Scrisoare pentru colegii din presa centrală. Ce nu ați văzut săptămâna trecută

Pentru societatea civilă, săptămâna trecută a fost una cât se poate de plină. A început la Roșia Montană, cu dezbaterea publică legată de viitorul plan urbanistic al localității. Am fost acolo, au fost și cei implicați direct în campania Salvați Roșia Montană și, pe România Curată, am încercat un experiment – o transmisiune live text, cu cele mai importante declarații ale participanților transmise în timp real, întocmai ca în cazul unui meci de fotbal (vezi video aici și live text aici). Un experiment reușit, cu peste 16.000 de afișări, un rezultat record în ultima lună pentru un site de nișă, axat pe acțiunile societății civile. Și un experiment care demontează mitul existent prin diferite redacții (de fapt, prin cele mai multe redacții din mass-media autohtone) conform căruia nu ar exista interes public pentru astfel de subiecte, că ar fi subiecte care ”nu ar vinde” (în terminologia jurnalistică acest lucru se traduce prin faptul că nu ar face audiență, trafic sau tiraj, drept pentru care ”nu merită” făcute eforturi pentru a-l reflecta). De fapt, ideea că agenda civică ”nu ar vinde”, invocată de cele mai multe ori de responsabilii editoriali de prin redacții pentru a bloca subiectele propuse de reporteri pe aceste teme, nu face decât să mascheze metehne grave ale presei autohtone. Până la urmă, prăbușirea pieței de publicitate este doar un factor favorizant al decăderii presei, un factor extrinsec. Factorul intrinsec și determinat (cel are a dus la reacțiile din stradă transpuse în sloganul ”să vină presa să-i scoatem lesa”) este tocmai îndepărtarea redacțiilor de agenda publică reală, confuzia dintre agenda politică și agenda publică (fie că e o confuzie întreținută interesat de grupurile care finanțează diferitele instituții media, fie că e generată de lipsa de profesionalism a decidenților editoriali).

protest parcul tineretului 4Săptămâna a continuat miercuri cu proteste pentru salvarea Parcului Tineretului din București, cu oameni care s-au pus în fața betonierelor și cu jandarmii chemați să-i îndepărteze. Dincolo de problema parcului în sine, e dureros (și revoltător) dublul standard al instituțiilor publice (mai multe fotografii aici). Jandarmii au fost mobilizați pentru a apăra dreptul betonierelor de a cimenta parcul, dar, o zi mai târziu, când alți zeci de arbori din Parcul Tineretului au fost puși la pământ fără a exista vreun aviz sau autorizație care să permită acest lucru, nici o instituție publică nu s-a dovedit a fi ”competentă” pentru a bloca abuzul. Pe ici pe colo, au mai apărut câteva știri despre protest, dar fără a suprinde cu adevărat fondul cauzei – abuzul și discreționarismul instituțional. Situația Parcului Tineretului reprezintă o problemă de mediu și o problemă de urbanism, dar e mai mult decât atât, e o problemă de corupție instituțională.

mars educatie 3Joi seara, reprezentanții studenților din toată țara, reuniți la Cluj în cadrul Forumului Organizațiilor Studențești, au ieșit în stradă solicitând demisia miniștrilor Costoiu și Pricopie și cerându-i Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, să nu mai tergiverseze sesizarea Curții Constituționale în privința modificării de urgență, fără consultări și dezbateri publice, a Legii Educației (mai mult, aici). Iar dacă Educația nu e un subiect de larg interes public și, în termeni jurnalistici, de largă audiență, nu știu ce subiect poate fi. Expedierea protestului studenților în știri de la categoria ”și altele”, când existau toate argumentele necesare (interes public și audiență) pentru breaking news, reprezintă o nouă mostră de inadecvare și lipsă de profesionalism a decidenților din mass-media. Nu e de mirare că marți, în deschiderea Forumului, Remus Pricopie a făcut doar act de prezență la Cluj, a semnat condica după care a fugit la Craiova să aplaude avântul ortodoxist și mândria de a fi român a lui Victor Ponta. Păi știa și el, că acolo sunt zecile de camere de luat vederi și de fotografiat. Și să nu ne mire apoi că un ministru ajunge să declare că dezbaterea publică pe modificările Legii Educației a avut loc, atâta vreme cât el a făcut declarații de presă pe tema asta!

Tot joi, Consiliul Local al municipiului Iași a dezbătut și a respins, în cele din urmă, propunerea susținută de mii de cetățeni ai localității de a replanta tei pe B-dul Ștefan cel Mare, în locul celor puși la pământ (detalii aici). M-am bucurat văzând modul în care grupul civic Iașul Iubește Teii s-a pregătit pentru ședință. Au strâns 7.000 de semnături, au adus în față argumente ale unor specialiști din domeniu, au realizat pe Facebook o pagină cu fotografiile fiecărui membru al Consiliului Local, cu opțiunea lui de vot, au înregistrat și apoi au urcat pe Youtube ședința de consiliu local. Da, așa se face! Felicitări! Faptul că, în urma unui calcul politic meschin, hotărârea a căzut nu trebuie să-i descurajeze (de altfel, în comunicatul de presă remis vineri, Iașul Iubește Teii anunță că va continua demersurile pentru readucerea teilor pe B-dul Ștefan cel Mare). Prin modul în care au acționat au dovedit și oferă un model de maturitate civică. Și, în înfrângerea de etapă, întrezăresc semnele victoriilor viitoare. Fie că e vorba de teii de pe la B-ul Ștefan cel Mare, fie de alte teme și subiecte de interes pentru ieșeni. Odată deprins și aplicat, abecedarul implicării civice (singura modalitate prin care poți menține un echilibru într-o comunitate) nu se uită. Doar se multiplică până în momentul constituirii unei mase critice pe care jocurile politice și de interese nu o mai pot ignora (ori o pot ignora asumându-și riscurile implicite la vot).

Pentru societatea civilă săptămâna trecută a fost una plină cu vârf și îndesat. În ciuda faptului că acest lucru a fost reflectat (și s-a văzut) într-o măsură minoră în mass-media mainstream centrale. Din punctul de vedere al coordonării editoriale la România Curată aș avea motive să mă bucur cu câtă ușurință rămân cu ”exclusivitate” pe asemenea subiecte. Ca jurnalist îmi rămâne însă gustul amar al imaginii unei bresle incapabile să-și asume responsabilitatea profesiei. Într-o lume în care deciziile (politice) se bazează și sunt determinate de percepții, percepția săptămânii e că tot ce a contat au fost inundațiile și lansarea oficială a campaniei lui Victor Ponta. Subiecte importante, la rândul lor, dar reflectate disproporționat în raport cu alte subiecte importante.

Îmi amintesc surprinderea totală a experților și analiștilor de serviciu de la începutul toamnei trecute, când s-au confruntat cu amploarea protestelor pentru Roșia Montană. Îmi amintesc explicațiile lor aiuritoare și de o naivitate hilară (dacă nu ar fi fost și revoltătoare) pe care le ofereau (de la așa-zisa implicare a ”agenturilor străine” până la eco-teroriști). Tributari unei percepții induse de mass-media, care ani la rând au ignorat sau, mai grav, au blocat subiectul ori au realizat emisiuni și materiale ”cu mingea ridicată la fileu” (vezi aici), analiștii au căutat doar cauzele imediate și, evident, au ajuns la răspunsuri total eronate. Doar prin hazard ar fi putut ajunge la o explicație corectă atâta vreme cât habar nu aveau de lanțul nesfârșit de abuzuri și ilegalități ori de sutele de acțiuni de informare și de mobilizare realizate de Campania Salvați Roșia Montană. Toate acestea făceau Toamna Românească anticipabilă. Nu pentru a-mi asuma rolul de Mama Omida amintesc că, urmărind de aproape cazul, am prevăzut larga coalizare civică pe subiectul Roșia Montană încă din 2007; în toamna lui 2011 (când cu ocuparea de la Conti) am scris despre potențialul de a genera proteste de amploare, iar în iulie și august 2013 – când am citit, în draft, proiectului Legii Speciale pentru Roșia Montană – am scris despre depășirea pragului critic de admisibilitate și avertizam că promovarea proiectului în Parlament va duce la explozia de revoltă din stradă. Pentru că s-a ajuns la un asemenea punct critic  și la un conflict social deschis sunt responsabili politicienii (și consilierii lor care i-au spălat pe creier, minimalizând importanța opoziției), dar și mass-media complice la crearea și menținerea percepției că opoziția față de proiectul minier e una minoră.

Din păcate, presa nu arată că ar fi învățat ceva din lecția ultimei toamne. Societatea civilă, da. Exemplele de săptămână trecută (o săptămână care, teoretic, ar fi trebuit să fie una a concediilor) sunt dovada că avem o implicare civică din ce în ce mai hotărâtă și matură. Sănătoasă și entuziastă. Care crede în ceea ce face și știe ce face. Determinată să-și apere drepturile. Chiar dacă cea mai mare parte a presei (și a finanțatorilor ei interesați oneros) o ignoră și se auto-amăgește că poate controla informația. Chiar dacă ”nu se vede pe sticlă”, schimbarea a început și continuă. Și chiar dacă mai e nevoie de o generație până când efectele schimbării mentalităților din societate vor putea fi cuantificate sunt optimist: nu va mai fi o generație pierdută.


Recomandări

6 thoughts on “Scrisoare pentru colegii din presa centrală. Ce nu ați văzut săptămâna trecută

  1. Bogdan

    Ca si iesean ma bucur foarte mult ca au luat acesta decizie. Va rog sa veniti aici si sa vedeti cum arata orasul, nu e deloc cum credeti, toti aveti impresia ca e un desert, ca arata ca dupa razboi pentru ca au fost taiati cativa copaci… Imi pare rau ca sunteti atat de usor manipulati, dar e pacat ca facand parte din presa manipulati foarte usor la randul vostru si tot asa merge bulgarele manipularii la vale. Momentan Iasul este unul din orasele cu cele mai multe proiecte din tara si este intr-o dezvoltare pe care nu am mai vazut-o niciodata. Urasc PSD cu forta cu care se nasc stelele, dar ar trebui sa fiu orb sau prost sa nu vad ce se intampla aici si sa nu apreciez. Va rog sa nu mai faceti afirmatii nefondate, sau platite de partide politice carora li se rupe de voi si va folosesc doar ca pe niste marionete.

    Reply
    • Nicoleta

      Ca si ieseanca, nu aplaud decizia domnului Nichita (pentru ca nu il consider ca Primarul orasului meu) de a nu se replanta tei pe zona cu salcamii japonezi. Domnul Bogdan cred ca nu a stat niciodata pe o banca din zona respectiva, cand e soare. Se sta la umbra gardurilor, a cladirilor si a copacilor din interiorul curtii Mitropoliei, pentru ca pe bulevard e imposibil sa ai un petec de umbra (doar sa bagi capul chiar sub coroana salcamilor japonezi). E o portiune unde nu circula masini, au pus in zona zeci de banci, zona care ar fi putut fi o adevarata oaza de verdeata si de relaxare. E un desert!!!! Domnule Bogdan, e un desert! Nu fac parte din nici un partid, refuz sa ma mai las implicata in dispute politice de cativa ani pentru ca sunt dezamagita! Dar traiesc in Iasi. Domnul Bogdan spune ca au fost taiati cativa copaci. Poate ar trebui sa se informeze… Si poate ca ar fi fost un adevarat macel daca nu se lua atitudine pentru zona Copoului. Eu traiesc in Iasi. Vad santierele facute in tot orasul. De ani de zile. Nu se finalizeaza NIMIC. Se incepe peste tot cate un santier, fara a se incheia vreodata. Piata Eminescu e ca dupa razboi de ani de zile. Nu mai vorbesc de zgomot si praf pentru ca il inghit zilnic, lucrand in zona. Dupa cativa ani AU REUSIT sa faca trotuarele pentru ca circulam prin cratere de cativa ani. Au pus pavele pe trotuar, dar sigur se va intampla ca si pe zona Garii spre Rapa Galbena, unde tot trotuarul cu pavele a fost distrus, s-au scos portiuni mari, au bagat tevi, apoi au pus pietrele pe acea portiune, pe unde au apucat. Vreti sa vorbim de Strada Lapusneanu, o strada incarcata de istorie pentru Iasi, care trebuia sa fie refacuta in perioada 2012-2013? Cititi va rog, ce scrie pe vechiul cinematograf al Tineretului din zona… Si pot da multe alte exemple…Nu stiu pe unde circulati domnule Bogdan de sunteti asa de incantat de ce se intampla in Iasi, poate prin zona Palas Mall-ului unde intr-adevar e o oaza de verdeata… In rest????????? Nu ma manipuleaza nimeni, dar domnule Bogdane, eu nu sunt nici oarba nici proasta! VAD ceea ce se intampla. Si nu apreciez!!!!!!!!Santierele sunt ok, trebuie si ele pentru a realiza ceva. Dar nu e posibil sa ingropi intregul oras in santiere, de ani de zile, si sa nu finalizezi ceva. Puteau incepe esalonat, cate un proiect, pe care sa reuseasca sa il duca la bun sfarsit pentru ca in orasul acesta traiesc OAMENI!! Trebuie sa avem trotuare pe care sa circulam, nu sa asteptam cu anii, trebuie sa avem strazi asfaltate, nu cratere IN FIECARE AN, ne trebuie verdeata, si copaci, pentru ca avem nevoie de OXIGEN! Cu el traim TOTI. Cu oxigenul pe care domnul Nichita pare tot mai decis sa-l reduca!!!

      Reply
    • Mihai Gotiu Post author

      @ Bogdan: dacă nu ați fi adus vorba despre ”partidele care ne-ar plăti” aș fi putut considera onestă opinia exprimată – da, sunt convins că există și ieșeni cărora s-ar putea să le placă noua înfățișare a B-dului Ștefan cel Mare, dar și dacă aceștia ar reprezenta majoritatea, inițiativa grupului ”Iașul Iubește Teii” reprezintă un model de civism și de democrație participativă: nu au încercat să impună ceva cu forța, ci și-au exprimat deschis opinia, au strâns semnături, au popularizat o ședință de consiliu local care este, prin definiție, publică;
      cât despre acuzațiile de manipulare pot spune că, pe de o parte, mă bucură atâta vreme cât suntem acuzați de astfel de lucruri dinspre toate partidele politice ;) , pe de altă parte mă întristează, pentru că sunt formulate cu vehemența și tonul atât de specific postacilor de partid

      Reply
    • Cezar

      @bogdane…
      Toți cei care-au răspuns la aiurelile tale te-au numit „Domn”. Eu, unul, nu-ți pot spune decât „lepră”.
      „Urăsc PSD cu forța cu care se nasc stelele”,… „au fost tăiați câțiva” copaci”,… Poate că nu știi să numeri decât până la… „câțiva”! Acolo s-o fi oprit procesul educațional în cazul tău…
      Iar despre „dezvoltarea pe care nu am mai văzut-o niciodată” – aici, îți dau dreptate. Același sentiment îl am și eu de fiecare dată când mă gândesc la Pasajul subteran de la Fundație!!!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *