Dorin Tudoran

“Toate-s vechi si nouă toate”

Profesorul Giruetă, coautorul decatlonului conversațional Marele șoc – Din finalul unui secol scurt (Editura Enciclopedică, 2004), tună și fulgeră, din nou, împotriva fostului său partener de taclale politologice, Ion Iliescu. (AICI)

Ion-Iliescu-Vladimir-Tismaneanu-Neptun-2003

Nu știu câtă influență mai are astăzi Ion Iliescu în stabilirea tacticii și strategiei PSD-ului, acest vas amiral al corupției, sau în stabilirea programului “haiducesc” al coalițiilor (a se citi “cârdășiilor”) parlamentare și extraparlamentare ale PSD-ului.

În 2004, când îl considera pe Ion Iliescu o “personalitate de extremă importanță nu numai pentru tranziție”, Profesorul Giruetă știa despre Ion Iliescu exact lucrurile pe care le știa și în 2015, când saluta o eventuală judecare și condamnare a fostului său partener de discuții.

Nici astăzi nu știm altceva despre Ion Iliescu decât știam în 2004. Vinovățiile sale au fost și rămân aceleași – însemnate și nesancționate.

Sunt multe lucrurile pe care nu le știu, dar știu că Ion Iliescu chiar nu s-a schimbat cu nimic, în vreme ce alții continuă să se schimbe după cum bate vântul – de la “Domnule” la “Tovarășe” și retur. Cu o grație ce ține de un ”cognitiv” de o maleabilitate rar întâlnită.

Lansarea volumului "Marele soc din finalul unui secol trecut. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu", prezentata de prof. univ. dr. Vasile Secares, Ioan Mircea Pascu si Adrian Severin.In imagine, Vladimir Tismaneanu si Ion Iliescu.

Lansarea volumului “Marele soc din finalul unui secol trecut. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”, prezentata de prof. univ. dr. Vasile Secares, Ioan Mircea Pascu si Adrian Severin.In imagine, Vladimir Tismaneanu si Ion Iliescu.

“Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace. […] Ideea unei cărţi de convorbiri cu preşedintele Iliescu s-a născut în vara anului 2001. Am purtat atunci o interesantă discuţie la Bucureşti, cu cel care fusese reales preşedinte al României. M-a frapat, cu acel prilej, disponibilitatea sa de a atinge subiecte considerate, mult timp, tabu.[…] Această carte ţine să pună în discuţie, fără inhibiţii, dar în limitele discursului conceptual politic, o biografie de excepţie, care s-a intersectat, în câteva rânduri, în chip determinant, cu destinul României în ultimele decenii ale veacului douăzeci. Mai mult, opiniile preşedintelui Iliescu vor marca dinamica vieţii politice româneşti la începutul noului secol.[…] ca intelectual public, am fost, în repetate rânduri, un critic al guvernării FSN de după decembrie 1989, inclusiv al unora din acţiunile asociate direct cu preşedintele Iliescu. Pe de altă parte, cred că anii trăiţi în opoziţie (1996-2000) au produs, în cazul domnului Iliescu, schimbări de mentalitate şi comportament politic ce nu pot fi ignorate. Ca politolog, eram curios să văd în ce măsură s-a produs un fenomen de învăţare politică şi, nu mai puţin semnificativ, în ce măsură există reconsiderări legate de unele opţiuni şi decizii politice. Am fost întrebat: ‘Nu te temi că, prin simpla angajare în acest dialog, contribui la legitimarea lui Ion Iliescu?’ Am răspuns cât se poate de simplu: legitimitatea unui lider în democraţie se naşte din alegeri libere, din acceptarea regulilor şi procedurilor jocului democratic, inclusiv a alternanţei la putere[…]”

Ion-Iliescu-Tismaneanu-Washington-2003

La somația pe care i-o adresează astăzi Profesorul Giruetă (“Sunteți fericit, tovarășe Iliescu?”), cel interogat ar putea răspunde liniștit: “La fel de fericit ca în 2004, domnule Tismăneanu”. După care ar putea zâmbi, la fel ca în 1989, 2004 și de-atâtea alte ori, căci, vorba poetului, “Toate-s vechi si nouă toate”.

Oare cum vor suna articolele pe care le va semna peste un deceniu Profesorul Giruetă despre cel pe care ni l-a livrat cândva drept un Henric al V-lea al României (aka Împăratul cu șapcă), la curtea căruia a slugărit “cognitiv” timp de un deceniu?


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on ““Toate-s vechi si nouă toate”

  1. Ion

    M-am dus de curiozitate la articol, pe contributors.ro: doar comment-uri … fotbalistice, ca să le zic așa. Problema lui Tismăneanu nu este că scrie, ci că o face de la mare distanță și de la mare altitudine, inclusiv față de realitate, un obicei care a început să facă vogă pe site-ul pe care apar texte cu valoare adăugată (zic ei). Publică mulți de la SNSPA și cred că articolele lor (de vulgarizare) contează în evaluarea activității; publică și alții care-și fac intrarea în lumea bună (se prezintă fetele la primul lor bal, cum ar veni).
    Stanomir, Tismăneanu, Armanca etc. combat focul cu foc, adică scriu ideologic și maoistic despre ideologia care nu le place. Adică se încaieră cu golanii pe străzi întunecate, pretinzându-se poliție. Așa că bine faceți că-l trageți de mânecă pe Volodea (așa-i spunea copchil fiind prin Primăverii, nu?), să stea mai în lumină, inclusiv a memoriei. A avut aproape 28 de ani să-l scuipe pe Ilici, măcar cât trupul regelui este pe catafalc să fi tăcut sau să fi scris în amintirea faptelor bune ale MS și Casei Regale.

    Reply
    • Cinicul

      Pe Contributors apar si articole valoroase, e drept mai rar. Celelalte sunt scrise bombastic, cu zel maoistic, cum bine spuneti, care combat la fel de bine precum Rică Venturiano, pentru ca autorii, nu-i asa, sunt de-ai nostri.
      Contributors este o idee buna, pacat in practica se dovedeste mai mult un instrument propagandistic decat o platforma de reale dezbateri de idei.

      Reply
  2. ion ion

    comparatia mi se pare f nimerita si din alt punct de vedere: girueta nu e atat de importanta ca dispozitiv in sine, ci vorbeste de fapt despre vantul care o impinge; nu as judeca manifestarile giruetei, care nu sunt ale ei, ci ale fortei care o activeaza
    asta e o girueta mai speciala, are si semnal sonor (ma rog, cu vorbe – scrie) si luminos (influencer)
    apoi as zice ca girueta, daca nu o poti tine responsabila pentru faptele sale (pentru ca nu sunt ale sale) nu isi dezvolta nici constiinta prea mult, pentru ca nu are la ce sa o foloseasca, deci nu i-as adresa prea multe reprosuri sau indemnuri unei giruete; as vorbi cu vantul daca chiar as crede ca se merita

    Reply
  3. Stefan Bragarea

    Stimate domnule Dorin Tudoran
    Pentru mine este stupefiant anticomunismul (mult prea vehement) al celor doi fii de propagandiști ai comunismului – Volodea Tisminețki și Alexandru Florian.
    Iar cel dintâi uită că a fost primul emigrant ajuns în SUA călare pe dromader!

    Reply
    • Dumitru

      Nu poti fi impotriva lui Tismaneanu pentru ca tatal lui a fost propagandist comunist. Insa Vladimir Tismaneanu a fost el insusi propagandist (mai obscur, dar a plecat abia cand nu-i mai mergea).

      Reply
      • Stefan Bragarea

        @Dumitru
        Cu tot respectul, nu pot fi de acord cu dvs.
        Educația primită în familie lasă evidente urme, uneori de neșters. Ambii părinți ai tov. Tisminețki și cele două surori (am cunoscut familia) erau staliniști – nici măcar comuniști – înfocați și agresivi. Ulterior surorile regretau existența – lipsită de privațiuni materiale – de pe vremea lui Gheorghiu-Dej.
        Din start, mărturisesc o oarecare neîncredere în cei care își schimbă BRUSC numele și convingerile.
        Iar modul în care a plecat din România (condus de mama la Paris și luînd de la ea bani de drum către America de Sud, după mărturisirea proprie) nu prea seamănă cu plecarea (lipsită de confort și de mijloace de subzistență) a celor mai mulți emigrați din acele nefericite vremuri.

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *