La Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA) a avut loc joi, 25 februarie, dezbaterea pe tema apelului pentru protejarea autonomiei universitare și libertății academice, lansat de un grup de cadre didactice și studenți din universitate. Printr-o scrisoare deschisă adresată comunității academice și Senatului universitar SNSPA, aceștia solicită ca incompatibilitatea între statutul de personal de personal didactic și cel de ofițer al unui serviciu de informații să fie introdusă în Carta universitară.
Scrisoarea a fost lansată în urmă cu trei săptămâni, ca reacție la prezentarea de către jurnalista de investigație Emilia Șercan în articolul “Primele doamne ale prim-adjuncților: mutare strategică de la SRI la SNSPA”, publicat pe platforma Pressone.ro, a concursurilor cu dedicație pregătite de către SNSPA pentru soțiile lui Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, și Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României, devenit şef interimar al instituţiei după demisia lui Tiberiu Niţu. Potrivit sursei citate cele două posturi au fost configurate cu dedicație, ambele concursuri urmând să se desfășoare în 26 ianuarie, în fața unei comisii cu aceeași componență: Prof. Univ. Dr. Vintilă Mihăilescu – președinte, Conf. Dr. Alfred Bulai – membru, Conf. Dr. Loredana Ivan – membră, Lect.Dr. Cătălina Roșca – membru, Conf. Dr. Marius Pieleanu – membru , Conf. Dr. Liliana Popescu – membră, Prof. Univ. Dr. Mihaela Minulescu – supleant, Lect. Dr. Roxana Cuciumeanu – secretară. În data de 22 ianuarie SNSPA a suspendat concursul pentru posturile din Departamentul de Sociologie al Facultatii de Stiinte Politice pentru care se inscrisesera Dorina Ioana Coldea, sotia prim-adjunctului sefului SRI, Florian Coldea, si Monica Licu, sotia prim-adjunctului procurorului general al Romaniei, Bogdan Licu.
Scrisoarea lansată a fost semnată de 30 de cadre didactice și aproximativ 100 de studenți și absolvenți ai SNSPA. . Apelul este încă deschis, iar scrisoarea integrală este disponibilă aici.
Demersul este unul inedit pentru universitățile din România, întrucât prin el se realizează un exercițiu de democrație universitară pornit de la firul ierbii. Pe lângă o susținere cât mai largă a apelului, pentru ca schimbarea propusă să se realizeze este nevoie ca 2/3 din membrii Senatului SNSPA să ofere un vot pozitiv acesteia.
Această inițiativă reprezintă un test de voință pentru comunitatea universitară din SNSPA, dar și pentru alte comunități active ale universitarilor din România, care au posibilitatea de a declanșa pârghiile democrației universitare pentru a-și curăța universitățile de plagiat, doctorate și alte probleme care afectează integritatea și libertatea academică.
România Curată vă invită la sondaj: Credeți că universitățile din România au voința să se curețe singure de plagiat, doctorate trucate și alte probleme?
[poll id=”31″]
Eu va recomand si un alt titlu de articol sau de investigatie: pot universitatile din Romania sa recunoasca ce fel de cursuri de etica academica si de bune practici academice au predat studentilor lor de-a lungul istoriei, inclusiv studentilor de la Drept de unde provin judecatorii? Sunt ele cumva protejate de sistemul judiciar in incalcarea unui titlu executoriu (hotarare definitiva si irevocabila) care le obliga sa comunice lista tuturor acestor cursuri si/sau seminarii?
Daca vi se pare un subiect ciudat, va recomand analiza Dosarului nr. 15408/3/2015 in care Tribunalul Bucuresti s-a pronuntat la 22.02.2016 in sensul anularii (de facto, prin blocarea executarii titlului) unui titlu executoriu (hotarare definitiva si irevocabila in Dosarul nr. 34706/3/2012) pentru blocarea nelegala a amendarii Rectorului Mircea Dumitru pentru refuz indeplinire hotarare judecatoreasca cu privire la comunicarea tuturor cursurilor de etica si bune practici academice predate studentilor Facultarii de Drept de la Universitatea din Bucuresti inainte de anul universitar 2010-2011. Drept de recurs in 5 zile de la comunicare, cu posibilitate de interventie. Exista o protectie judiciara complexa, cu multiple ilegalitati procedural-judiciare, inclusiv in cauza Dosar nr. 2180/302/2015, pentru a se ascunde faptul ca nu s-a predat la Universitatea din Bucuresti niciun curs/seminar de etica academica si bune practici academice in domeniul Drept inainte de anul universitar 2010-2011.
Cuma sa se curete singure cand majoritatea celor care conduca UNIVERSITATILE din Ro fac obiectul cercetarilor pentru plagiat, doctorate trucate și alte probleme imorale sau falsuri materiale.
Toate sunt conduse politic fie membrii fie simpatizanti.
Nu, nu au vointa „sa se curetze” (sic!) singure, fiindca ele nici nu admit ca ar fi „murdare”. Deci sa procedeze la curatzarea… de ce anume (vor intreba ele) ? Atata vreme cat nu se insista pe aspectul PENAL al plagiatului, acest fel de a tolera plagiatul, prin de-penalizare, fiind la ordinea zilei in Romania. Atat plagiatorii, cat si cei facutzi doctori pe baza unor teze cu continut banal (in cel mai bun caz), deci acei oameni ce au obtinut doctoratul fie prin furt (pe fatza, de multe ori, cu invocarea faptului ca „pe vremea aceea legea era altfel”… adica se putea fura in voie, nu-I asa ?), fie fara a aduce vreo dovada de creativitate in domeniul lor professional, nu vor admite niciodata ca ei nu „au muncit” la nivel corespunzator exigentelor impuse de obtinerea titlului de doctor (intr- tara normal). Or, in Romania cand cineva zice ca „a muncit mult” pentru doctorat (cine a spus asta, in ultima instantza, negand prima sa reacztie ? ) se asteapta sa fie exonerate de orice vina, fiindca romanul e tolerant si nici nu concepe sa I se ia „munca” cuiva (chiar daca aceasta „munca” este doar I inshelatorie !). In fine, cred ca si in acest domeniu este nevoie de o interventie a Justitiei la fel de hotarata ca si in cazul coruptiei manifestate prin devalizarea bugetului public. Cata vreme o asemenea interventie drastica a Justitiei nu este pusa in miscare, nu se va schimba nimic. In plus, de ce sa se schimbe ceva, cata vreme bugetul public sustine in mod automat orice activitate ‘didactica” si „de cercetare”, ambele desfasurate pe baza unor atestate de fals nivel doctoral ? daca bugetul public plateste, de ce sa ne ostenim (si, Doamne freest, sa ne stresam) procedand la vreo schimbare altfel decat de fatzada ?? Ce, noi suntem proshti ?
Nu. În nici un caz. Trebuie luat taurul de coarne, și asanată mocirla în care plutește (cu rare excepții) mediul academic românesc.
Și aici funcționează principiul binecunoscut și a toate puternic: „egalitate da, dar nu pentru căței!” Și doctoratul este un instrument pentru obținerea de influență, cel puțin, dacă nu și bani. Îți aranjez doctorat dacă îmi faci loc mie sau cuiva în consiliul sau în … cutare loc. Și cum politicanții se bat pentru titluri, piața geme de oferte.
A cere universitatilor sa-si recunoasca plagiatele si sa ia masurile necesare este ca si cum ai cere hotului sa recunoasca hotia si sa se pedepseasca singur. Coruptia plagiatelor a aparut si au fost propagate in universitati si sprijinite politic si administrativ de armata de corupti care au intrat in politica. Universitatile au devenit parte din sistemul de coruptie, iar acum, in generozitatea lui, ministrul invatamantului le cere sa se lepede de coruptie singure.
E nevoie de o legislatie clara care sa defineasca plagiatul si pedeapsa cuvenita celor ce plagiaza. Ma intreb cand vom benefecia de o astfel de legislatie cand parlamentul e parte din acelasi sistem
Stimata doamna AlinaMP, de ce ar trebui sa definim, din nou, plagiatul ? Nu se afla el definit, de multa vreme, intr-o multime de dictionare lingvistice, romanesti si straine ? Cred ca trebuie doar introduse cateva cuvinte in Codul Penal, care sa mentioneze in clar plagiatul alaturi de furt, inselatorie si alte asemenea (daca nu cumva si acestea ar trebui definite, Doamne fereste !) de vreme ce romanul tine mortzish sa actioneze „dupa lege”, uitand ca legea bunului simtz nu a fost abrogata (desi parlamentul a desfigurat-o cu sarguintza in ultimii 26 de ani).
De vreme ce in Romania a aparut o puzderie de Universitati, de buzunar,in tot felul de orasele de provincie, prafuite si modeste,infiintate si patronate de cadre „reciclate”,este greu ca invatamantul universitar romanesc sa sa treaca prin Purgatoriu,din proprie initiativa.Conducerile Universitatilor trebuie alese pe criterii stricte de competenta profesionala si culturala,in afara jocurilor politice.