Mihai Goțiu

Scurt curs de Drept Penal. Înregistrările VIDEO care arată că nu vorbim doar de abuz, ci și de TENTATIVĂ DE TÂLHĂRIE CALIFICATĂ în scandalul cu tineri legitimați și împușcături din București

În urma numeroaselor discuții din spațiul public legate de incidentul din noaptea de sâmbătă spre duminică, când un tânăr și un polițist au fost răniți într-o altercație la miezul nopții, revin cu câteva texte legale și opinii suplimentare. Revin pentru că unele interpretări și comentarii au luat-o razna rău pe arătură, chiar dacă au fost făcute publice și înregistrările video de la începutul scandalului care nu lasă loc de îndoială: nu vorbim doar de un abuz al polițiștilor locali, ci și de o faptă mult mai gravă: TENTATIVĂ DE TÂLHĂRIE CALIFICATĂ.

Priviți mai întâi înregistrarea (încercați să ignorați acum comentariile – nu-mi aparțin).

Și acum să vedem ce scrie, negru pe alb, Codul Penal (sublinierile îmi aparțin):

Art. 228 Furtul

(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 229 Furtul calificat

(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:

c) de o persoană având asupra sa o armă

Art. 233 Tâlhăria

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 234 Tâlhăria calificată

(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

d) în timpul nopţii;

se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tâlhăria săvârşită în condiţiile art. 229 alin. (3) (vezi mai sus – n.r.) se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.

Art. 237 Sancţionarea tentativei

Tentativa la infracţiunile prevăzute în art. 233-235 se pedepseşte.

Art. 44 Legitima apărare

Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.

Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

(…)

Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.

***

Și acum să mai revedem o dată înregistrarea (comentariile de pe înregistrare nu-mi aparțin)

Și acum să recapitulăm: Avem o tentativă de luare a unui bun mobil (unul din telefoanele cu care se filma) din posesia și detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. Intenția de a lua telefonul e cât se poate de clară: polițistul îl prinde de mâna cu telefonul și încearcă să-l ia. Așadar avem și elementul violență (prinderea mâinii) și amenințare (la adresa celor care filmau). Lipsa consimțământului posesorului telefonului e, din nou, evidentă, iar justificarea (dreptul) de a lua telefonul nu există (filmarea în spații publice nu e interzisă). Așadar, avem, cel puțin tentativă de furt. Adică INFRACȚIUNE. Mai mult, ținând cont că făptuitorul avea asupra sa o armă (un pistol), încadrarea merge mai departe la tentativă de furt calificat. Și, având în vedere amenințările și gestul violent, de fapt, e TENTATIVĂ DE TÂLHĂRIE. În ciuda faptului că e noapte, fapta e mai clară decât lumina zilei. Cum avem și elementele legate de faptă comisă în timpul nopții și de către o persoană având asupra sa o armă, ajungem deja la TENTATIVĂ DE TÂLHĂRIE CALIFICATĂ.

În privința ultrajului (fapta de a lovi un polițist, reprezentant al autorității, în exercitarea sarcinilor de serviciu – cu mențiunea că tâlhăria nu intră în ”sarcinile de serviciu”), din noul Codul Penal este cât se poate de explicit: atacul polițistului asupra tânărului cu telefonul este un act material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva altuia. Succesiunea e importantă: atacul polițistului asupra tânărului cu telefonul e cel care generează reacția. În privința sticlei care ar fi spart capul polițistului, momentul e ceva mai tâziu, după ce Ionuț C. era deja căzut la pământ, cu sânge pe față și după ce polițiștii trăseseră cu pistoalele. Atacul cu sticla este reprobabil, dar, și în acest caz, se aplică prevederile legitimei apărări. Da, aruncatul sticlei reprezintă o depășire a limitelor legitimei apărări, însă focurile de pistol trase și tânărul căzut pe asfalt cu sânge pe față sunt în măsură să inducă o temere (în sensul legii penale) că gravitatea pericolului a fost mult mai mare. Că, ulterior, se dovedește că nu au tras cu gloanțe de cauciuc, ci cu gloanțe oarbe, că Ionuț a fost lovit cu pumnul sau cu pistolul și nu împușcat, nu înlătură temerea care a existat în primul moment – a unui atac mult mai grav.

incident politist 2

Discuțiile despre calitățile tinerilor, despre faptul că au fost sau nu băuți, că au strigat pe stradă nu sunt relevante nici măcar ca și circumstanțe atenuante. Ele sunt în măsură doar să creeze un cadru emoțional, fără nicio legătură cu legea penală (consumul de alcool are relevanță de circumstanță agravantă în cazul unor contravenții sau infracțiuni, dar înainte de a fi luat în discuție se stabilește dacă există sau nu răspundere contravențională sau penală pentru acele fapte). Nici măcar așa-zis-ul refuz de legitimare nu există, unul dintre polițiști având deja în mână o carte de identitate, iar faptul că i s-a solicitat să se legitimeze, la rândul lui, nu este o provocare, ci o obligație legală a polițistului (e absolut absurd să consideri ca fiind provocare faptul că i s-a cerut polițistului să respecte legea ori faptul că tinerii filmau momentul; dar chiar și dacă se stabilește că ar fi existat o provocare, ATENȚIE, provocarea e doar o circumstanță atenuantă, care, spre deosebire de legitima apărare, nu înlătură răspunderea penală).

***

De ce insist pe acest caz. În urmă cu puțin timp, o altă înregistrare video a făcut vâlvă în rețelele sociale și în mass-media, cu niște polițiști care o urcă cu forța pe o doamnă în dubă, pentru că a refuzat legitimarea. Chiar dacă doamna în cauză chiar nu s-a legitimat (după ce traversase neregulamentar strada), opinia aproape unanimă a fost că s-a sărit calul, opinie pe care, de altfel, o împărtășesc și eu. Da, legal aveau dreptul „să o conducă la secție” (așa scrie în lege), dar parcă e ceva mai mult decât ”condusul” la secție în cazul doamnei.

În cazul cu tinerii, că ”s-a sărit calul” e o formulare deja eufemistică. În fapt, avem elementele constitutive nu doar ale unui abuz (adminstrativ), ci ale comiterii unei infracțiuni. Și încă ale unei infracțiuni extrem de grave – tentativă de tâlhărie (râdem, glumim, dar e exact motivul pentru care s-a redeschis recent dosarul penal al lui Traian Băsescu legat de luarea telefonului unei jurnaliste). Și atunci, de unde raportarea diferită la cele două momente (cel cu doamna în vârstă, respectiv cel cu tinerii)? Vă rog să meditați la asta. Și vă rog să mai meditați și la ceea ce înseamnă statul de drept, îndeosebi cei care militați pentru asta: statul de drept există atunci când drepturile tuturor sunt respectate. Mai mult, atunci când legile li se aplică tuturor. Indiferent de faptul că poartă sau nu uniformă, de simpatii sau antipatii.

P.S.: Și tot pentru o anumită parte a apărătorilor statului de drept. Numeroasele modificări și tentative de modificări ale legislației penale au stârnit, pe bună dreptate, numeroase reacții critice în ultimii ani. Puține dintre aceste voci critice (în fapt, nu-mi amintesc de o dezbatere reală pe tema asta) au observat că atunci când s-a modificat Codul Penal, caracterul agravant al unor infracțiuni comise asupra reprezentanților unor autorități ale statului aflate în exercițiul funcțiunii a fost păstrat, fiind încadrat la ultraj. Ce s-a discutat doar pe alocuri (mai mult la nivel teoretic, în doctrina juridică, nu la nivel public) a fost că același caracter agravant, existent în fostul Cod Penal, în privința infracțiunilor comise de reprezentanți ai autorităților în exercițiul funcțiunii a fost abrogat. Poate să-mi spună cineva de ce (Doamne ferește!) un pumn în gură aplicat unui polițist în exercitarea funcției e MAI GRAV (reprezintă un grad mai mare de pericol public), decât un pumn în gură aplicat de un polițist în exercitarea funcției? De ce ar fi mai puțin gravă (de ce ar avea un grad de pericol social mai scăzut) comiterea unei infracțiuni sub pretextul aplicării legii decât împiedecarea exercitării legii?


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

23 thoughts on “Scurt curs de Drept Penal. Înregistrările VIDEO care arată că nu vorbim doar de abuz, ci și de TENTATIVĂ DE TÂLHĂRIE CALIFICATĂ în scandalul cu tineri legitimați și împușcături din București

  1. cristi

    Eu zic să lăsat un jurist să judece și să aprecieze unde se incadreaza faptă. Faptul ca iei un articol de de. penal și îl interpretezi așa cum vrei nu o să ajungi procuror și nici nu o să pari altceva.
    Mă intreb dacă știi unde este inima te faci chirurg?

    Reply
  2. Ștefan Brăgărea

    Domnule Goțiu
    Să înțelegem că polițiștii manifestă tendința de a deveni tâlhari? Toți, sau numai cei de proximitate?
    Aștept cu nerăbdare opinia dvs.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ștefan Brăgărea: nu generalizez abuzurile, însă problema selecției și pregătirii polițiștilor este una sistemică (polițiștii ăia doi chiar nu știau cum să reacționeze într-o situație de criză – întâmplarea face că au dat peste niște oameni care își cunosc drepturile, dar puteau da și peste niște scandalagii în adevăratul sens al cuvântului – mi-e groază de ce s-ar putea întâmpla: și-ar ”trage-o parte în parte”?

      Reply
      • Ștefan Brăgărea

        Domnule Goțiu
        Nu știam că sunteți jurist – ceea ce vă onorează.
        Aveți evident dreptate – problema selecției și pregătirii polițiștilor este dificilă și delicată.

        Reply
        • Ștefan Brăgărea

          Îmi pare rău, s-a întrerupt.
          Cred că am observat chiar o oarecare tendință de a abandona jandarmeriei problemele delicate ale unei intervenții.
          Oricum s-a dezvoltat (și mi se pare sinistru) o tendință prea generalizată către violență nejustificată.
          Datorită pregătirii dvs juridice voi fi cu mult mai atent la dezacordurile neînsemnate pe care le mai avem. Mărturisesc că nu sunt adeptul demonstrației în stradă, dar din păcate apar numeroase situații în care este ultima soluție. Regretabil.
          Altfel, vă rog să primiți cele mai bune urări.

          Reply
      • Elizabeth

        Referitor la acel incident cu doamna care nu s-a lăsat „condusă „la secție (știu ca o sa-mi iau niște înjurături) dar legea este LEGE pentru toată lumea iar tanti aia s-a cam pisat pe ea (pe lege) si a mai sărit si la bătaie cand aia au încercat sa o legitimeze , nu mai zic de limbaj ! Noi in Romania ne-am cam învățat sa aruncam motanul in grădina altuia , nu se respecta nici cele mai elementare legi/reguli si punem totul in spatele poliției/ guvernului si a nu mai știu cui ! Pestele se impute de la cap dar se curată de la coada ! Si da, polițiștii ( majoritatea) sunt așa cum sunt, știu si eu câteva specimene dar si pentru majoritatea romanilor legile sunt pentru alții ! Avem pretenția ca suntem civilizati si ne uitam cu jind la modul de viața al celor din ” occident” , pai dragul meu, daca un polițist in state ma oprește si-mi spune sa ma trântesc pe burta , asta fac ! O sa ma lege si abia dupa aia o sa stea de vorba cu mine ! Si nu se revolta nimeni !

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Elisabeth: cum am și scris, doamna în discuție chiar a refuzat legitimarea, dar modul în care au intervenit polițiștii îl văd ca fiind inadecvat (exagerat); dacă mă întrebați ce aș fi făcut în locul polițiștilor – aș fi început un joc al nervilor: aproape sigur că doamna în cauză vroia să ajungă undeva, se grăbea, așa că nu aș fi lăsat-o să plece (poți bloca un om fără să-l bruschezi), sunt convins că după jumătate de oră, cel mult o oră, doamna fie se legitima, fie mergea la secție – ulterior i-aș fi dat amenda maximă și cu asta basta;

          la fel și în cazul scandalului, un polițist inteligent (și, mai ales, un polițist pregătit să facă față unor asemenea situații) s-ar fi legitimat, ar fi căutat martori și ar fi făcut niște procese-verbale beton pentru tulburarea liniștii publice în care aș fi pus amenda maximă ; desigur, asta înseamnă un alt fel de pregătire a polițiștilor – dar nu se va schimba niciodată comportamentul lor brutal (și mentalitatea lor) atâta timp cât există persoane care îi susțin (nu generalizez, am întâlnit și polițiști și jandarmi absolut normali, care în câteva minute au clamat cele mai agresive persoane fără pulan și fără pistol)

          Reply
  3. Nicolae Dorobantu

    psihologia militianului inainte de 89 si dupa este una si aceeasi: EL este omul superior in fata caruia oamenii de pe strada sunt inferiori pe diferite categorii, cei docili care se supun si cei rai care nu se supun superioritatii „omului” care reprezinta sistemul adica EL „organul” de ordine. Cei care au o psihologie in care trateaza oamenii ca fiind egali ajung in afara sistemului cu timpul.
    La randul sau „organul” stie ca este inferior polticianului aflat la ciolanul puterii, cunoaste ca el e mana care-l hraneste si atunci doreste sa multumeasca stapanul lovind cu biciul cat mai tare in omul inferior. Dar asociere cu un caine se opreste aici pentru ca patrupedul este loial stapanului si atunci cand acesta devine sarac, pe cand „organul” nu are constiinta loialitatii fata de stapanul politic ci doar fata de functia ciolanului politic indiferent de cine se roteste la putere.

    Sa nu uitam ca au fost si o sa mai fie omoruri in sectiile de militie impotriva omului inferior, parca anul trecut a fost omorat un amart de „parcagiu” pentru ca nu mirosea prea bine si refuza sa plateasca spaga organelor de la sectia de proximitate!!!

    p.s. amenzile au ajuns la niste sume exorbitante astfel incat orice fel de protest in fata sistemului a redevenit suprimat cu forta in fasa. In 2012 si 2013 amenzile pe care mi le-am luat la proteste au fost de 200 de lei, acum s-a ajuns la minim 3000 de lei.

    Reply
  4. Ionut Popa

    De ce spuneti ca in cazul femeii care a refuzat legitimarea s-a procedat exagerat? Femeia s-a opus legitimarii, ce poate face un politist in cazul asta? Eu consider ca trebuie luat pe sus omul care refuza legitimarea, evident, cu grija, fara violenta etc. Femeia respectiva a refuzat in mod clar sa coopereze, a inceput sa tipe, sa se aseze pe jos, sa faca exact cum fac tigancile, scandal si tipete pe a intimida politistul. Asadar, cum trebuie sa procedeze un politist cu un cetatean recalcitrat care refuza sa se legitimeze?

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ionut Popa: am scris și mai sus: pur și simplu să nu o lase să plece (asta puteau face și fără să o bruscheze); polițiștii erau în timpul serviciului, puteau aștepta liniștiți; femeia se grăbea (că de-aia a traversat neregulamentar) – sunt convins că femeia ar fi cedat prima; apoi i-aș fi dat amenda maximă

      Reply
  5. Marcu

    E trist la ce s-a ajuns, si de o parte si de alta. Ajungem sa ne omoram intre noi in loc sa actionam acolo unde e problema, la cei de sus, pe care ii votam ca prostii. Aia rad vazand la TV ce se bat sclavii pt ei. Politistul stie de frica politicului si omul de rand rand de frica autoritatii de orice fel. Voi stiati ca in noul cod penal in vigoare, abia dupa 90 de zile in ingrijiri de la IML, se incadreaza fapta la vatamare corporala? Inainte limita era de 30. Toate pedepsele in general au fost micsorate de parca nu se puteau construi mai multe inchisori, in shimb amenziiile au fost marite de cateva ori, cum bine spunea cineva de mai sus.

    Sa vedem ce o sa spuna un judecator in acest caz, dar asta vom stii in minim doi ani. Domnule Gotiu, poate ii reprezentati in instanta pe cei din imagine, ca vor avea nevoie de un avocat destept.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Marcu: nu sunt avocat, chiar dacă am studii juridice – nu mi-am dorit asta, am considerat că e nevoie ca și în presă să existe oameni cu studii în domeniu; sunt convins însă că vor găsi niște avocați buni, în ultimii ani încep să se formeze și să specializeze avocați pe cauze civice, deocamdată sunt puțini, dar trendul e bun

      Reply
  6. Sorin Paveliu

    Draga Mihai, cred ca discutia strict in palierul incadrarii juridice nu este utila. Este treaba procurorilor (nici macar a celor cu studii juridice). Atitudinea politistilor in sine este insa un subiect. In cazul femeii care a refuzat sa se legitimeze decizia de a o incatusa si duce la sectie este corecta. Ca oamenii nu au obisnuinta de a face aceasta manevra cum ar trebui este alta problema. Este cu totul alta povestea din Centrul istoric. Acolo avem de-a face cu doi indivizi saraci la minte, imbatati de autoritatea pe care le-o confera uniforma de politist (cred ca erau de la polutia locala – ceea ce merita o alta discutie separata) care cred ca pot face orice, inclusiv sa smulga un telefon din mina unui cetatean si mai ales sa faca gestul grav de a pune pistolul la timpla altuia! Faptul ca avea gloante oarbe nu face diferenta (chiar si asa gazele fierbinti de pe teava pot sa te mutileze pe viata) Dincolo de incadrarea juridica a faptelor ma astept ca sefii acestora sa anunte ca acestia au fost exclusi din rindul fortelor de ordine (nu suspendati). Asta da, merita sa clamam! De asemenea, daca tinerii implicati se fac vinovati de ceva, si ei trebuie judecati – chiar daca in final se va ajunge la concluzia ca s-au aflat in legitima aparare. Oricum, problema organelor de ordine este o problema serioasa, nu in sensul ca ar face abuzuri ci mai ales ca nu stiu sa-si faca menirea cu profesionalism si autoritatea adecvata. Spre exemplu, cel mai impunator politist pe care l-am vadut vreo data a fost o femeie din politia calare, undeva in Londra, pe linga palatul Buckingam. Cind ne-a ordonat sa ne indepartam de gard, a fost ca in filme, turisti de toate nationalitatile nu ne-am intrebat de ce ci cit de repede s-o facem! La noi respectul pentru autoritatea politistului este sabotata tocmai de oamenii in uniforma, precum cei din Centrul Istoric sau care trageau de femeia incatusata!

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Sorin Paveliu: chiar asta vroiam să subliniez: în cazul femeii s-a acționat legal, dar o anumită brutalitate și faptul că era vorba de o doamnă a făcut ca reacția (publică) la adresa polițiștilor să fie exact invers decât în cazul celor doi tineri; adică lumea a reacționat emoțional în funcție de persoană/persoane (în genul ”cum să bruschezi o doamnă?” vs. ”bine le-o făcut la scandalagii ăia!”)

      Reply
  7. Gogu Steliade

    Pentru cei care nu au facut armata sau nu stiu, atunci cand tragi cu un glonte orb, pana la o anumita distanta in directia de tragere se elimina gaze care pot arde. In cazul unui Kalashnikov se produc vatamari pana la o distanta de 50 de cm de varful armei. Astfel, daca politistul a tras langa sau in directia capului, aceste gazr au produs o vatamare corporala.

    Reply
  8. sevar

    Să vă relatez două ”întâlniri” cu forțele de ordine la un interval de circa două luni, eu fiind în postură de șofer în autoturismul personal.
    Prima pe un drum județean pe intravilanul unei comune de munte, mă îndreptam spre căsuța pe care o am de vreo paisprezece ani. După primele două-trei case apare un polițist și-mi face un semn neglijent din mână, ceva ce semăna a „ia-mă nene” în nici un caz semnalul reglementar de oprire. Mă opresc și deschid geamul. Urmează un „ce faci pe aici tataie? Ia scoate actele să le verific!”. Fiind obișnuit cu mitocanii rurali îi spun: „Ia, mă duc la domnul primar că m-a rugat să-i fac o expertiză tehnică”. La care epochimenul sare ca ars ”Trăiți don șef! etc. etc. etc.
    A doua pe un drum național la apropierea de un oraș sunt oprit de un polițist strict conform regulamentului, trag pe dreapta, cobor geamul, mâinile pe volan, agentul se prezintă cere actele, le verifică, mă ROAGĂ să aprind luminile, le verifică, îmi spune că am obligația să circul cu luminile de întâlnire aprinse și în cursul zilei pe drum național între localități îmi urează drum bun, se uită în lungul drumului și îmi face semn că pot porni.
    Deci, două abordări diferite: una de mitocan rural, alta de adevărat profesionist. Despre asta este vorba și în cazul relatat în articol. Dispreț amestecat cu nedumerirea că astfel de specimene sunt angajate și menținute într-o funcție publică, apreciere și recunoștință pentru cel de al doilea personaj.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *