Alina Mungiu-Pippidi

Țările vest-europene le-au impus noilor democrații standarde pe nici măcar ele nu le respectă!

Articol publicat în Le Monde

Cum să explicăm că o putere judecătorească – care pare să doarmă de mai mulți ani într-o țară în care cultura impunității pentru cei puternici a domnit întotdeauna – se trezește brusc?

Asta e ce l-am întrebat acum câteva luni pe Sergio Moro, judecătorul brazilian care a devenit legendă pentru conducerea operației „Lava Jato”, care a dus la concedierea unui șef de stat și la multe condamnări ale politicienilor pentru corupție. Dosarul judiciar exista de ceva vreme, iar magistrații brazilieni au și salarii mari.

Nimic nu s-a schimbat între timp în Brazilia – mi-a spus – absolut nimic: nici o lege nouă, nici un truc instituțional, doar voința poporului s-ar fi schimbat. Oamenii s-au săturat.

Așteptările au fost foarte diferite de cele de acum zece ani, când corupția unui președinte, care a fost și un mare campion al justiției sociale, nu a interesat pe nimeni. Dintr-o dată, într-o zi în care a apărut un caz clar, magistrații s-au urnit.

Rolul crizei economice

Ar putea fi arestarea lui Nicolas Sarkozy momentul brazilian al Franței? La urma urmei, trebuie doar să priviți dincolo de Pirinei, unde, între iulie 2015 și septembrie 2016, au fost judecați 1387 funcționari sau aleși în baza acuzațiilor de corupție, potrivit Consiliului Justiției spaniol. Pentru ce?

Pentru faptele comise în ultimele două decenii, care s-au tărăgănat până au ajuns în punctul de la care nu mai pot fi suportate. Austeritatea în Europa a contribuit la apropierea acestui moment – ba chiar la crearea acestuia – în același mod în care criza economică mondială i-a supărat pe brazilieni și le-a stârnit așteptările de răspundere politică.

S-ar fi crezut că în Franța, unde măcar Emmanuel Macron a înțeles de mult timp că poate lupta împotriva populismului maselor doar printr-un fel de populism al clasei de mijloc, nu este nevoie de o operațiune mani pulite în stil italian (mai ales atunci când vezi că ea produce un Silvio Berlusconi).

S-ar fi crezut că alegerea lui Emmanuel Macron și a noului său partid ar fi de ajuns pentru ca vechea clasă politică să învețe lecția și să se pensioneze. S-ar fi crezut că, ulterior, politicienii ar înceta să fie mai presus de lege și vor fi supuși conflictelor de interese.

Sau măcar că ceea ce atât de mult timp a fost regulă va deveni o excepție.

Dar nu este așa de simplu. Nu toți foștii politicieni erau corupți individual – departe de ei – dar trăiau într-un mediu obișnuit de practici infamante, inclusiv finanțarea partidelor. Introducerea – încă incompletă, conform celor mai bune standarde internaționale – a regulilor privind conflictele de interese ale oficialilor aleși a venit atât de târziu, încât mulți se apără spunând că nu au făcut nimic ilegal.

Asta sugerează că trebuie să mergem și mai departe – introducerea mai multor legi și restricții, incriminarea nepotismului și creșterea incompatibilităților între diferitele funcții și așa mai departe. Dar acesta este cel mai eficient mod de urmat?

Societățile care controlează cel mai bine corupția nu au mai multe legi, ci mai puține! Nu legile formale îi împiedică pe cei puternici să se angajeze într-un comportament egoist, ci teama de opinia publică și controlul colegilor. Vă amintiți câte ore i-a luat primului ministru islandez să-și dea demisia după ce numele său a apărut în „Panama Papers”? Întregul oraș din Reykjavik se afla în piața principală, în timp ce auzeați știrile. A trebuit să plece în timp ce scria prima sa declarație, susținând că nu a comis nimic ilegal.

Sfârșitul unei epoci ipocrite

Dacă luăm doar măsuri legale împotriva politicienilor europeni pentru responsabilitatea lor în ceea ce privește finanțarea politicii în ultimele două decenii, ne putem aștepta la încă pe atâția ani de probleme.

În vreme ce magistrații culeg laurii, totuși meritul este al societății civile și al mass-media – care în Franța și Italia continuă să dezvăluie în mod preponderent corupția prin propriile investigații. Ele trebuie să fie decisive și să trimită semnalul că politicienii a căror integritate este chestionată trebuie să-și încheie cariera, permițându-ne să vorbim despre viitor și nu despre trecut.

Nu vrem să-i vedem în închisoare, ca în România, unde optsprezece miniștri au ajuns după gratii în ultimii cinci ani, cu un cost teribil de instabilitate politică teribilă. Vrem ca ei să se retragă, asta-i tot. Societatea civilă ar trebui să clarifice faptul că este inacceptabil ca elitele să-și optimizeze taxele în orice fel, în timp ce cetățenii obișnuiți plătesc din buzunar ce nu reușesc băncile. La fel cum este inacceptabil să strângă bani de campanie de la prietenii și dictatorii care au nevoie de favoruri.

Un răspuns civic mai intolerant la corupția politică este cea mai bună apărare împotriva noilor lideri care caută doar să înlocuiască vechea clasă politică și să se bucure de privilegiile sale, așa cum am văzut în Ungaria sau Grecia.

Mai bine o sancțiune civică a corupției decât o sancțiune populistă. Francezii par să fi înțeles votând pentru Emmanuel Macron.

Iar politicienii trebuie să învețe că este finalul unei epoci ipocrite, în care țările vest-europene le-au impus noilor democrații standarde pe nici măcar ele – iar Franța în mod particular – nu le respectau.


Audio, via RFI


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

12 thoughts on “Țările vest-europene le-au impus noilor democrații standarde pe nici măcar ele nu le respectă!

  1. Adrian

    OK, știm ce e pavat (pavoazat era la modă acu’ vreo douăzecișicinci de ani) și cu ce. A se vedea pag 16-17 !! du Monde, bien sûr. Dac-aveți/ primiți permisiunea, puteți pune aici extras din acele pagini

    Reply
  2. Dumitru Drinceanu

    Buna analiza si imi exprim acordul parafrazand, fara a altera contextul:
    1. „Un răspuns civic mai intolerant la corupția politică este cea mai bună apărare (…)”
    2. „Mai bine o sancțiune civică a corupției decât o sancțiune populistă. Francezii par să fi înțeles votând pentru Emmanuel Macron.”
    3. „(…) politicienii trebuie să învețe că este finalul unei epoci ipocrite (…)”
    Cred cu adevarat ca locomotiva salvatoare si la noi este DESCOPERIREA si propulsarea elitelor cu principii de catre fiecare partid. Adica propunerile sa nu mai fie strict ale centrului decat daca respecta acest deziderat. Greu insa la noi, Franta este departe…

    Reply
  3. Vlad

    Foarte adevarat. Din pacate ,prin felul neprofesinist in care s-a lucrat in marile dosare de coruptie (probe obtinute in majoritatea cazurilor numai din ascultari ilegale efectuate in majoritatea cazurilor de SRI etc.-oare nu mai avem anchetatori adevarati? ) s-a indus in perceptia publica ca lupta impotriva coruptiei este de fapt o lupta politica . Si atunci, marii corupti, mai ales politicienii se apara, cu destule argumente cu””munitia” oferita chiar de anchetatori. Ceea ce este foarte grav

    Reply
  4. Fratzii Gracchi

    Greasala cu G mare ! „Nu vrem să-i vedem în închisoare, ca în România, unde optsprezece miniștri au ajuns după gratii în ultimii cinci ani, cu un cost teribil de instabilitate politică teribilă. Vrem ca ei să se retragă, asta-i tot.”. Nu asta vrem noi, cei din societatea civila, ci, indifferent de „instabilitatea politica teribila”, vrem sa-i vedem judecati pana la capat, condamnati si dusi dupa gratii ! Va inselati amarnic, stimata doamna, cerand doar retragerea lor din prim-planul politicii. Asta presupune in act de recunoastere / asumare a „pacatului” faptuit de ei, atitudine iluzorie cata vreme au avut la dispozitie cel putzin zeci de ani in care o puteau face. Propunerea dvs. presupune in fel de iertare crestina a celui care-si recunoaste faptele si… pleac acasa cu bani cu tot. Nu se poate accepta asa ceva, fiindca sunt prea multi cei care au suferit si sufera consecintele faptelor acestor politicieni, prea multe destine zdrobite, prea multe crime, prea multa minciuna… Pentru acestea nu exista iertare crestina, fiindca cei care o vor obtine pe aceasta cale nu vor face altceva decat isi vor rade in pumni si vor propaga in continuare, pe toate caile, murdaria cu care s-au obisnuit. At mai fi multe de spus.

    Reply
  5. ilie

    D-na „una alba, alta neagra”… Si, ma rog, de ce sa nu-i vedem la mititica? Mai ramane ca d-na sa propuna sa nu fie nici despuiati de tot ce au obtinut prin frauda…De la o vreme dumneaei cam „tine cu lupul”…

    Reply
  6. AlinaAMP

    @ everybody- multumesc colegilor de traducere, si scuze ca nu am apucat sa il corectez deloc,i textul era pentru francezi, unde editorialistii de la Figaro scriau vara trecuta ca 20 la suta nepotism la dure de gradul 1 la Senat nu e o problema, in timp ce noua ne tineau teorii sa nu cumva sa dezincrinam nepotismul (nu voia nimeni sa il dezincrimeze, nu era asa ceva in Ord 13). Partea comica la ei este ca Sarkozy nu se duce acasa sa lase pe unul mai fara probleme ca el (are zece dosare, nu doar asta cu libienii) nici dupa ce Macron a castigat- tocmai pentru ca lumea voia pe unul nou si necorupt. Deci situtia la opinia publica nu e mult mai buna la ei ca la noi, dar oferta politica nus e compara, vorbim sa plece cel corupt dupa ce omul necorupt si cu program s-a ales deja. Daca se retragea frumos, nu cred ca mai dadeau curs anchetei…dar astia risca inchisoarea numai ca sa raman la putere…
    Alina, de la Paris la OCDE

    Reply
    • Adrian

      Și noi vă mulțumim. Da’ cine (mai) e Figaro? Le monde e în prim-planul dezvăluirilor Lafarge & (deocamdată) Siria dar nu de la ei a plecat ancheta (pe când Tolo’ anchetă la nivel global ori măcar național? )

      Opinia publică din Strasbourg de pildă se mobilizează apropo de diverse lucrări edilitare. Aș zice că-i chiar scandalizată, posibil să mă-nșel. Ceea ce nu înseamnă că-n capitala drepturilor omului oamenii justiției nu consideră (ca la noi) că e bun secretul dosarelor în curs de instrumentare, așa e democratic (iar noi ăștialți care poate-am fost păgubiți de acțiunile ori inacțiunile etc celor mișienexamen să fim convinși că sistemul merge)

      Reply
  7. taunul77

    Adica, esti om obisnuit si ai comis o frauda, mergi la inchisoare. Esti politician si ai comis o frauda, pleci acasa si nu mai ocupi vreo functie publica … Mda, ne indreptam spre o Justitie Neo-Medievala …

    Reply
  8. Jacques

    Sarkozy e maran de sușă greco-ungurească (ceea ce nu e un lucru rău în sine), nu francez, așa cum Valls a fost la nivel înalt o tobă catalană care s-a potrivit un timp (scurt) în orchestră. Despre Sarkozy se știa de mult timp cine e: ex-soția lui (Cecilia) nu s-a sfiit să-i catalogheze pe el și anturajul lui drept „bande malfaisante”.
    Ce soluți vedeți în vremurile dispersării indivizilor și diluării grupurilor și socialului pentru crearea unei atitudini (UNITARE!) împotriva corupției. Eu cred că acolo unde funcționează așa ceva (în măsura în care mai funcționează așa ceva), e mai mult o inerție decât un curent nou creat sau continuu alimentat.
    Ipocrizia statelor occidentale este greșit interpretată: nu niște indivizi episodici fac statele occidentale, ci complexa și nobila tramă țesută și permanent întreținută de gânditorii și mecanismele care taxează borfășia politicienilor. Ce-ați spune dac-ați afla că președintele Franței (Sarkozy, Hollande et, oui, helas!, Macron au avut și au posibilitatea să folosească criminali din războiul iugoslav pentru a-i lichida pe dușmanii Franței?
    Ipocrizia nu se sfârșește niciodată: se rafinează. În politică, de la Talleyrand încoace se știe pentru ce sunt vorbele: pentru disimularea gândurilor.

    Reply
  9. Mircea Popescu

    DOAMNA PIPIDI, PROPUNETI O LEGE SA PLATIM „IMPOZITE” DIRECT IN CONTURILE PREA CURATILOR, NECORUPTILOR. SA SCUTIM DE EFORTURI SI STRES OAMENII PARTIDELOR CARE TREBUIE SA PRODUCA PE LANTUL TROFIC. ORICE FUNCTIE DIN STAT ARE NORMA DE FACUT BANI. SA LE FACEM VIATA SI MAI USOARA.

    Reply
  10. Fratzii Gracchi

    „…standarde pe (care) nici măcar ele nu le respectă! Asa a fie, oare ? Nu cumva faptul recent al ARESTARII fostului presedinte al Republicii Franceze, d-l Sarkozy, va contrazice ? Eu zic ca DA ! In RO presedintele (de cca. 4 ori) Iliescu nu a fost si, probabil, nici nu va fi vreodata arestat pentru crimele mineriadei – fara sa mai vorbim de mortzii de la revolutzie, chiar daca va trai 200 de ani. In plus, mai facetzi si gresala de a promova agrumente de istorie contrafactuala: „Daca se retragea frumos, nu cred ca mai dadeau curs anchetei…” (cred ca la Sarkozy va referiti… limbajul scris al dvs. este din ce in ce mai prolix si greu de urmarit in desfasurarea logica), atunci cand FAPTELE conteaza: l-au arestat si bine au facut. CUm sa pretinzi egalitatea cu germanii ca lider al Europei daca nu faci asta ? Tot astfel: cum sa pretinzi ca RO este in stat democratic de drept, cand, datorita prezentei in ambele functii de conducere ale Parlamentului, ai oameni certatzi cu Justitia – nu numai cu institutia ca atare, ci chiar cu ideia generic de justitie ? In plus, pericolul in care se simt permanent cei doi corifei a generat aglutinarea unei immense masse de politcieni, parlamentari sau nu, in jurul necesitatii de lupta contra Justitiei. Atunci, de ce sa nu-I vedem cel putin pe vinovatzii dovediti ca sunt pusi in spatele gratiilor ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *