Mihai Șora

Talentul omului gravetian

Dragi prieteni,

a apărut, de curând, în revista „Antiquity“, un substanțial studiu despre strămoșii noștri artiști din paleolitic.

Pe scurt: în urmă cu douăzeci de mii de ani, pe pereții grotei dumnealui, omul gravetian desena cu bucăți de cărbune obținute din lemn de pin.

Pare elementar și la mintea oricărui neofit, însă – citind articolul – îți dai seama de ce este o descoperire esențială: te ajută să înțelegi mai bine care era mecanismul cerebral al acestor făpturi și confirmă detaliul (deloc anodin în context) că unii membri ai grupului aveau exact această îndeletnicire, – erau artiști. Își rezervau timp pentru pregătirea materialelor, deci a cărbunelui mai bun, mai compact, mai puțin friabil, întocmai cum artiștii din Renaștere, să spunem, își pregăteau pigmenții, uleiurile, pânzele, înainte de a purcede la lucru. Poți, ca arheolog sau istoric al mentalităților, să ai – din capul locului – intuiția aceasta, însă, ca s-o așterni pe hârtie sub forma unui enunț științific, trebuie să petreci sute de ore pe teren, în laboratoarele de chimie, studiind la microscop rămășite infime, eșantioane, părticele, fărâme de materie care să te conducă spre o concluzie limpede și edificatoare.

De la începutul anilor ’90, când a fost descoperită, și până astăzi, grota de la Chauvet a fost cercetată în fel și chip, cu mijloacele cele mai sofisticate și adaptate unui asemenea spațiu, care – firește – trebuie păstrat și respectat în toate privințele și, de bună seamă, fiindcă spune ceva despre oamenii care suntem astăzi, trebuie prețuit pentru dimensiunea lui spirituală.

Oricine poate face acest exercițiu simplu: un om are doi părinți, patru bunici, opt străbunici, șaisprezece străstrăbunici, treizeci și doi de străstrăstrăbunici… , – și așa mai departe: până foarte departe, în trecut.

Nu știu dacă sunt rudă de sânge cu ființa de la Chauvet care a desenat acești cai pe pereți.
Dar o simt foarte aproape. Acest „foarte aproape“, este, pentru mine, mai mult decât o înrudire directă.

În România, există șantierul de la Poiana Cireșului, din județul Neamț, unde câțiva tineri arheologi au descoperit recent rămășițe osoase, unelte și podoabe ale omului gravetian. M-aș bucura să aflu că ele sunt bine conservate undeva, într-un muzeu. Făpturile aflate pe acest teritoriu, în urmă cu douăzeci de mii de ani, capabile să creeze podoabe pentru ei și semenii lor, erau capabile, fără îndoială, și să deseneze. S-ar putea ca, într-o bună zi, să descoperim și cerul înstelat al grotei lor.

Detalii despre descoperirea cercetătorilor francezi, aici.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *