Lucian Davidescu

Scurt ghid de supraviețuire în jungla informațională

Despre cazul crimelor suspectate la Caracal…

⬤ Informații de toate felurile apar în avalanșă, ca în orice caz de mare interes. Unele sunt mai credibile, altele mai puțin. Unele se vor confirma, altele nu. Inclusiv unele presupuneri legitime și logice se pot dovedi false pe măsură ce apar informații noi.

⬤ Exercițiul mental care poate ajuta este să împărțim informațiile în cel puțin trei categorii – confirmate (surprinzător de puține, așa cum e normal de altfel la doar 48 de ore), credibile (deja o colecție subiectivă, fiecare cu ce-i place să creadă) și plauzibile (dar din care inevitabil se va descoperi că multe sunt de fapt îndoielnice sau false).

⬤ Este treaba autorităților să informeze publicul, dar totuși prioritatea lor este să rezolve cazul. Asta înseamnă că niște lucruri nu le vor spune iar în unele cazuri vor prefera să lase să se înțeleagă altceva decât realitatea – de exemplu dacă asta le ajută să pună un suspect pe o pistă falsă.

⬤ Este treaba publicului și a presei să ia informațiile existente și să le întoarcă pe toate părțile. Inclusiv să insiste ca anumite lucruri să fie clarificate, într-un fel sau în altul. Inclusiv să conteste versiunile „oficiale” dacă nu li se par credibile.

⬤ Apar desigur și informații „pe surse”, unde șansa să fie adevărate sau nu ține mai degrabă de credibilitatea ziaristului și publicației. Dar ca regulă generală de orientare: atunci când o informație „pe surse” pare favorabilă sau că disculpă pe cineva sunt mari șanse să fie doar o minciună spusă de la adăpostul anonimatului.

⬤ O formă mai sofisticată este minciuna prin proxy – adică sursa cu nume și prenume care pare în măsură să știe niște lucruri dar n-a fost direct implicată. Pericolul este că pare să exonereze jurnalistul și publicația de responsabilitate, în realitate obligația acestora este să întrebe „dar de unde știi, mai exact?” iar dacă nu întreabă e dubios din start. Fără exemple, că n-a fost deocamdată decât unul clar, dar e foarte posibil să mai apară.

⬤ Oricât ar fi de detestabili politicienii (și tocmai de-aia!) cu cât acuzațiile și insinuările merg mai spre vârful politicii, cu atât sunt mai dubioase. Intră aici și „măcelărirea legilor justiției”, și „desființarea protocoalelor”, și „nu’ș ce lege nepromulgată de președinte”. Când și dacă vom afla, cu probe, că vreun politician a protejat pe cineva implicat direct – aia da, e informație legitimă.

⬤ Reacțiile motivate politic, în schimb, sunt foarte important de urmărit și judecat, pentru că interesul de a rezolva situația repede și fără complicații intră de obicei în conflict cu cel de-a stabili adevărul și de a face reparații durabile. Pentru politicieni poate fi doar un moment bun pentru a scăpa de un adversar sau altul, pentru a-și împinge un punct sau altul pe agendă.

P.S. Câteva rânduri despre informațiile „pe surse” și cum trebuie citite.

1. E foarte profesionist și responsabil să publici o informație „pe surse” în momentul în care nu se poate altfel. Însă estimez că, în media de azi, procentul cazurilor justificate este undeva (mult) sub 10%.

2. În momentul în care informația este „pe surse”, autorul își asumă răspunderea și își pune la bătaie credibilitatea pentru informație. Când e vorba de știri „pe surse” nesemnate sau sub pseudonim, hmm…

3. Riguros este ca sursele să fie numărate: o sursă, două surse, trei surse… De obicei „spun surse” se va citi „spune o sursă”.

4. Trebuie indicată, pe cât posibil fără a putea fi identificată, calitatea sursei (funcție, gradul de acces la informații etc,) și motivul pentru care vrea să își păstreze anonimatul (de obicei că n-are voie să vorbească, dar nu mereu).

5. O informație pe surse care îl favorizează direct sau indirect pe cel care a dat-o nu poate fi credibilă pentru ziarist. Dacă ajunge la cititori, este cel mai probabil o minciună.

6. Mai apar „pe surse” opinii sau tot felul de considerații. Nu există așa ceva! Cu rare excepții (reacții emoționale sau alte situații extreme) informațiile pe surse trebuie să se refere la fapte.

7. Indiferent cât de credibilă este o informație „pe surse”, simplul fapt că nu este asumată îi știrbește câte ceva din această credibilitate (că observ că unii mai folosesc cuvântul „surse” în titlu ca să ridice valoarea de senzațional).

8. Iar când se dovedește că o sursă minte deliberat nu se mai bucură de vreun fel de protecție, dimpotrivă – publicul are dreptul să afle cine și de ce a încercat să-l dezinformeze.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Scurt ghid de supraviețuire în jungla informațională

  1. robert

    Pe mine nu ma satisfac demisia guvernului sau castrarea violatorilor cum propune opozitia sau guvernul. Ce rezolva asta? Nimic, se pot repeta inca si inca o data. Avem un aparat de stat parazitat de incompetenti, nepoti, fini si rude ai cuiva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *