lucru are o contribuție decisivă la menținerea României în grupul țărilor cu democrații semi-consolidate. Ușoara îmbunătățire a scorului societății civile a fost compensată (în sens negativ) de declinul scorului guvernanței locale.

Raportul monitorizează evoluția a 29 de țări din fostul bloc comunist, din Europa Centrală și de Est, Balcani și până în Asia, folosind evoluția a șapte capitole/indicatori: procesul electoral, societatea civilă, independența presei, gradul de democrație al guvernanței naționale, respectiv locale, independența justiției și corupția. Fiecare indicator primește o notă de la 1 la 7, în care 1 reprezintă cel mai înalt nivel de democrație, iar 7 cel mai scăzut.

În funcție de scorul obținut, fiecare țară intră în una din cele cinci categorii: democrații consolidate (verde), democrații semi-consolidate (galben), guvernări în tranziție sau regimuri hibride (portocaliu), regimuri autoritare semi-consolidate (albastru deschis) și regimuri autoritare (albastru închis) – vezi harta.

Nations in Transit_2016

***

România a stagnat în ceea ce privește majoritatea domeniilor analizate în cadrul Raportului Nations in Transit 2016. Raportul a analizat evenimentele care au avut loc între 1 ianuarie – 31 decembrie 2015, iar acesta a fost al treilea an consecutiv în care scorul final rămâne neschimbat, respectiv 3,46 pe o scară de la 1 (cel mai mare grad de progres democratic) la 7 (cel mai mic grad de progres democratic) – vezi tabelul de mai jos.

Raportul Nations in Transit asupra drepturilor politice globale şi a libertăţilor civile nu evaluează guvernele per se şi nici nu este elaborat doar pe baza politicilor executivului sau a legislaţiei în vigoare. În schimb, sunt luate în considerare efectele practice ale activităților entităților statului și ale actorilor non-guvernamentali privind guvernanţa, drepturile şi libertăţile individuale şi felul în care aceştia interacţionează pe mai multe paliere. Aceste evaluări, axate pe 29 foste ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est şi din Asia Centrală, nu reprezintă indicatori absoluţi ai situaţiei dintr-o anumită ţară, dar sunt valoroase întrucât oferă o analiză anuală, detaliată şi comparativă la nivel regional pe termen lung a progresului sau regresului reformelor în 7 sectoare: guvernanţă democratică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local, procesul electoral, societatea civilă, independenţa presei, independenţa şi cadrul judiciar şi corupţia.

nations in transit tabel

România se află sub media generală a celorlalte țări studiate, singurul indicator al cărui scor se apropie fiind cel referitor la situația corupției și asta datorită performanței înregistrate de către Direcția Națională Anticorpție – vezi figura de mai jos.

Romania graph

Notă: Graficul interactiv poate fi accesat aici (click)

Nici poziția în clasamentul general nu s-a schimbat față de cea din 2015, România aflându-se pe locul 10, după Ungaria – care a înregistrat o diminuare a scorului a 3 din 7 indicatori, la fel ca Polonia – și Bulgaria – care a fost astfel favorizată și a avansat pe locul 8. Vezi tabelul de mai jos.

nations in transit clasament

Notă: Țările au fost ordonate în funcție de scorul final. Situația completă poate fi accesată aici (click) 

Cel mai bun scor înregistrat de România este în continuare cel al societății civile. Mai mult decât atât, scorul societăţii civile s-a îmbunătăţit de la 2.50 la 2.25, pe de o parte graţie participării sporite a societăţii civile (non)instituționalizate în sfera publică, iar pe de altă parte datorită intenţiei declarate a noulul guvern de a îmbunătăţi transparenţa şi implicarea cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor. Îmbunătăţirea scorului societăţii civile s-a conturat pe fondul unui şir de evenimente tragice care s-au materializat într-o mai bună mobilizare a societăţii civile spre sfârşitul anului 2015 sub egida evenimentelor din clubul bucureştean Colectiv, cauzate de aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor de siguranţă în spaţiile publice. Combinat cu moartea accidentală a unui ofiţer de poliţie dintr-o coloană oficială de maşini care îl escorta în mod ilegal şi ad-hoc pe Gabriel Oprea, dezastrul din clubul Colectiv a produs furie pe scară largă şi proteste de stradă. Demonstraţiile, cele mai mari din anul 1990 până în prezent, au vizat întreagă clasa politică cu genericul “Corupţia ucide”. Protestele au dus la demisia lui Victor Ponta şi a cabinetului sau în noiembrie şi numirea unui nou guvern de miniştri conduşi de tehnocratul Dacian Cioloş. După instalarea guvernului tehnocrat în noiembrie, implicarea societăţii civile în procesul de luare a deciziilor a devenit mai vizibilă. La îmbunătăţirea scorului societăţii civile a contribuit şi înfiinţarea Ministerului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic, care are ca scop crearea de canale orizontale de comunicare şi sporirea transparenţei instituţionale, accesului la informaţiile de interes public şi la procesul de luare a deciziilor. Cabinetul Cioloş a încurajat implicarea profesioniştilor societăţii civile chiar prin cooptare directă în echipa guvernamentală. Cu toate acestea, în ceea ce privește transparența și implicarea societății civile în luarea deciziilor, primul hop important al noului guvern a fost dezbaterea pe marginea noului buget pe anul 2016 în cadrul căreia reprezentanții societății civile au fost puși în fața faptului împlinit: bugetul deja fusese aprobat, sugestiile fiind astfel ignorate.

În schimb, scorul guvernanţei la nivel local este în declin de la 3.00 la 3.25 din cauza nerespectării de către Guvern a legilor şi a ordinului judecătoresc prin care s-au cerut alegeri anticipate pentru ocuparea posturilor vacante la nivel de administraţie locală. Mai precis, avântul anticorupţie a dus la crearea unor viduri de putere la nivel local pe care Guvernul – în condiţii normale şi sub incidenţa legii – era nevoit să le adreseze organizând alegeri. În loc să se conformeze însă, Guvernul Ponta a lăsat în sarcina prefecţilor decizia numirii temporare a liderilor locali. Legea privind administraţia publică locală a fost mai apoi schimbată rapid prin ordonanţă de urgenţă pentru a legitima aceste acţiuni.

În ceea ce priveşte politicile publice, anul trecut a fost marcat, atât de evoluţii pozitive în ceea ce priveşte procesul de reformă, cât şi de regrese semnificative declanşate de continuarea consolidării puterii partidelor politice prin luarea unor decizii discreţionare, atât la nivel local, cât şi la nivel central. În timp ce unele măsuri au fost tratate cu entuziasm, de pildă schimbările aduse legii partidelor în vederea permiterii coagulării de noi formaţiuni politice cu un număr minim de numai trei membri, altele precum nepopularele legi electorale au diminuat efectele pozitive ale celor dintâi. Menţinerea unui sigur tur de scrutin pentru alegerea primarilor este un prim exemplu al efectelor legii electorale, întrucât aceasta favorizează deţinătorii fotoliilor de primar. Legiferarea discreţionară şi folosirea instrumentului legislativ pentru legitimarea in postem a acţiunilor executivului au contribuit decisiv la schimbarea scorului referitor la guvernanţă locală.

Într-o altă ordine de idei, Curtea Constituţională a blocat adoptarea unui set de legi referitoare la securitatea cibernetică – aşa-numitele legi “Big Brother” – care încălcau drepturile şi libertăţile individuale. Un alt set controversat de propuneri legislative, de această dată aparţinând liderului PSD Liviu Dragnea, au avut ca scop încadrarea afilierii politice între criteriile „defăimării sociale”, care puteau atrage sancţiuni contravenţionale. Aceste propuneri au fost blocate de opoziţia ferventă a societăţii civile.

Mânat de îngrijorări ce ţineau de respectarea acordurilor cu Uniunea Europeană, care stipulau tăieri bugetare în eventualitatea unor reforme nesatisfăcătoare, Guvernul a accelerat implementarea strategiei de Consolidare a Administraţiei Publice (SCAP) prin organizarea de grupuri de lucru şi îndemnul adresat ministerelor vizate să ducă la bun sfârşit implementarea recomandărilor. În ciuda acestui avânt, Guvernul a fost acuzat că a fost preocupat numai de îndeplinirea unor sarcini pur formale impuse de UE, fără a avea intenţia de a stimula şi implementa în mod real reformele recomandate. Noul guvern technocrat a inclus reforma administrativă printre priorităţile imediate de guvernare.

Scandalul din diaspora iscat pe fondul alegerilor prezidenţiale din 2014 a adus în discuţie nevoia unor mecanisme de votare la distanţă precum votul electronic sau cel prin corespondenţă. Partidele parlamentare au ajuns la un consens în privinţa necesităţii de legiferare pe acest aspect, adoptând legea votului prin corespondenţă în noiembrie şi introducând mecanismul la timp pentru alegerile parlamentare din 2016. Deşi iniţiativa a fost bine primită, au apărut numeroase critici vizavi de faptul că proiectul de lege a fost elaborat şi configurat la repezeală, fără o consultare publică minimală, iar criticii au lansat o serie de semne de întrebare cum ar fi lipsa unor dispoziţii clare de urmărire a buletinelor de vot prin poştă şi incertitudinea referitoare la capacitatea serviciilor poştale de a livra în timp util fiecare buletin de vot.

Întregul raport (în limba engleză) poate fi descărcat de AICI


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *