Catalin Tolontan

La Spitalul Județean Timișoara, ziua poate să aibă chiar și 25 de ore

Operează 25 DE ORE pe zi! Conform tabelelor cu programul operator al Spitalului Județean Timișoara, dr. Mihai Ionac a operat și 25 de ore într-o singură dată calendaristică. Pe 2 octombrie 2018, medicul Mihai Ionac apare în documentele oficiale că ar fi operat timp de 25 de ore.

Reacția managerului spitalului: a impus maximum 7 ore de operații pe zi, stârnind o revoltă a altor 15 medici, care au punctat că o operație complicată, solitară, poate dura mai mult de atât.

Mihai Ionac a fost plătit pentru următoarele ore petrecute în blocul operator:

  • 2 octombrie 2018 – 12 operații, 25 de ore;
  • 3 octombrie 2018 – 9 operații, 18 ore;
  • 5 octombrie 2018 – 7 operații, 13 ore și 30 de minute;
  • 8 octombrie 2018 – 9 operații, 19 ore;
  • 9 octombrie 2018 – 9 operații, 14 ore;
  • 10 octombrie 2018 – 11 operații, 23 de ore!

Nici unul dintre zecile de chirurgi care lucrează în spitalul din Timișoara nu a figurat și nu figurează cu atâtea ore și cu atâtea operații. Mai mult, nici unul nu ajunge nici măcar la jumătate din performanțele colegului lor, Mihai Ionac.

Toate detaliile AICI.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “La Spitalul Județean Timișoara, ziua poate să aibă chiar și 25 de ore

  1. Ghe.

    Când mergi pe link, parcă te transporți în lumea bună a UASCR din Centrul Universitar Timișoara de altădată! Purtătorii de partid de ieri – purtători de șorțuleț cu însemne de azi…
    Fotografia e genială: omul pe fundalul lagărului morții, pardon spitalului județean de glorioasă arhitectură stalinistă. E-așa de frumos că și cei mai rezistenți la antibiotice germeni și-ar dori să locuiască acolo! Bacterii adevărate, românești, selectate prin prescrierea antibioticelor pentru orice rahat de afecțiune. Așa bacterii, mai rar și-n Africa! Și așa spitale! Avem câte-un cartier de milionari (unii chiar medici) în fiecare capitală de județ, dar mergem să ne tratăm sau să murim, după caz, în niște hardughii etajate pătrățoase și dezinfectate la mișto. Uneori plătim ca-n regim hotelier, cum plătesc unii ca să doarmă o noapte în lagărele din Siberia sau într-o închisoare din Stockholm. Cu deosebirea că ei nu plătesc să moară.
    What a nice fast shrinking country!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *