Marius Diaconescu

Se întâmplă și minuni în universitățile românești: 101 studenți de la Facultatea de Sociologie a Universității din București protestează împotriva îndepărtării unui profesor asociat

Aștept de multă vreme să se implice studenții în mod real în selectarea profesorilor și în asigurarea calității învățământului universitar. Nu doar pe hârtie, în așa-zise comisii de asigurare a calității, care au un rol decorativ. Nu doar în comisiile ARACIS, unde, de obicei, vocea studenților obiectivi este acoperită de aranjamentele de culise.

Teoretic, studenții se implică în asigurarea calității actului educațional prin evaluarea profesorilor. Conform art. 303 din Legea Educațiie Naționale nr. 1/2011, alineatul (2): ”Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie. Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice.”.

Din păcate Legea Educației Naționale nu spune nimic clar ce efect au aceste evaluări. Datorită faptului că alineatul imediat următor din lege, (3) ”Salarizarea personalului didactic şi de cercetare se face şi în funcţie de rezultatele şi performanţele acestuia, conform legii.”, în unele universități se ține cont de aceste evaluări, cel puțin la nivel declarativ, la acordarea gradațiilor de merit.

Practic, studenții fac evaluări ale cadrelor didactice după diverse formulare care, de obicei, oferă date irelevante despre calitatea profesională a unui profesor. Nu există un număr minim de studenți care evaluează un profesor, așa că evaluarea impusă de lege este bifată și cu 3 studenți. Calitatea și performanța profesorului nu este clar definită, astfel că formularele de evaluare permit o rată mare de subiectivism.

Dar chiar și așa, studenții nu știu ce calificativ are un profesor în urma evaluării. Deși rezultatele evaluărilor sunt informații publice, conform articolului de lege mai sus invocat, nu am găsit universități care să le publice online.

Încă în România sunt mulți profesori care dictează un curs scris pe foi îngălbenite de vreme, cu un discurs monoton, plictisitor, care nu atrage studentul. S-au făcut așa multe universități publice și private, încât o mulțime de profesori din preuniversitar au devenit peste noapte profesori universitari. Mulți sunt plini de diplome, cu care își justifică pretențiile academice.

Evaluarea profesorilor de către studenți ar fi trebuit să contribuie în timp la asanarea mediului universitar. Ar fi trebuit să devină un instrument împotriva imposturii academice, împotriva persoanelor cu pretenții academice, care îi adorm pe studenți la cursuri, care nu spun nimic, dar vorbesc mult, care nu ar trebui să ocupe nicio catedră în învățământul universitar.

Legea nu este clară, deci evaluarea profesorilor de către studenți nu produce efecte. De aceea consider că în aceste zile se produce o minune în universitățile românești, prin poziția clară exprimată de 101 studenți la licență, master, doctorat sau absolvenți din ultimii ani, față de îndepărtarea unui profesor asociat de la Facultatea de Sociologie.

În anii 1990 au mai fost situații în care studenții s-au mobilizat pentru îndepărtarea profesorilor moșteniți din perioada comunistă, dar atunci era o efervescență revoluționară.

La mijlocul lunii Septembrie, Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie a Universității din București, a decis să renunțe la serviciile profesorului asociat Puiu Lățea. I s-a transmis sec printr-un email că nu va mai preda la facultate.

Întotdeauna pe lângă profesorii titulari există un număr de profesori asociați. De regulă, titularii acoperă mai mult de o normă obișnuită cu ore plătite în regimul plata cu ora, iar pentru o parte a cursurilor sunt plătiți, în același regim, profesori aduși din exterior, așa-numiții profesori asociați.

Statutul profesorilor asociați este incert, ei depind de aprobarea lor în fiecare an în cadrul departamentului, apoi în cadrul Consiliului facultății. Desigur că un cuvânt greu de spus îl au directorii de departament.

Este cel puțin ciudată decizia departamentului Sociologie al Facultății de Sociologie, al cărei director este prof. univ. dr. Liviu Chelcea. O simplă căutare pe internet arată că Puiu Lățea și Liviu Chelcea au fost coautori la mai multe cărți și studii din ultimii 20 de ani. NO comment!

În apărarea profesorului alungat au sărit atât studenții, cât și alți profesori asociați. 101 studenți și alumni ai facultății au depus o scrisoare de protest la Decanatul facultății și la Rectoratul universității. Alți 4 profesori asociați au anunțat că renunță la angajamentul față de facultate în semn de solidaritate cu profesorul Puiu Lățea. Detalii aici!

Poziția publică exprimată de cei 101 studenți este un caz rarisim în peisajul universitar românesc: studenții cer ca un profesor, Puiu Lățea, să rămână în universitate să le predea mai departe! Ce altă dovadă mai clară are nevoie conducerea Facultății de Sociologie despre locul acelui profesor în formarea studenților acelei facultăți? Oare pentru câți alți profesori de la Facultatea de Sociologie s-ar mobiliza 100 de studenți? Să mai adaug că alți 4 profesori asociați și-au dat demisia în semn de solidaritate față de Puiu Lățea!

Apreciez mobilizarea studenților pentru a-și apăra profesorul. Menționez că nu îl cunosc pe acest profesor. Dar m-a impresionat mobilizarea și implicarea studenților, care dovedesc astfel că studenții se pot implica în asigurarea calității învățământului universitar din România.

Dacă 101 studenți cer ca un profesor asociat să rămână în facultate și să le predea, înseamnă că acel profesor are multe competențe profesionale. Chiar dacă profesorii din Departamentul de Sociologie au decis că profesorul Puiu Lățea nu mai are loc pe statele de funcții ale departamentului, poziția celor 101 studenți ar trebui să le dea de gândit și ar trebui să își revizuiască decizia.

Vocea celor 101 studenți sau alumni ai Facultății de Sociologie este suficient de puternică pentru a impune decență și corectitudine în adoptarea deciziilor administrative, fără simpatii sau antipatii personale. În orice facultate există grupuri de interese care fac regulile. Desigur, totul este ”transparent și democratic”. Da data aceasta studenții nu s-au spus regulilor și invocă dreptul de a avea un profesor competent.

Studenții care s-au mobilizat pentru a-și apăra profesorul merită felicitări! A fost o mobilizare spontană, beneficiind de avantajele mediului virtual și tehnologiei moderne. Regret că, cel puțin până acum, asociațiile studențești nu s-au implicat în acest caz. Liderii acestor asociații se tem probabil să nu intre în dizgrația conducerii facultății.

Studenții trebuie să se implice în mod real în asigurarea calității în învățământul universitar. Studenții trebuie să conștientizeze că pot să ceară profesori de calitate. Studenții trebuie să ceară completarea alineatului din Legea Educației Naționale despre evaluarea profesorilor de către studenți cu texte clare despre efectele acestor evaluări. În timp se poate curăța măcar parțial mediul universitar de impostori. Altfel, rămânem la nivelul crizelor, cum este cea provocată de alungarea prof. Puiu Lățea de la Facultatea de Sociologie!

Bravo studenților care cer un profesor competent!


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Se întâmplă și minuni în universitățile românești: 101 studenți de la Facultatea de Sociologie a Universității din București protestează împotriva îndepărtării unui profesor asociat

  1. Asgardi Metrovich

    ”Dacă 101 studenți cer ca un profesor asociat să rămână în facultate și să le predea, înseamnă că acel profesor are multe competențe profesionale.” yeah, right… :D
    poate să mai însemne că dă note mari degeaba

    Reply
    • Marius Diaconescu

      Ma indoiesc că acesta este criteriul pentru care studenții și absolvenții îl susțin pe acest profesor. Un profesor este apreciat pentru ce spune studenților, ce îi învață, nu pentru notele pe care le dă.

      Reply
    • puiu latea

      Ai dreptate, Asgardi Metrivich: „poate sa mai insemne ca da note mari degeaba” (cu accent pe „poate” si „mai”)
      Comentind sugestia: te asigur ca, in ceea ce ma priveste, nu e cazul. Marturie stau cataloagele facultatii.

      Reply
  2. elena

    Va rog sa postati acest comentariu, intrucat in cel anterior apar 2 probleme de redactare si am mai adaugat un paragraf.

    Subiectul situatiei cadrelor didactice colaboratoare sau asociate (CDA) merita investigat intrucat se petrec multe abuzuri de putere. UB inca de acum cativa avea peste 40% forta de munca asigurata prin contracte de colaborare, adica mult pentru o universitate care are pretentii de topuri internationale si apoi se intreaba de ce e pe locurile de jos. Cu exceptia a poate 10% din CDA, care sunt intr-o situatie privilegiata – cadre didactice pensionate si experti adusi din afara facultatii (fara doctorate) care ocupa tot mai mult din orele ce in mod normal ar constitui norme din posturi pentru titulari, ce ar trebui scoase la concurs – restul sunt doctoranzi si doctori care aspira sa ramana in invatamant si cercetare. Acestea din urma sunt categoriile cu cele mai modice remuneratii “la plata cu ora”, pentru ca nu sunt “experti” si nu au “performanta” in alte domenii decat cercetarea stiintifica. Cu alte cuvinte, ultimele 2 categorii categorii sunt utilizate ca forta de munca ieftina, care se reinnoieste periodic – fi e nu mai rezista la “plata cu ora” (bursele de cercetare sunt mici si optiunile se epuizeaza repede!), fie facultatea hotaraste din senin ca nu mai are nevoie de unii dintre ei si nu le mai face contracte de colaborare -, iar din cand in cand se mai scot posturi la concurs, dar mereu “cu dedicatie”. Asadar, sa ne trezim un pic la realitate si sa intelegem ca invatamentul universitar din Romania se bazeaza foarte mult pe exploatare CDA fara statut privilegiat si de aceea e nevoie sa fie regandite contractele cu cele mai vulnerabile categorii la “plata cu ora”, care practic finanteaza prin resurse proprii – timp si bani- invatamantul “public” din Romania.

    Desigur, ca toate aceste aspecte sunt in detrimentul studentilor, intrucat o buna parte din cadrele didactice cu care interactioneaza sunt omeni care practic lucreaza ca voluntari si care pot disparea dupa cateva semestre din facultate daca se considera ca nu mai sunt „necesari”. La fel de problematica este faptul ca prolifereaza prezenta expertilor de tot soiul, care nu au pregatirea necesara pentru a sustine demersurile de predare adecvata la sistemul universitar si vin cu tot felul de perspective, complet nestiintifice, proprii „industriilor” in care lucreaza. Intr-un fel, daca vreti, este o „tehnocratizare” a invatamentului universitar, complet neasumata ca atare, si in contradictie cu pretentiile de cercetare stiintifica cu care se bat in piept universitatile.

    Reply
  3. Anca Yastremskyi

    Totul în articolul dumneavoastră este în alb și negru, domnule autor. Pare o Românie curată pe creier. Vă invidiez pentru confortul mental.
    (Anca Yastremskyi – Master Antropologie, FSAS)

    Reply
    • Marius Diaconescu

      Stimata Anca Yastremskyi, am pus accentul pe implicarea studentilor, in primul rand asta ma intereseaza si asta astept de la studenti, indiferent daca sunt inrolați in organizații studențești sau nu. În rest, DA, dacă se mobilizează 101 studenți pentru un profesor asociat și alți 4 profesori asociați renunță la colaborarea cu FSAS, atunci e o problema pentru facultate. Această solidaritate trebuie să dea de gândit, chiar și celor care gândesc mai puțin în alb și negru, care preferă gri pentru confortul lor.

      Reply
  4. Denise

    Daca 101 studenti din aproximativ 2500, la ora respectiva, vor sa se păstreze un anumit profesor asta reflecta multe.
    Articolul dvs. nu are pic de etică deontologică.
    Mult succes în cariera!
    Studenta FSAS.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *