Mihai Dragos

Tineretul. Mize. (I) Noi, tinerii.

„Aproape două treimi dintre tinerii intervievați cred că lucrurile în România se îndreaptă într-o direcție greșită. Doar puțin peste un sfert dintre tineri consideră că direcția este bună, iar restul de 9% nu au răspuns. În percepția tinerilor, principalele trei probleme cu care se confruntă țara în acest moment sunt: corupția, sărăcia și locurile de muncă/șomajul.” – (Raport al Friedrich Ebert Stiftung, p. 7)

Noi, tinerii

A: Suntem speriați și deznădăjduiți. Nu știm ce ne rezervă viitorul și nu avem încredere că va fi mai bine decât acum. Auzim des la televizor că nici facultatea nu garantează un loc de muncă. Salariile inițiale sunt mici. Vocea noastră în societate nu e suficient de puternică și, chiar dacă reușim uneori să ne unim și să le dăm peste nas politicienilor, în problemele noastre de zi cu zi ne simțim în continuare singuri, ajutați eventual de familie și prieteni. Toată lumea e supărată pe „sistem”, dar aproape toți pupă mâna șefului de frică să nu-și piardă locul de muncă, dau șpagă și închid ochii la furt, sau iau șpagă și fură ei înșiși. Și toată lumea dă sfaturi, chiar dacă duce o viață de rahat și e parte din sistemul ăsta greșit. Sfaturi, adică frustrări din tinerețea lor pe care le transformă în rețete de succes, într-un secol care în mod evident e croit altfel. Au și ei dreptate? Poate, nu știm… Am vrea să ne explice cineva. Am fi vrut să aflăm din școală cum să ne descurcăm în această altfel de societate, dar la școală învățăm despre combinate chimice care nu mai există, tocim chestii pe care le putem găsi în 3 secunde pe google și învățăm că trebuie să fim de acord cu proful, că dacă nu suntem penalizați – adică să memorăm comentarii ale unor critici despre opere fără legătură cu secolul ăsta și să fim de acord cu criticii indicați de profi sau de manuale. Are rost să ne chinuim să trecem anul? Ce-mi aduce anul ăla? Acasă, părinții sunt nervoși și strigă la noi că avem note mici. Uneori ne lovesc. Mai bine stăm pe afară, cu prietenii și prin cluburi. Ce?! Să învăț că zbiară la mine? Nu vreau. Nu știu. Nu înțeleg de ce. Și în plus, am învățat să fentăm sistemul, să copiem, să învățăm câte ceva de ochii profului… Consilierii școlari n-au timp de noi, majoritatea profesorilor, cu salariile lor mici, sunt sictiriți și n-au chef și nici n-ar ști cum să ne ajute. Unii dintre ei ne zic tot la două zile cât suntem de imbecili și cum n-o să facem nimic în viață. Alții se străduiesc să ne învețe să fim și oameni, nu doar ce e în manuale. Pe cei din urmă mergem și îi ascultăm cu plăcere, dar și ei par învinși, deznădăjduiți, ca noi. Ce viitor ne așteaptă? Ce-ai zis, să mergem la vot? Politica e schimbarea? Tinerii de la partid au făcut un concurs de miss și mister politician, am mușcat mărul din găleata cu apă și ne-am prostit și îmbătat. Ce schimbare să facă.. ăia? Dar e „fun”, poate mai mergem. Mai bine plecăm din țară și încercăm să ne facem o viață acolo. Măcar sunt salarii cât de cât ok și chiar dacă ne înjură unii că îi invadăm și e puțin probabil să fim văzuți la fel de bine ca cei născuți acolo, se poate trăi. Pentru mulți dintre noi, despre asta e vorba. Despre a trăi.

B: Facem tot felul de chestii interesante. Suntem mii și mii implicați în societatea civilă, în companii, antreprenori, unii chiar și în instituții publice… Am luptat și am reușit, în ultimii ani, să blocăm legi, să dăm jos politicieni corupți. Pare puțin și într-adevăr sunt enorm de multe de făcut, de schimbat… Dar ăsta e vârful aisbergului. Avem o mândrie a noastră, ne place să fim buni în ceea ce facem. Nu ne place și nu acceptăm când cineva își bate joc de noi și nu renunțăm la valorile în care credem, chiar dacă asta ne cauzează periodic tot felul de probleme. E adevărat, însă, că nu suntem foarte mulți… O mare parte am avut norocul ca familiile să ne poată susține, să ne poată oferi oportunități la care majoritatea poate doar visează. Am fost și în străinătate, fie cu organizații, fie la conferințe, schimburi de experiență sau chiar la studii.  Trebuie și a trebuit să muncim mult, dar am văzut că se poate face ceva și acasă. În plus, ne-am simțit și bine fiind implicați. Odată ce am înțeles că se poate, nimic nu ne mai poate opri, pentru că e, până la urmă, vorba de viitorul nostru. E adevărat, unii dintre noi rămânem în străinătate. Nu de alta, dar acolo ni se chiar recunoaște valoarea, suntem plătiți bine și nu își bate nimeni joc de noi ca aici. Dar tot aici preferăm să ne petrecem timpul și să ne dezvoltăm o carieră, dacă putem. E adevărat și că e deja obositor, pentru că pare că de îndată ce scăpăm de o problemă, apar alte trei. Dacă am reuși să fim mai mulți, mai implicați, mai conectați unii cu alții, am putea face atât de multe!

Doar 62% din persoanele născute în țara noastră în 1996 s-au înscris la BAC în 2015, când ar fi avut vârsta necesară (aici statistica). Rata de promovabilitate a Bacalaureatului a fost în 2015 de 67,9%. Cu alte cuvinte, 42% din generația tinerilor născuți în 1996 a promovat în 2015 Bacalaureatul. În România sunt mai multe Românii, iar asta include tinerii – mult mai multe decât poate fi redat în câteva cuvinte. Unii au norocul de a fi urmat studii superioare de înaltă calitate, de a avea experiențe internaționale, joburi bine plătite. Alții au fost nevoiți să abandoneze școala pentru a lucra, sau pentru că nu au, efectiv, bani de transport. Unii au părinți care au înțeles importanța studiilor și fac eforturi supraomenești să îi țină în școală, alții au părinți vor să lucreze cât mai repede și să lase școala, că doar sunt tineri și în putere… Politicile publice trebuie să țină cont de aceste realități și să faciliteze un drum al tinerilor cât mai favorabil atât lor, cât și societății în general.

Între timp, tinerii au început să dea periodic peste cap calculele electorale ale politicienilor. De la o populație relativ neinteresantă, mică din punct de vedere al numărului celor cu drept de vot și al participării la vot, a devenit, dacă nu mai mult, cel puțin un risc major atunci când se satură de ceva sau de cineva din politică. În plus, efectele declinului demografic și al exodului generației se simt din ce în ce mai tare și în economie. Politicienii reacționează în diferite feluri – unii încearcă să rezolve din probleme, alții se fac că încearcă să rezolve probleme și o parte fac tot posibilul să controleze „vocea” tinerilor și impactul pe care această voce o are în alegeri, prin vot și prin forța de convingere. Despre toate astea o să scriu în următoarele articole.

Astăzi este Ziua Națională a Tineretului. La mulți ani tuturor tinerilor și să avem curaj și spor în construirea unei Românii așa cum ne-o dorim! :)


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Tineretul. Mize. (I) Noi, tinerii.

  1. Unus

    Auzim la televizor ca nici facultatea nu garanteaza un loc de muncă.
    Foarte adevărat. Care-i problema?

    Reply

Lasă un răspuns la Unus Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *