Mihai Goțiu

Tetrailes bahtalo! Se poate și fără grădinițe speciale pentru romi, domnule Emil Boc

La prima vedere (și doar la prima vedere) ideea unei grădinițe sau școli dedicate exclusiv romilor este una bună. În realitate, efectele reale sunt total contrare: o grădiniță (sau o școală) exclusivă nu face decât să accentueze segregarea, separarea pe criterii etnice, a copiilor. E posibil ca celor care le este adresată să le profite într-o anumită măsură, prin bruma de educație de care au parte (și care depinde de calitatea cadrelor didactice dispuse să predea în aceste școli speciale). Dar, în același timp, intră în viață cu stigmatul celor refuzați la școlile normale (titulatura de grădiniță/școală specială este, în sine, discriminatorie, copii care învață în astfel de școli nu sunt cu nimic mai ”speciali”, nici în sens pozitiv, nici în sens negativ). O zid invizibil, dar mult mai greu de trecut decât unul din beton armat, încununat cu sârmă ghimpată, se ridică între ”speciali” și ”normali” încă din copilărie, generând reacții de respingere a unora față de ceilalți pentru tot restul vieții. Unul dintre cele mai perverse efecte ale școlilor speciale e cel conform căreia li s-ar face o favoare  celor care beneficiază de ele, că banii investiți în ele ar fi putut fi cheltuiți mai bine. E un efect deja documentat (aproape nimeni nu are reticențe legate de faptul că din bugetul public e susținută educația normală; în realitate, școlile speciale nu cresc numărul de școli necesare pentru a asigura accesul la educație pentru TOȚI copiii dintr-o comunitate – numărul total al copiilor rămâne același -, doar se induce ideea unor costuri suplimentare, prin faptul că pe lângă școlile normale ar fi nevoie și de școli speciale; eventual cresc costurile cu unii asistenți sociali, dar și acest cost ar fi mai mic și cu efecte pozitive mult mai mari decât instituirea unor școli speciale).

Ideea unei astfel de instituții speciale i-a venit primarului Clujului, Emil Boc, și a anunțat-o în această săptămână. O astfel de grădiniță ar urma să fie ridicată din fonduri europene pentru copiii din colonia de la Pata Rât. Reacția regizorului Mona Nicoară (co-autoare, alături de Miruna Coca-Cozma, a unui film care documentează efectele unei asemenea ”școli speciale” la Târgu Lăpuș), dar și a altor persoane implicate în lupta pentru drepturile omului și a romilor, l-au făcut pe Emil Boc să revină cu nuanțări. Conform acestuia, nu ar fi vorba de o grădiniță destinată exclusiv copiilor romi de la Pata Rât, ci copiilor proveniți din familii defavorizate (scrisoarea Monei Nicoară și reacția lui Emil Boc aici). Pe de o parte e de apreciat promptitudinea răspunsului primarului (semn că există, totuși, deschidere la critici). Pe de altă parte, e mai puțin rău, dar tot rău: segregarea etnică e înlocuită cu segregarea socială. Am câștigat ceva? Stigmatele și efectele separării nu se aplică doar unui grup restrâns (etnic), ci unui grup mai extins (defavorizați social – romi și alții). Lărgirea grupului grupului segregat nu echivalează cu incluziunea socială!

Nu sunt chiar într-atât de naiv încât să nu înțeleg miza politică (și sensibilitatea problemei Pata Rât din punct de vedere politic). Pentru Cluj, cazul Pata Rât este și unul de orgoliu local. E o situație care deranjează gulerele albe și pretențiile de civilitate ale unei părți importante a locuitorilor orașului. Locuitori deranjați că în presa națională și internațională nu apar doar articole despre TIFF, despre creativitatea IT-știlor și a artiștilor orașului, despre cercetările de excelență ale unor universitari, ci și (mai ales) despre această rană. Acești locuitori votează, iar soluția propusă de primar le convine precum o mănușă, pentru a se disculpa (justifica) că nu fac nimic ca într-un oraș european să nu existe o astfel de colonie. Condiționarea de care amintește Emil Boc în contextul anunțării proiectului (”dacă nu-și vor duce copiii la școală, nu vor mai primi ajutoare sociale”) este expresia acestei mentalități, deși este o condiționare falsă (dreptul la educație/ accesul la educație este un drept al persoanei distinct de dreptul la un venit absolut minimal necesar supraviețuirii). Deloc surpinzător, chiar și comunitatea de la Pata Rât poate aplauda inițiativa, atâta timp cât nu înțelege efectele ei perverse pe termen mediu și lung (cazul documentat de Mona Nicoară și Miruna Coca-Cozma la Târgu Lăpuș, ori cel al romilor mutați „dincolo de zid” la Baia Mare sunt ilustrative).

Situația de la Pata Rât, este una în care, totuși, există speranță că poți împăca și varza, și capra (măsuri reale de incluziune socială + vouri). Asta pentru că sunt câțiva ani buni de când organizații civice și persoane foarte active sunt implicate în rezolvarea problemei. Atât în a atrage atenția opiniei publice asupra mizerabilității în care supraviețuiesc oamenii din colonie, a drepturilor pe care (nu) le au, cât și în a-i convinge pe ceilalți membri ai comunității clujene că rezolvarea situației i-ar avantaja (prin atenuarea efectelor conflictelor sociale sau, să nu ne ascundem după deget – nu e nimic rău în asta –, prin gâdilarea orgoliului că trăiesc într-un oraș cu adevărat civilizat). Ceea ce, întorcându-ne la miza politică, se poate transforma și în voturi. De această dată, în voturi pozitive – nu pentru că administrația locală a avut inițiative care să separe ”localnicii spălați” de cei ”mai puțin spălați” (etnici romi și ate categorii defavorizate social), ci pentru că, în mod real, s-a atenuat situația.  Clujul are norocul (șansa) de a avea persoane și cu expertiză în domeniu, și motivate intrinsec să se implice atât în rezolvarea problemei, cât și în comunicarea avantajelor rezolvării situației către ceilalți membri ai comunității locale.

Acceptarea existenței problemei Pata Rât de către administrația locală și încercarea rezolvării acesteia este un prim pas. Ar fi fost de dorit ca încă de la început să existe o consultare eficientă cu cei care dețin expertiză în domeniu și dorință de implicare. Nu este însă prea târziu ca această greșeală să fie remediată.

 


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *