Am avut momente, în 1989 și după, când securiștii au încuiat ușa camerei din Petroșani în care încercau să mă intimideze, sau când Iliescu, aflat la dreapta mea, a îndemnat o mulțime de ciraci de ai lui să strige Moarte studenților!, sau când minerii au înconjurat carul de filmare și a trebuit să fac promisiuni la telefon liderului lor ca să scape oamenii mei nevătămați, sau când un securist afiliat unui partid lipea zilnic pe ușa casei mele blesteme elaborate sau dădea telefoane de amenințare. Alegerile și din 1990, și din 2014 au lăsat urme fizice pe mașina mea, și am pierdut șirul șefilor de servicii secrete, miniștri de interne și de justiție care au pornit anchete sau procese contra mea și a alor mei, pe care din fericire le-au pierdut (Talpeș, Stănoiu, Pascu, Chiuariu sunt doar câteva nume…). Dar cum am prieteni în Coreea de Sud, rude în Argentina și studenți din Pakistan am avut întotdeauna justa proporție a prețului plătit de noi pentru democrație, și mi-am spus că merită să trecem prin ce trecem, că alții au plătit mult mai scump.
E prima oară în acest an când încep să cred că nu prea mai merită. Efluviile provocate de lupta anticorupție, ca și mica societate civilă spontană construită pe tema exploatărilor cu cianură au pus de gânduri establishmentul nostru securistic, care pare reșapat, coalizat și cu niște obiective care subminează pe față democrația.
Miza numărul 1 este de a compromite integral anticorupția judiciară. Eu nu credeam oricum că pe calea ei vom reduce noi corupția – e semnificativ că România conduce la OLAF și la anchete pe fraude europene deschise, și la fraude europene consemnate, și e codașă numai la capitolul rezolvarea administrativă, și nu penală, a fraudelor. Anticorupția nu poate merge bine când toată lumea e lăsată să fure prin inexistența controalelor și reguli goale de conținut și neimparțiale, ca după aia să arestăm doar pe alese, mai ales în ani electorali. Felicit pe judecătorul de la Tribunalul București care a invalidat probele procedural greșit obținute contra Olguței Vasilescu și vă atrag atenția că scopul nostru este statul de drept, nu câștigarea alegerilor. DNA și alegerile trebuie să aibă cât mai puțină legătură, oricât s-ar supăra pe mine d-nul Ghinea, promotorul sloganului ”Votez DNA” la alegeri care i-au salvat pe Băsescu și PDL, ca și jaful patronat de ei, încă vreo câțiva ani. Așa limitat cum e potențialul anticorupției judiciare, el a avut marele merit că a lichidat sentimentul impunității, și nu vrem să vedem mai multe dosare bidon, ca ăsta al Olguței, că pot compromite DNA. Și deja se cam adună, deși, slavă Domnului, sunt și cazuri super serioase, la care ai ce face, nu trebuie nici să pierzi vremea cu Blair. M-am emailat cu niște judecători zilele astea și nimeni nu pare să creadă că Oprea l-a omorât pe Bogdan Gigină și deci condamnarea lui e extrem de improbabilă. Da, ocupați-vă de Ghiță, dar cu ceva beton, please.
Miza numărul 2 este de a influența agenda alegerilor astfel încât să nu vorbim deloc despre care e veritabila ofertă electorală și să o ținem tot într-un circ existențial cu pseudo-subiecte, gen arestarea lui Oprea (e impresionat ce mulți v-ați adunat contra lui Oprea, cum nimeni din organizatorii cunoscuți de demonstrații nu au organizat-o pe asta din București, deși au făcut-o pe cea, mult mai mică, când l-am dat jos pe Oprea acum zece luni, cum gazetele s-au coordonat să dea titluri cu ”Ucigașii și morții noștri”, punând la plural și pe plagiatorul decăzut din funcții, și pe victima accidentului, cum site-uri care nu au suflat o vorbă despre demonstrații sau le-au calificat drept hipsterești le-au scos de data asta în față, etc. Am să vă transmit două lucruri. Unu, că mai ieșiți vreodată din casă un an după, riscați să găsiți un cu totul alt context, ce să mai vorbim ca dacă ieșea altfel acum un an puteam avea oameni arestați și cu probleme până v-ați urnit voi (clujenii fac excepție). Doi, o să vă rog să îmi trimiteți scanat la contact@romanicurata.ro dacă jandarmeria a dat amenzi tura asta. Mă încearcă presimțirea că manifestația asta s-ar putea să fi fost în mod ocult permisă, dar dacă ați luat amendă ca de obicei, aștept scanul și o să v-o plătesc eu după contestație, cum am mai făcut. Și în altă ordine de idei, mai cu decență, că acuși produc texte de acum cinci-șase ani, când regimul Băsescu stătea pe umerii lui Oprea și eram trei oameni care protestam că își face partid din armată, iar Gabi Liiceanu, care e folosit acuma din greu, nu vedea vreo problemă, că, vorba aceea, fără Oprea nu era o majoritate ICR. Fără atâta violență, și omor, și criminali, dați-vă seama că e o conspirație contra lucidității voastre, păstrați-vă calmul și focusul, avem alegeri, acuma e momentul să puneți presiune pe partide să obțineți de la ele ceva, nu întâi le votăm și pe urmă vedem noi ce facem. Eu o să mă ocup numai de programe pe viitor, și am început cu dna Andronescu, dar în corul ăsta isteric cam greu. Și mai grav decât borșul Oprea reîncălzit e povestea cu Rusia, unde se vede că noua generație de securiști are toată doctorate copiate și creier ioc. Ok, rușii au fost neinspirați să doneze ceva (de ce? Nu a fost cutremur sau o ocazie veritabilă când e musai), dar au lipit un mic material cum că am fost veșnic prieteni. Eu, care am strămoși executați de ei pentru loialitate față de statul român, bașca împrăștiați din Siberia, văd în asta o încercare propagandistică grosieră de detensiona atmosfera dintre noi. Se putea face o ironie la adresa lor, dar să iasă un fost ministru, Marius Bostan, unul din nașii programului SIL al SRI să demonstreze pe trotuar și să spună că rușii au scuipat pe Brâncuși e o provocare semioficială. Așa credeți voi că se răspunde la propaganda rusească, cu o provocare organizată de servicii, aripa free lancer? Poate nu ați auzit la summitul NATO când v-au zis americanii să nu-i mai provocați pe ruși?
Miza numărul 3 e compromiterea societății civile, atâta puțină câtă e, și la asta trebuie să felicit pe securiștii de toate persuasiunile și ideologiile cum și-au dat mâna. A fost summit pentru refugiați la ONU și George Soros a anunțat că donează jumătate de miliard de dolari, mai mult ca toată Europa de Est la un loc, ca să ajute, au fost titluri pe BBC și CNN, numai în mediul online securizat românesc Soros e băiat integral rău. Victor Ponta iarăși a fost genial, zice că nu l-am lăsat să facă Roșia Montană pentru că nu reușise Soros să aibă exploatarea. Pentru cine nu știe, mișcarea anti Gold a fost sprijinită de Soros până s-a consolidat, după aceea el a început să nu mai fie de acord, că i se părea economic fezabil proiectul. Era însă târziu, și societatea civilă românească a dat dovadă de autonomie, a demonstrat contra părerii lui și fără bani de la el, a fost un test de maturitate. Mulți dintre noi i-am făcut și reproșuri, dar la urma urmei, are și el, ca și Ponta, dreptul să îi placă mineritul, cum avem și noi dreptul, cei care nu câștigăm nimic de pe urma lui, să îl vrem fără cianură. Tot la acest capitol intră și munca pe Facebook a unor nuclee de diversioniști, și scrisorile false trimise prin spitale semnate Asociația România Curată pentru a întreba de achiziții (doctori din România, nu suntem noi!, dar degeaba aș face plângere la procuratură, că furtul de identitate la noi nu îl rezolvă nimeni). Ce să mai spun de fostul asistent al Monicăi Macovei și al meu, azi oploșit în stafful de campanie USR și autointitulat purtător de cuvânt al mișcării de la Colectiv, care circulă pe la diplomați explicând că el e responsabil cu listele de integritate ale candidaților (nu a dus niciodată nici lada cu fluturași), ca să nu mai știe lumea ce e partid, ce e societate civilă, și să avem oamenii noștri la butoane peste tot în triplă capacitate. Nici asta nu poți reclama la Parchet, toată ziua vorbim de plagiat, dar în România nu poți apăra în nici un fel dreptul de proprietate intelectuală (și Hrebenciuc a făcut liste negre la concurență cu România Curată, nu credeți alte liste negre decât pe cele de aici – click). Știrea proastă e însă infiltrarea cvasitotală care se îndreaptă spre fiascoul de culme, adică tehnocrații buni riscăm să se înapoieze de unde au venit, iar ăia trași de sfori se vor băga în toate partidele și guvernele viitoare, ca să nu mai fie nimic spontan.
Vorba aceea, o fi avut Alexandru Lăzescu dreptate și eu m-am înșelat, nu mai poate ieși nimic nici la capitolul partide noi pentru că în societate nu mai există potențial. Nu există vreun cerc privat de oameni care să dezbată educația și problemele ei și care să producă niște idei, nu există un cerc la sănătate, apărare, dezvoltare rurală, etc. Societatea e vlăguită de impostură și dezertări, și victimă ușoară a securiștilor de școală veche și nouă și a proiectului lor de țară. Problema e că sunt așa cretini că până la alegeri pot provoca un război, măcar civil dacă nu regional, în ritmul în care văd că pedalează.
Pai Gabriel Oprea e vinovat bine mersi de moartea lui Gigina, daca acele actiuni de insotire erau ilegale (si, in speta, cea in timpul careia s-a intimplat evenimentul tragic), si mai ales daca el a dat ordinul pentru actiune de insotire respectiva (si evident ca el stia cel putin despre ce este vorba, pentru ca era ministru de interne, deci ar ffi cel putin complice). In alte tari, „mai civilizate”, cel care comanda si plateste un omor este la fel de vinovat ca si executantul de fapt. La fel ca si in fotbal (sau invers): nu este recompensat numai marcatorul golului, ci si cel care a dat pasa. Si 1600 de escorte pe an inseamna cam 4-5 escorte pe zi, daca individul ar fi lucrat 7 din 7. Si cind naiba mai statea si la birou personajul, sa se bucure de dusul sau, cind o escorta (nu stim daca numai dus, sau dus-intors) dureaza cel putin o ora ?! Deci el era in misiune mai tot timpul zilei, afara din minister. Nu e de mirare ca cu astfel de indivizi Politia Romana a ajuns la 600.000 de cazuri nerezolvate (probabil nici macar instrumentate). Deci, inca o data: daca el a dat ordinul, si acesta a fost ilegal, este vinovat. Gigina nu murea daca nu alerga pe ploaie, pe intuneric, cu motocicleta lui, conform unui ordin ilegal. Si, tot in tari mai „civilizate” cei care sint in misiune (politie, salvari) sin automat raspunzatori de siguranta circulatiei. In SUA salvarile si politia si pompierii in misiune incetinesc la intersectii pentru a se asigura ca nu fac accident.
Iar in chestia cu Rusia, chit ca ati indurat si dvs. atitea din cauza lor, cred ca e cazul sa nu ne mai indemnati sa plecam din nou capul. Da, sint cei mai tari din zona, dar daca ne vom lasa calcati in picioare, ei o vor face si mai tare. Nu stiu daca in acest caz este buna aplicarea principiului biblic (adoptat si de Gandhi) de a intoarce si obrazul celalalt. Pentru ca Rusia estea cea mai mare tara din lume (de doua-trei ori mai mare decit urmatoarea, Canada), si tot nu le ajunge, si mai vor sa ocupe teritorii ! Aceasta atitudine trebuie cumva oprita, iar noi sintem iar in prima linie (pentru ca asa ne-a asezat Dumnezeu). Deci, daca sintem in prima linie, ce sa facem, sa tacem ad infinitum ?!
Soros e rau si in alte parti doamna – de exemplu in SUA unde a finantat proteste rasiste in Ferguson.
@Dan Pl – si cum credeti ca am facut rau Rusiei cu dl Bostan strigand pe trotuar? @Dan Per -pai procesul cu ilegalitatea, pe care noi i l-am facut, merge mai departe, pentru acela i-au luat imunitatea si va lua destui ani. de ce vreti voi neaparat sa il bagati si la crima? Nu o sa-l condamne nimeni, asta e din categoria daca portarul nu chiulea hotul nu intra si nu fura, portarul va fi condamnat penttru neglijenta, hai, favorizarea infractorului, dar nu furt. In sfarsit, noi l-am dat jos pe Oprea, dar gata, ajunge, mai ocupati-va si de altii care au inca functii.
M-ați dezamăgit profund cu acest articol, stimată doamnă Pippidi. Dacă ne dorim o Românie curată nu e nevoie de atât de multe cuvinte pentru atât de puține idei. România la care visez eu (am dreptul la vise, ce ziceți?) ar trebui să fie o țară în care cetățeanul cinstit nu e obligat să-și plece capul în fața imposturii, o țară în care legea e respectată de toți , o țară în care să nu mai existe unii mai „egali” decât alții. Ar trebui să fie, dar nu e…
Prinși în hora intereselor globale, dănțuim fiecare după priceperea lui. Dacă (se mai întâmplă uneori) vecinul de horă te calcă pe picior fără să-și ceară scuze, dansezi până își termină muzicanții suflatul în tromboane dar nu te mai prinzi și-a doua oară în joc.
Vă rog să observați că nu dau nume (păcatele mele, de-ați ști câte nume îmi stă pe limbă!), doamnă Mungiu. Adorm în fiecare seară cu speranța că visele-mi vor deveni realitate și mă trezesc a doua zi în fața aceluiași coșmar…
Felicitari, d-na Mungiu-Pippidi, ati descris perfect esenta problemei societatii romanesti
PUTEREA, definită cel mai cuprinzător, este pur şi simplu capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a afecta rezultatele prin care preferinţele ei lor au prioritate asupra preferinţelor altora.
Sau în altă variantă se defineşte ca un schimb inegal, care permite unui om sau unui grup de oameni să îi determine pe alţii spre o acţiune pe care n-ar fi realizat-o în absenţa acestei intervenţii.
PUTEREA POLITICA ce se naşte în cadrul unui grup social este “virtuală şi în acelaşi timp “palpabilă” doar prin trăirile umane iar sub forma ei de spirit aparţine în totalitate acestuia. În baza unor proceduri (ne)democratice aceasta este încredinţată vremelnic unui grup (ne)reprezentativ restrâns pentru a fi gestionată în vederea asigurării, condiţiilor necesare existenţei membrilor care o compun şi standardelor de convieţuire, printr-un sistem social cu un anumit grad de organizare. Cel mai reprezentativ şi în acelaşi timp perfect model de organizare socială şi exercitare a puterii poate fi analizat experimental într-un stup de albine.
Puterea are drept funcţie menţinerea unităţii, coerenţa şi coeziunea minimală ce protejează grupul în faţa disoluţiei.
Puterea politică nu aparţine oamenilor care o exercită, ci instituţiilor politice care o organizează şi îi delimitează domeniul de competenţă, individual un preşedinte al Republicii, un ministru, un deputat au o capacitatea de acţiune juridic limitată şi îşi pierd puterea atunci când părăsesc funcţiile. Puterea publică devine o resursă excepţională, o forţă, un fel de capital asupra căruia instituţiile statului au monopol.
Puterea politică trebuie să se armonizeze cu o multitudine de contraputeri, partide politice, sindicate, ONG-uri şi grupuri de interese, medii care utilizează amplu puterea lor de influienţare etc.
În lumea modernă puterea unui stat poate fi cucerită sau pierdută numai apelând la judecăţii politice de valoare în baza cunoaşterii.
Puterea unui stat (PSt) fizic este dată de capacităţile şi virtuţile poporului său şi poate fi exprimată matematic de următoarea relaţie PSt=PPub+PRez, în care PPub – este puterea publică, (definită scurt acea autoritate a administraţiei publice care reprezintă şi apără interesul public), reprezentată de parlamentari, guvernanţi şi funcţionari publici, care sunt direct responsabili în faţa electoratului, iar PRez – este puterea domeniilor rezervate (o parte din aceasta poate intermedia, în cazul guverărilor nedemocratice, loviturile de stat pentru a „fura” puterea) care, la rândul său se calculează după formula PRez=Pj+Paps în care; Pj – este puterea judiciară şi este reprezentată de judecători şi procurori, Paps – puterea de apărare şi siguranţă naţională, reprezentată de armată, servicii de informaţii şi poliţie, din acestea cea mai mare parte nu sunt responsabili direct în faţa electoratului.
Analizând relaţia, PSt=PPub+PRez din punct de vedere al exprimării democraţiei, se poate aprecia că aceasta, la o valoare constantă a PSt maximizarea PRez şi implicit minimizarea PPub indică existenţa unui regim de putere dictatorial sau excesiv de autoritar, faţă de care populaţia manifestă o atitudine temătoare, iar la o maximizare a PPub şi implicit o minimizare a PRez arată existenţa unei societăţi democratice în care electoratul manifestă încredere şi speranţă pentru actul de guvernare.
Puterea domeniilor rezervate (PRez), poate reprezenta şi apăra interesul public general numai dacă este controlată efectiv de societatea civilă, cu respectarea regimului special de funcţionare.
Pentru a reliefa şi înţelege din punct de vedere al interesului public natura funcţiunilor şi acţiunilor întreprinse de către structurile din componenţa puterii domeniilor rezervate, în România până în 1989, este suficient doar să specificăm că, legile de compoziţie internă ale acestor instituţii au fost dictate de forţe care exprimau voinţa partidului(stat) unic (PCR) adică a dictatorilor şi acoliţilor săi.
După încercarea de schimbare “a orânduirii sociale”, din decembrie ’89, PRez a fost supusă, unor reforme formale sau de cosmetizare “s-o păstrăm pe Maria şi să-i schimbăm doar pălăria” sau cu specific barbar-balcanic “zi ca reprezentanţii UE şi fă cum dictează interesele personale sau de grup mafiot” ale unor politicieni conjugate cu cele ale clanurilor din interiorul acestor structuri care, prin diferite pârghii (securiste) ameninţă şi şantajează demnitarii ce deţin funcţii cheie pentru decizia publică. Aceste grozăvii fac ca sistemul de putere din România să funcţioneze după modelul ţărilor din lumea a treia.
Instituţiile în cauză, din păcate pentru interesul public, sunt monopolizate de diferite grupuri de interese eterogene şi ameninţătoare, care generează lupte interne şi dictează mersul acestora precum şi destinele României. În ciuda acestor anomalii existente, oamenii politici şantajabili cu funcţii de demnitate publică, sunt nevoiţi ca elitelor din cadrul PRez să le improvizeze false scuturi de apărare sub diferite motive puierile, atunci când sunt vizate de opinia publică pentru a fi îndepărtate, întreţinând astfel spre dezamăgirea majorităţii membrilor societăţii, un cerc vicios din care greu se va putea ieşi vreodată.
S-a ajuns la aceasta situaţie periculoasă pentru viitorul societăţii româneşti deoarece, inclusiv justiţia este cuprinsă în acest marasm şi drept urmare nu se poate recurge la soluţionarea pe cale instituţională a ilegalităţilor sau a abuzurilor comise inclusiv în legătură cu organizarea şi funcţionarea instituţiilor din cadrul PRez. (vezi implicaţiile din cazurile de notorietate publică referitoare la Omar Hayssam şi Iskandarani unde trebuie să răspundă SRI, SIE, Justiţia, Parchetul, s. a.).
Domeniile puterii rezervate deţin insuportabil de mulţi purtători de robe şi stele mari certaţi cu legea. În România din cauza dezorganizării existente nu numai valorile sunt inversate ci şi principiile şi legile fireşti ale naturii, astfel anormalul a devenit normal, ilegalul – legal şi invers, „hoţii strigă hoţii” şi ticăloşii ameninţă ticăloşenia. Legea este mai mult vătămată decât protejată de cei care ar trebuie să o apere. Aceste anomalii societale au condus la constituirea în cascadă a multor structuri judiciare tot mai ineficiente (investindu-se costuri mari) şi la îndemnul ca specialiştii şi profesioniştii cu experienţă în domeniu să treacă în tabăra celor care apără criminalitatea şi nu dreptatea, dovedindu-se astfel că unele instincte animalice ale fiinţei umane sunt mai dezvoltate decât conştiinţa.
Pentru, însănătoşirea morală şi organizatorică a structurilor din cadrul PRez în scopul definirii noilor identităţi şi atribuţii şi pentru determinarea acestora de a acţiona în interesul comunitar şi al ridicării performanţelor şi a prestigiului lor, la cote impuse de nivelul european, este necesară intervenţia pe durată lungă, calificată şi în mod profesionist a forumului societăţii civile (autocenzurat şi autoepurat permanent) care, dovedind angajament şi responsabilitate trebuie să solicite sprijin instituţiilor, europene abilitate, în vederea asigurării finanţării, asistenţei şi supravegherii directe.
Necesitatea aplicării unei astfel de norme a Societăţii Civile (program) pentru reformarea PRez este impusă şi de faptul că, o parte din structurile acesteia au avut implicaţii condamnabile în desfăşurarea evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi după, încă neelucidate timp de 16 ani de bâlbe petrecute în direcţia aflării adevărului. În alte ţări foste comuniste din Europa Centrala şi de Est, instituţiile similare, au fost reformate cu succes, fără complicaţii, imediat după destrămarea puterii comuniste, trecându-se în acelaşi timp la aplicarea în domeniu a unor criterii şi principii de performanţă.
Viaţa publică din România va deveni acceptabilă şi dacă aceste domenii ale puterii rezervate vor fi dominate de oameni de CARACTER, cu capacităţi intelectuale însemnate, de o moralitate deosebită, ataşaţi noilor valori ale democraţiei şi care sunt dornici (fideli unei cauze nobile) să alinieze ţara în rândul marilor familii europene. Pentru a disciplina şi civiliza un popor balcanic în spirit European sau al cerinţelor democratice sunt necesare a se aplica o serie de măsuri politico-administrative specifice pe care unele popoare din zona le-au experimentat obţinând rezultate pozitive. Din (ne)fericire pentru poporul român acestea nu mai sunt posibile în conjunctura aderării la UE, dar ele trebuie suplinite în mod sigur cu altele adecvate concepute şi gândite în laboratoarele inteligenţei româneşti cu sprijin occidental, deoarece sunt strict necesare pentru constituirea unui nou edificiu al ordinii sociale şi politice în România.
Puterea publică (PPub), reprezintă ansamblu de prerogative atribuite administraţiei publice pentru a promova interesul general ori de câte ori vine în contradicţie cu cel particular sau, dreptul autorităţilor administraţiei publice de a reglementa în domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii, ori modul specific de sistem multipartid propriu democraţiei care constă atât în reglementarea juridică a accesului la putere pentru orice grup, cât şi în instituţionalizarea sistemului de valori.
PPub poartă amprenta directă a actului de voinţă a alegătorilor pentru înfăptuirea statului de drept, minimal, social sau al bunăstării, numai dacă procedurile tehnice de investire a aleşilor şi a executivului sunt însuşite şi avizate de către elita societăţii civile şi prevăd în acelaşi timp modalităţile şi clauzele de destituire a demnitarilor publici în perioada exercitării unui mandat, altfel în societate activează la parametrii ridicaţi violenţa politică şi pseudodictatura.
Felicitari Doamna Mungiu-Pippidi.
Sper sa reusiti sa treziti macar tinerii
Felicitari pentru tot ceea ce faceti, dna. Mungiu-Pippidi!
Articolul dvs. imi confirma ca avem nevoie si in romania de cercetarea fenomenului de „STAT PROFUND” si structuri de tip „STAY BEHIND. numele de referinta pentru acest tip de cercetare este dl. DANIELE GANSER din elvetia, care a lucrat mult pe tema STAY BEHIND in tarile NATO, inainte de 1989 si atentatele comise de aceste structuri in cadrul unor actiuni FALSE FLAG. recomand un scurt search pe google dupa numele lui ganser + stay behind. e cercetare serioasa si de calitate, nu conspiratiologie sau alte cele.
constientizarea fenomenului de STAT PROFUND, STAYBEHIND si FLASE FLAG poate da cheia intelegerii problemelor, luptelor intestine si bulversarilor cu care se confrunta romania de la 1989 incoace.
cu stima
hans hedrich, sighisoara
Din nefericire, asa este: laboratoarele secrete lucreaza la anduranta inaintea oricaror alegeri, reactivate iar si iar, tesand curente, zvonuri aparent contradictorii, dupa tactica sepiei. In unele teme chiar reusesc sa convinga ca au temei si merg in directia intereselor natiunii slabite groaznic. In cele mai multe cazuri, insa, asupra populatiei se exercita la nesfarsit manipulari si experimente, uneori prea in pripa si de tot haiul. Numai ca hora secretilor este tot mai zgomotoasa si la vedere, ceea ce poate insemna ceva febril, panica ori graba unor lupte fratricide mascate intre afiliatii est contra celor de vest. Asta fiind suprapusa unor interese de un fel sau altul in alegerile carte vin. Iesiti mai des pe post cu dezbateri pe teme concrete si dezactivati, demontati, limpeziti, demonstrati, nu exista alta cale de devoalare si iluminare pentru mentinerea democratiei!
Din nefericire, cata dreptate aveti! Chiar si bunele intentii au ajuns sa fie pervertite.
Va admir consecvența, analiza. Cred in paradigma : conspirație impotriva luciditatii noastre. Cum sunteti o voce a acestei luciditati, nu renuntati!
Mihaela
Spuneti ca: „M-am emailat cu niște judecători zilele astea și nimeni nu pare să creadă că Oprea l-a omorât pe Bogdan Gigină și deci condamnarea lui e extrem de improbabilă.”
Judecatorii cu care conversati dumneavostra vin cu deciziile de acasa? Pai e grav! Mai vedem daca va fi sau nu va fi condamnat! Nu mai vorbin ca Olguta e nevinovata!
Pacat si de palma data USR care are in staff-ul de campanie pe „fostul asistent al Monicăi Macovei și al meu”. Dar candideaza in USR? E rau daca ai fost asistentul Alinei Mungiu sau al Monicai Macoivei?
Concluzia: Prea multi seCURisti. Oare cati securisti sunt in Romania ? Platiti din banii publici.
Da scumpa doamna securistii in ultimul timp au invadat Facebook si posteaza fel de fel de „stiri” precum am vazut zilele trecute ca un razboi intre Romania si Rusia ar fi eminent sau ca in caz de razboi Romania va fi tinta preferata a rusilor sau ca unii din personalitati au „vandut” Romania, (seamana leit cu mesajul anilor ’90) strainilor dar numai unele personalitati mai de dreapta cei de stanga nu sunt „vanzatori” de tarisoara ei sunt baetii buni pe care noi nu ii intelegem.Cred ca sunt niste „pontaci”.
PUTEREA, definită cel mai cuprinzător, este pur şi simplu capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a afecta rezultatele prin care preferinţele ei lor au prioritate asupra preferinţelor altora.
Sau în altă variantă se defineşte ca un schimb inegal, care permite unui om sau unui grup de oameni să îi determine pe alţii spre o acţiune pe care n-ar fi realizat-o în absenţa acestei intervenţii.
PUTEREA POLITICA ce se naşte în cadrul unui grup social este “virtuală şi în acelaşi timp “palpabilă” doar prin trăirile umane iar sub forma ei de spirit aparţine în totalitate acestuia. În baza unor proceduri (ne)democratice aceasta este încredinţată vremelnic unui grup (ne)reprezentativ restrâns pentru a fi gestionată în vederea asigurării, condiţiilor necesare existenţei membrilor care o compun şi standardelor de convieţuire, printr-un sistem social cu un anumit grad de organizare. Cel mai reprezentativ şi în acelaşi timp perfect model de organizare socială şi exercitare a puterii poate fi analizat experimental într-un stup de albine.
Puterea are drept funcţie menţinerea unităţii, coerenţa şi coeziunea minimală ce protejează grupul în faţa disoluţiei.
Puterea politică nu aparţine oamenilor care o exercită, ci instituţiilor politice care o organizează şi îi delimitează domeniul de competenţă, individual un preşedinte al Republicii, un ministru, un deputat au o capacitatea de acţiune juridic limitată şi îşi pierd puterea atunci când părăsesc funcţiile. Puterea publică devine o resursă excepţională, o forţă, un fel de capital asupra căruia instituţiile statului au monopol.
Puterea politică trebuie să se armonizeze cu o multitudine de contraputeri, partide politice, sindicate, ONG-uri şi grupuri de interese, medii care utilizează amplu puterea lor de influienţare etc.
În lumea modernă puterea unui stat poate fi cucerită sau pierdută numai apelând la judecăţii politice de valoare în baza cunoaşterii.
Puterea unui stat (PSt) fizic este dată de capacităţile şi virtuţile poporului său şi poate fi exprimată matematic de următoarea relaţie PSt=PPub+PRez, în care PPub – este puterea publică, (definită scurt acea autoritate a administraţiei publice care reprezintă şi apără interesul public), reprezentată de parlamentari, guvernanţi şi funcţionari publici, care sunt direct responsabili în faţa electoratului, iar PRez – este puterea domeniilor rezervate (o parte din aceasta poate intermedia, în cazul guverărilor nedemocratice, loviturile de stat pentru a „fura” puterea) care, la rândul său se calculează după formula PRez=Pj+Paps în care; Pj – este puterea judiciară şi este reprezentată de judecători şi procurori, Paps – puterea de apărare şi siguranţă naţională, reprezentată de armată, servicii de informaţii şi poliţie, din acestea cea mai mare parte nu sunt responsabili direct în faţa electoratului.
Analizând relaţia, PSt=PPub+PRez din punct de vedere al exprimării democraţiei, se poate aprecia că aceasta, la o valoare constantă a PSt maximizarea PRez şi implicit minimizarea PPub indică existenţa unui regim de putere dictatorial sau excesiv de autoritar, faţă de care populaţia manifestă o atitudine temătoare, iar la o maximizare a PPub şi implicit o minimizare a PRez arată existenţa unei societăţi democratice în care electoratul manifestă încredere şi speranţă pentru actul de guvernare.
Puterea domeniilor rezervate (PRez), poate reprezenta şi apăra interesul public general numai dacă este controlată efectiv de societatea civilă, cu respectarea regimului special de funcţionare.
Pentru a reliefa şi înţelege din punct de vedere al interesului public natura funcţiunilor şi acţiunilor întreprinse de către structurile din componenţa puterii domeniilor rezervate, în România până în 1989, este suficient doar să specificăm că, legile de compoziţie internă ale acestor instituţii au fost dictate de forţe care exprimau voinţa partidului(stat) unic (PCR) adică a dictatorilor şi acoliţilor săi.
După încercarea de schimbare “a orânduirii sociale”, din decembrie ’89, PRez a fost supusă, unor reforme formale sau de cosmetizare “s-o păstrăm pe Maria şi să-i schimbăm doar pălăria” sau cu specific barbar-balcanic “zi ca reprezentanţii UE şi fă cum dictează interesele personale sau de grup mafiot” ale unor politicieni conjugate cu cele ale clanurilor din interiorul acestor structuri care, prin diferite pârghii (securiste) ameninţă şi şantajează demnitarii ce deţin funcţii cheie pentru decizia publică. Aceste grozăvii fac ca sistemul de putere din România să funcţioneze după modelul ţărilor din lumea a treia.
Instituţiile în cauză, din păcate pentru interesul public, sunt monopolizate de diferite grupuri de interese eterogene şi ameninţătoare, care generează lupte interne şi dictează mersul acestora precum şi destinele României. În ciuda acestor anomalii existente, oamenii politici şantajabili cu funcţii de demnitate publică, sunt nevoiţi ca elitelor din cadrul PRez să le improvizeze false scuturi de apărare sub diferite motive puierile, atunci când sunt vizate de opinia publică pentru a fi îndepărtate, întreţinând astfel spre dezamăgirea majorităţii membrilor societăţii, un cerc vicios din care greu se va putea ieşi vreodată.
S-a ajuns la aceasta situaţie periculoasă pentru viitorul societăţii româneşti deoarece, inclusiv justiţia este cuprinsă în acest marasm şi drept urmare nu se poate recurge la soluţionarea pe cale instituţională a ilegalităţilor sau a abuzurilor comise inclusiv în legătură cu organizarea şi funcţionarea instituţiilor din cadrul PRez. (vezi implicaţiile din cazurile de notorietate publică referitoare la Omar Hayssam şi Iskandarani unde trebuie să răspundă SRI, SIE, Justiţia, Parchetul, s. a.).
Domeniile puterii rezervate deţin insuportabil de mulţi purtători de robe şi stele mari certaţi cu legea. În România din cauza dezorganizării existente nu numai valorile sunt inversate ci şi principiile şi legile fireşti ale naturii, astfel anormalul a devenit normal, ilegalul – legal şi invers, „hoţii strigă hoţii” şi ticăloşii ameninţă ticăloşenia. Legea este mai mult vătămată decât protejată de cei care ar trebuie să o apere. Aceste anomalii societale au condus la constituirea în cascadă a multor structuri judiciare tot mai ineficiente (investindu-se costuri mari) şi la îndemnul ca specialiştii şi profesioniştii cu experienţă în domeniu să treacă în tabăra celor care apără criminalitatea şi nu dreptatea, dovedindu-se astfel că unele instincte animalice ale fiinţei umane sunt mai dezvoltate decât conştiinţa.
Pentru, însănătoşirea morală şi organizatorică a structurilor din cadrul PRez în scopul definirii noilor identităţi şi atribuţii şi pentru determinarea acestora de a acţiona în interesul comunitar şi al ridicării performanţelor şi a prestigiului lor, la cote impuse de nivelul european, este necesară intervenţia pe durată lungă, calificată şi în mod profesionist a forumului societăţii civile (autocenzurat şi autoepurat permanent) care, dovedind angajament şi responsabilitate trebuie să solicite sprijin instituţiilor, europene abilitate, în vederea asigurării finanţării, asistenţei şi supravegherii directe.
Necesitatea aplicării unei astfel de norme a Societăţii Civile (program) pentru reformarea PRez este impusă şi de faptul că, o parte din structurile acesteia au avut implicaţii condamnabile în desfăşurarea evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi după, încă neelucidate timp de 27 ani de bâlbe petrecute în direcţia aflării adevărului. În alte ţări foste comuniste din Europa Centrala şi de Est, instituţiile similare, au fost reformate cu succes, fără complicaţii, imediat după destrămarea puterii comuniste, trecându-se în acelaşi timp la aplicarea în domeniu a unor criterii şi principii de performanţă.
Viaţa publică din România va deveni acceptabilă şi dacă aceste domenii ale puterii rezervate vor fi dominate de oameni de CARACTER, cu capacităţi intelectuale însemnate, de o moralitate deosebită, ataşaţi noilor valori ale democraţiei şi care sunt dornici (fideli unei cauze nobile) să alinieze ţara în rândul marilor familii europene. Pentru a disciplina şi civiliza un popor balcanic în spirit European sau al cerinţelor democratice sunt necesare a se aplica o serie de măsuri politico-administrative specifice pe care unele popoare din zona le-au experimentat obţinând rezultate pozitive. Din (ne)fericire pentru poporul român acestea nu mai sunt posibile în conjunctura aderării la UE, dar ele trebuie suplinite în mod sigur cu altele adecvate concepute şi gândite în laboratoarele inteligenţei româneşti cu sprijin occidental, deoarece sunt strict necesare pentru constituirea unui nou edificiu al ordinii sociale şi politice în România.
Puterea publică (PPub), reprezintă ansamblu de prerogative atribuite administraţiei publice pentru a promova interesul general ori de câte ori vine în contradicţie cu cel particular sau, dreptul autorităţilor administraţiei publice de a reglementa în domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii, ori modul specific de sistem multipartid propriu democraţiei care constă atât în reglementarea juridică a accesului la putere pentru orice grup, cât şi în instituţionalizarea sistemului de valori.
PPub poartă amprenta directă a actului de voinţă a alegătorilor pentru înfăptuirea statului de drept, minimal, social sau al bunăstării, numai dacă procedurile tehnice de investire a aleşilor şi a executivului sunt însuşite şi avizate de către elita societăţii civile şi prevăd în acelaşi timp modalităţile şi clauzele de destituire a demnitarilor publici în perioada exercitării unui mandat, altfel în societate activează la parametrii ridicaţi violenţa politică şi pseudodictatura.
Adică ce vreți să insinuați, că ăştia ai luii Klaus cu proiectu’ de țară ar fi securişti de diverse rituri?