Alina Mungiu-Pippidi

Statul de drept tradus pentru Mugur Ciuvica

De când co­rup­ţia noas­tră trainică s-a ciocnit, în sfârşit, cu o anti­co­rupţie cam pu­ţintică, dar persistentă, noi trăim în­tr-o farsă per­­­manentă în România. Sau aşa cred unii lideri de opinie, de la Mugur Ciuvică la oameni de la care aş aştepta mai mult, ca Diaconu sau Dinescu. Totul e un mare bluf, o operetă comică, un spectacol de vodevil: arestări, condamnări, evadări, cătuşe, răpiri, nimic nu e adevărat. Nu suntem ţara Mioriţei, în care cei răi se adună şi conspiră în fiecare zi cum să-i asasineze pe cei buni, asta e o invenţie de-a lui Alecsandri, ci o ţară de bâlci, unde când bagi cuţitul în cineva nu curge sânge. E probabil doar o iluzie că eu am fost la tribunal de mai bine de zece ori din 2004 încoace pentru că am demascat diverşi politicieni corupţi care m‑au dat în judecată; că pe Băsescu l-au dat jos 322 de parlamentari speriaţi de moarte de spectrul DNA, deşi ştiau că poporul nu e de partea lor; sau că Monicăi Macovei i-au dat drumul la toate ochiurile de gaz din casă nişte intruşi care au încuiat apoi uşa la loc. Nişte primari de rangul întâi, Cristian Anghel de la PNL şi Mircia Gutău de la PDL, au primit sentinţe cu închisoare fără suspendare de la curţi din România şi nu mai au posibilitate de apel – alţii stau la rând. Te pomeneşti că închisoarea e în studiourile Buftea, o butaforie ca să mai tragem de o telenovelă, acolo. Zău? Păi, poate se oferă cineva din marea de beştelitori publici ai DNA şi ANI să schimbe locul cu ei. Nu de alta, dar trebuie să vină odată şi testul realităţii.

O să spuneţi poate că aceia care ţin discursul acesta o fac din interes şi că nu merită să le discutăm argumentele. Dar eu aş crede că unii sunt mai degrabă dezorientaţi: şi propun să ne facem da­toria să îi orientăm acceptând ca punct de plecare buna lor credinţă. Ca atare, o să iau la rând trei dintre argumentele lor principale. Unu, că an­ticorupţia nu e serioasă pentru că e slabă. Doi, că anticorupţia nu e serioasă pentru că e publică. Şi trei, că anticorupţia nu e serioasă pentru că e politizată. Anticorupţia nu dă rezultate şi deci de vină sunt DNA şi ANI. Cam aşa sună argumentul. În realitate, la ora asta sunt sute de oameni sub anchetă, iar numărul de înalţi demnitari trimişi în judecată e cel mai mare proporţional din Euro­pa de la Mani pu­lite încoace. Dacă DNA se mişcă uneori greu, e din vina unor parlamentari care l-au apărat pe Năstase până la ultima baricadă, sub conducerea lui Crin Antonescu şi a altora ca el sau a unor curţi superioare unde sistemul aleator de distribuire al cazurilor le trimitea mereu, în mod straniu, la Viorica Costiniu. Dacă sapi numai gropi pe un traseu de curse, e greu după aceea să dai vina pe cal că nu aleargă destul de repede. Sau poate e vorba de ANI, o instituţie pe care dl Diaconu o declară ridicolă. Aşa e, e o instituţie cu puteri legale puţine. De ce? Pentru că tot colegii liberali ai dlui Diaconu, în colaborare cu PSD, ne-au împiedicat să îi dăm puteri mai multe.

Ia întreabă tu în jur, Mircea, şi ai să afli cum îşi închideau toţi liberalii telefoanele în luna mai 2006 de teamă că îi sun eu să le cer să voteze pentru ANI. Unii mi-au zis că intră în spital: pe alţii nu-i lăsa soacra, sau pisica, sau mai ştiu eu ce. În condiţiile astea, a fost o supriză plăcută pentru mine că o ANI născut cu forcepsul a trimis atâtea dosare la Procuratură şi a făcut atâtea verificări. Cine face discuţii de oportunitate – de ce mai degrabă x decât z – nu pricepe cum funcţionează statul de drept. Toată lumea care are obligaţia legală de a declara va fi verificată, indiferent cine e, chiar Vadim sau Dinescu, două personaje greu de pus într-o frază, toată lumea cu obligaţii egale e tratată egal. Dar de ce apar la televizor toate astea înainte să devină finale? Răspuns: pentru că lupta cu corupţia sistemică e o luptă şi pentru opinia publică, şi atunci când ai miniştri, parlamentari şi judecători în înaltele curţi constituiţi în reţele de influenţă cu partide politice şi averi private în spate e normal să ai măcar publicul de partea ta. Ca de obicei, românii nu au idee cum a mers în alte părţi.

Şi Mani pulite s-a judecat tot la televizor până să se ajungă la tribunal, şi acolo cătuşele au jucat un mare rol: RAI a creat seriale din procese şi s-au făcut clipuri cu acuzaţii. Din cei vreo 5.000 de oameni, din care un sfert în Parlament, arestaţi în legătură cu tangentopoli, scandalul distribuirii fondurilor publice pe linie de partid, vreo 2.000 nu au ajuns niciodată să fie trimişi în ju­decată, au fost doar plimbaţi prin faţa camerelor de luat vederi şi ţinuţi în arest preventiv şi un an ca să mărturisească sau să-i dea pe alţii. Alţii, mulţi, au luat sentinţe cu suspendare: unii s-au sinucis de ruşine. Dar la sfârşitul întregii operaţii o întreagă clasă politică se năruise şi regulile jocului se schimbaseră, exact ceea ce este şi obiectivul principal al anticorupţiei noastre. Şi de asta e necesar ca totul să se petreacă cu uşile deschise, ca toţi cei care fac azi lucruri pentru care cei de ieri sunt trimişi în judecată să vadă ce riscă. Nu luptăm cu persoane sau cazuri izolate, ci cu un mod inacceptabil de a fi primar, ministru, politician sau judecător la Curtea Supremă. Publicul nu e doar spectator, ci actor, pentru că votează.

În sfârşit, justiţia nu e bună că e politizată. Cum ştim din vechile stenograme PSD, când personajul Rodicăi Stănoiu spunea clar că „o dată ce ne-am pus peste tot oamenii noştri în fruntea curţilor de apel, nu-i mai sunaţi toată ziua, că, unu la mână, ştiu ei ce au de făcut şi, doi la mână, au şi ei demnitatea lor”. Sau poate nu aţi auzit anecdota celebră sub regimul Constantinescu, cu o doamnă foarte populară cu o mare avere în vechea Românie şi care, după ce şeful statului, prim-ministrul şi ministrul Justiţiei nu au reuşit să o ajute să recupereze nimic, a ajuns la un politician din opoziţie, care, amabil, a dat un telefon la Curtea Supremă şi s-a rezolvat, aşa, ca să se vadă că PSD nu e duşmanul restituirii? PSD rămâne cel mai influent în justiţie din motive istorice: s-au instalat de mult în fruntea reacţiunii, nici un partid care câştigă azi alegerile nu are cum să mai reproducă aceste mecanisme de influenţă. Dovada este că pare mai uşor să obţii condamnări pentru PDL şi PNL decât pentru PSD. Politizare, pentru că aceste cazuri nu au fost scoase în campania electorală, ci după? Pervers argument şi prost: că, dacă ieşea în campania electorală, DNA ar fi fost acuzată că manipulează opinia publică pentru a influenţa rezultatul alegerilor. Băsescu controlează Procuratura? Fals: nu are decât serviciile, restul e aleator, dovadă că alde Solomon, Falcă, Ţânţăreanu, Gutău sunt sub anchetă, trimişi în judecată sau deja condamnaţi.

Dacă anticorupţia noastră pare uneori politică, aceasta e exclusiv vina partidelor din opoziţie, care au constituit alianţa 322 împotriva statului de drept, dându-i lui Băsescu, practic, al doilea mandat. Oricâte prostii face PDL azi, el e legitimat de această plasare avantajoasă a oponenţilor săi. Cu cât dau din gură mai mult cei care luptă cu anticorupţia la toate orele, dar coexistă perfect cu corupţia, cu atât mai bine pentru Băsescu şi PDL. Mă miră că strategilor lui Ponta şi Antonescu nu le-a căzut încă fisa.

Articol publicat in Romania libera


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *