Stimate domnule Prim-Ministru,
Vă scriu din perspectiva omului care, în ciuda tuturor dezamăgirilor succesive, se pare că nu se învaţă minte. Sunt unul dintre cei care au fost în stradă când am crezut că Băsescu trebuie să plece sau când, după cazul Colectiv, Guvernul nu avea impresia că trebuie să îşi asume vreo responsabilitate până nu i s-a strigat de peste tot din ţară lucrul acesta, dar şi cu multe alte ocazii, când am ştiut că trebuie denunţate odioasele decizii ale politicienilor la putere, luate în spatele unor uşi (chiar dacă nu materiale) bine închise şi cu obloanele bine trase – ca să nici nu fie văzuţi de ochii lumii, dar să nici nu vadă privirile pline de reproş indignat şi să audă semnalele de alarmă venind din stradă.
Am avut (cu naivitatea şi încăpăţânarea aceluiaşi om care iese în stradă sperând mereu la ceva mai bun) nu zic nesfârşită, dar multă încredere în noua guvernare – ce trebuia să fie, nu-i aşa, scutită de malefica influenţă din partea politicului. Şi am avut încredere în Dvs., ardeleanul cumpătat, care a făcut treabă bună la Bruxelles.
Cu suspiciune m-am uitat către unii miniştri din guvernul pe care vi l-aţi alcătuit – şi iată că în puţină vreme, că nici nu e de unde mai multă, suspiciunile se confirmă una după alta. Iar dezamăgirea care doare cel mai rău e în domeniul din care vin eu, în educaţie.
Ordinul de ministru nr. 4096/09.06.2016 decide evaluarea finală a tuturor studenţilor din anul pregătitor (e vorba de studenţii străini care învaţă un an de zile limba română în instituţii de învăţământ superior din România, pentru a se înscrie apoi la cursuri universitare în ţara noastră) de către Institutul Limbii Române de la Bucureşti. Până acum, evaluarea acestor studenţi era făcută, aşa cum se întâmplă în cazul oricărui program academic, de către instituţia care organiza programul de an pregătitor. Decizia s-a luat după un simulacru de consultare a unor reprezentanţi ai universităţilor care oferă an pregătitor (dintre întâlnirile organizate cu aceștia, unii au fost invitați numai la o parte) şi, cum se zice (şi se face de atâtea ori) româneşte, peste noapte.
Probleme:
1. Calitatea procesului de evaluare. Fac parte din colectivul didactic al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, instituţie care a supus anul trecut, alături de Institutul Cultural Român, setul de teste de evaluare pe nivel (A1, A2, B1, B2) a românei ca limbă străină, teste concepute în concordanţă cu Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi (CECR), unui audit calitativ performat de un auditor numit de Asociaţia Testatorilor de Limbi din Europa (ALTE), cu scopul ca aceste două instituţii să devină membri plini ai Asociaţiei. ALTE este cea mai prestigioasă asociaţie internaţională de profil, printre membrii săi numărându-se instituţiile care oferă testele Cambridge şi IELTS (engleză) DALF (franceză), DELE (spaniolă) etc. Am trecut cu succes acest audit calitativ, fapt ce confirmă şi recunoaşte la nivel internaţional calitatea ireproşabilă a instrumentelor noastre de evaluare (pe care le aplicăm cu stricteţe pentru a determina nivelul de competenţă lingvistică a studenţilor noştri).
În acelaşi timp, Institutul Limbii Române din Bucureşti îşi propune să realizeze evaluarea studenţilor noştri deja de anul viitor şi se ridică, firesc, câteva întrebări: Ce competenţă au persoanele care vor compune comisiile de evaluare (cadre universitare, de puţine ori specializate în predarea românei ca limbă străină, dar şi din învăţământul preuniversitar, care funcţionează ca lectori de limba română în străinătate)? Ce competenţă au persoanele care vor crea testele de evaluare şi în baza căror specificaţii vor face acest lucru? Cum se va realiza corelarea cu CECR şi cum se va demonstra validitatea examenului propus? Ce criterii de evaluare vor fi aplicate? În ce fel va fi superior calitativ un atestat de limba română acordat după un simplu calificativ „admis” celor acordate în instituţia noastră în urma unui examen extrem de serios cu punctaje acordate pentru fiecare competenţă în parte? Mă opresc aici nu pentru că mi s-au terminat întrebările, ci doar pentru a-mi exprima uimirea faţă de incredibila eficienţă a ILR care se presupune că, nu peste noapte, dar peste vară, va crea întreaga metodologie de concepere şi aplicare a testelor de evaluare. Un lucru e cert (cel puţin în ce priveşte universitatea noastră): această decizie nu poate duce decât la o scădere dramatică a standardelor şi a calităţii întregului proces evaluativ, dar, în consecinţă, şi a celui educaţional.
2. Autonomia universitară. Este egalitate, dar nu pentru căţei, nu-i aşa? Anul pregătitor este un program academic. Cei care doresc să îl urmeze nu se pot înscrie fără a prezenta diploma de bacalaureat, iar programul este organizat numai în instituţii de învăţământ superior. Că nu are acreditare ARACIS e adevărat, dar putem să ne întrebăm al cui interes a fost şi este ca această acreditare să nu existe, atâta vreme cât numai cine n-a dorit nu şi-a făcut an pregătitor. Sunt 25 de universităţi, de stat şi private, care oferă acest program. Aşadar, de ce decide domnul ministru ca studenţii din anul pregătitor să fie evaluaţi centralizat, de către o instituţie care nici măcar nu este de învăţământ superior, atâta vreme cât legea învăţământului spune clar că fiecare instituţie de învăţământ superior organizează evaluarea propriilor studenţi? Mâine pot să se aştepte la acelaşi lucru şi colegii noştri care predau, în universităţi, limba engleză, sau, de ce nu, matematică sau fizică? A dovedit cineva că nu ne facem treaba bine (ar fi cam greu, cel puţin în cazul nostru, având în vedere cele de la punctul 1) şi deci trebuie să preia o instituţie de la centru (de ce aceasta? de ce nu Institutul Cultural Român? de ce nu Consorţiul Universitaria, din care fac parte cele mai prestigioase universităţi din România?) sarcina asigurării calităţii în ce priveşte evaluarea studenţilor străini?
3. Chestiunea financiară. Căci, nu-i aşa, la asta se ajunge întotdeauna, în final. S-au găsit extrem de repede bani pentru acest proiect de la Ministerul Educaţiei Naţionale…
4. Chestiunea practicalităţii. Se presupune că aceste comisii, alcătuite la nivelul ILR, se vor plimba prin ţară, pe la toate universităţile care organizează an pregătitor pentru a le evalua studenţii. Când/ în ce interval vor ajunge la toate? Cât va dura evaluarea şi corectarea lucrărilor? Noi am avut anul acesta în jur de 120 de studenţi. Examenul scris la nivel B2 durează trei ore şi douăzeci de minute, examenul oral un sfert de oră pentru fiecare pereche de studenţi, corectarea (la două mâini, normal) patru zile… Trebuie să cred că o comisie venită de la Bucureşti va sta la Cluj o săptămână ca să asigure acest tip de evaluare? Dar cine are nevoie de o astfel de evaluare, până la urmă? E suficient să scrii în metodologie că evaluezi la nivelul B2 şi apoi să vii să faci treaba de mântuială. La noi merge şi aşa. De ce să nu strici o treabă bine făcută, dacă tot poţi? Că doar eşti la putere, ai pâinea şi cuţitul.
Aşadar, domnule prim-ministru, cât mai sunteţi la putere, la ce să ne mai aşteptăm în educaţie? Pregătim sticlele cu pietriş, ca să dăm din nou cu ele de asfalt, şi bannerele?
***
Cine spunea că performanța este apreciată și recompensată? Singura performanță apreciată în sistemul univeristar românesc e cea de a publica articole (de multe ori contra unei „taxe” care reprezintă singurul criteriu calitativ) în publicații obscure, dar neapărat cotate BDI sau ISI (= garanția calității… really?) și de a le număra apoi de două ori că, na, așa dă bine la dosarul de avansare. Contează studenții? Contează calitatea actului didactic (în cazul acesta, calitatea evaluării)? Contează recunoașterea internațională? Astea sunt iluzii pentru spiritele romantice, pentru care nu mai e loc în mașinăria de produs articole pe bandă rulantă.
Sunt unul dintre cei care il sustin pe ministru, convins fiind ca in scurtul ragaz avut la dispozitie a corectat multe greseli si a pus in miscare mecanismele blocate ale cercetarii stiintifice si invatamantului superior. Din pacate, in acest caz cred ca a fost gresit consiliat. Sunt de acord cu toate cele patru obiectii ale autoarei.
Este drept ca trebuie asigurata calitatea programelor de studii, inclusiv a anului pregatitor, insa aceasta este in sarcina ARACIS. ARACIS poate stabili standarde nationale impreuna cu Institutul Limbii Romane, pe care universitatile sa le puna in practica pentru a-si pastra acreditarea, insa autonomia universitara trebuie respectata. Cred ca diplomele, certificatele, atestatele trebuie date de universitati, nu de ILR.
ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior), asigura pe baza de prieteni si ….. când veți înceta sa mai considerați ca ARACIS-ul sau CNATDCU-ul (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare), au menirea descrisa de nume, aceste titluri pompoase, au rolul de a ne consuma timpul energia si banii noștri, adică banii publici…..
ARACIS …. unde mai vedeți calitate la programele de studii din marile universități, umblam „cu arcanul la” sa adunam studenții pentru a se ocupa locurile bugetate din bugetul de stat,
apoi ne rugam de ei 3 sau 4 ani sa vina măcar la examen sa știm ca exista ….. apoi ne rugam sa se înscrie la mastere, ca altfel unora nu le iasă norma didactica, altora plata cu ora, ore la mastere ? oare s-au ținut vreodată data in aceasta tara ?
CNATDCU titlul didactic îl da senatul universității, titlul de doctor tot senatul universitar, au rămas cică cu titlul de doctor in științe, si poate nu/poate da plagiatele……. daca ești doctor confirmat doctor in științe, poți dormi liniștit pana la pensie, nu te mai verifica nimeni, ….
De la ARACIS vine decanul la IASI, la secția omoloaga din CLUJ, 2 sau 3 zile, aranjate ca in excursie (pe ore la ora 9.00 intalnire cu rectorul ….. la 16 cu studentii ATENTIE nu la ore, la ora fixa, studenții educați ce trebuie sa spună) si încredere NELIMITATA ….
Poate ar fi mai potrivit calificativul FARA NUMAR
scuze
CNATDCU titlul didactic îl confera senatul universității, titlul de doctor abilitat tot senatul universitar,
au rămas cică cu titlul de doctor in științe, si poate nu/poate da plagiatele……. daca ești doctor confirmat, doctor in științe, poți dormi liniștit pana la pensie, nu te mai verifica nimeni, ….
Găsesc că ar fi potrivit să postați și Dreptul la replică al lectorilor români din străinătate. Întîmplarea face ca din motive biografice și profesionale să știu exact despre ce este vorba!
http://hotinfo.ro/o-dezinfomare-inacceptabila/
@ Liviu Antonesei: e publicat la final, l-am primit doar ca .pdf.
http://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2016/06/Drept-la-replica.pdf
Da, am văzut acum, merci. Pentru că știu problema asta de vreo 19 ani, pentru că am cunoscut vreo 15 lectori romani din străinătate, pentru că știu de o cabală pusă la cale și mai știu și despre suspiciunile de corupție ale ministrului Curaj în ce privește anul pregătitor care se face în Ro, nu exclud să revin cu un articol de proporții. Oricum, din analizele mele, ILR e cea mai serioasă instituție de reprezentare românească și atacul din articol mi se pare abominabil. Dacă ICR a funcționat bine, dar clientelar sub Pata, lautărește și tot clientelar după aceea, la ILR nu se poate întîmpla așa ceva dintr-un motiv simplu – trimișii noștri trebuie sa respecte standardele universităților gazdă, cel mai adesea mai ridicate decît cele din dulcea Românie. Știu un singur caz de eșec de personal. Un profesor de la o Uni din Nord-Vestul țării, absolvent de Cluj, a cărui rechemare a fost cerută de Uni gazdă după un an și ceva… Culmea este că omul făcuse înainte două mandate la Budapesta și nu fuseseră plîngeri. Ancheta ulterioară a constatat că pe baieții de la Budapesta pur și simplu nu-i interesa ce fac!
ce face, desigur!
@ Liviu Antonesei: în privința autoarei scrisorii nu am nici cea mai mică suspiciune că ar face parte din vreo cabală; dacă ministrul Curaj are suspiciuni de corupție legate de anul pregătitor, are și corp de control (nu poți arunca o anatemă la adresa tuturor pe baza unor suspiciuni); cei de la Litere de la Cluj sunt în situația în care ani buni au avut de luptat cu fostul rector a cărui nevastă și-a făcut propriul institut concurent în cadrul… Economiei, iar acum se trezesc cu un minister care vrea să intre peste și să le evalueze proprii studenți;
Păi, da, asta sper și eu ca ministrul Curaj să-și pună la treabă corpul de control… Pe de altă parte, mi se pare ciudată și o altă chestie, si anume că unii studenți vin la exemene însoțiți de traducători! Studiază totuși limba romană, n-am spus că asta se întimplă la Cluj, sunt încă în documentare frenetică. Oricum, de ce a decis ministerul așa, e cazul să explice chiar ministerul. Oricum, lectorii din străinătate nu sunt tocmai fericiți de această nouă corvoadă. Trebuie spus că pe lîngă activitate la lectorate, acolo unde sînt și secții de limba romană, au norme didactice și că deosebit de noi, profesorii din țară, au o încărcare de raportări cu totul excesivă. Noi raportăm Uni noastre la anumite intervale, ei raportează Universității unde sînt în misiune, Universitrății mamă și, desigur ILR, acolo, dacă mai țin minte exact, lunar… Comisii le mai trebuiau?!
Stimate domn, cred ca stiu cazul de la Budapest. Doar o precizare: baietii – chiar noi ( eu eram student acum vreo 11 ani ) am facut demers pentru ca sa se schimbe lectorul. A fost mai greu ( cred ca si pt ideea de a nu strica delicate relatii diplomatice intre tari, s-au miscat greu cei care trebuia) dar s-a reusit si a venit lector nou care a fost cel mai ok.
Multumesc de informatie! Deci trebuia retras si de acolo?! Interesant! Polonezii, ca sa nu-i distruga cariera, i-au dat totusi la plecare calificativukl suficient! Rău au făcut, între timp, ipochimenul si-a dat și abilitarea! Spre rușinea UAIC, la Iași!
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20985386-ministerul-educatiei-demarat-analiza-tezelor-doctorat-suspecte-plagiat.htm
maine se implinesc cele 45 zile, rezultat: 0. cat mai ramane dl. Curaj in functie totusi?
Cred că scopul scrisorii semnate de dna Vîlcu nu era sa rănească orgoliul lectorilor, ci să arate nedreptatea care s-a făcut. Mă întreb: cadrele didactice care predau la cele 25 de universităţi din ţară care organizează anul pregatitor sunt mai putin competente? De aceea evaluarea nu le-a fost atribuită lor, ci lectorilor? In altă ordine de idei, cu tot respectul pentru munca lectorilor, cred că nu au dat dovada de prea multă empatie față de situația colegilor lor din țară. Până la urmă, activitatea de bază a unor oameni ca dna Vilcu este predarea/evaluarea românei ca L2, câtă vreme, din ce-am citit eu pe site-ul ILR (= legislația la care semnatarii dreptului la replică făceau trimitere), lectorii îşi desfăsoară activitatea pe o perioadă determinată (3,4,5 sau 6 ani), după care se reîntorc la activitatea de bază, care, din ceea ce reise din CV-uri, nu e aceeași cu munca desfășurată la lectorate. Prin urmare, luând numai acest aspect în considerare, cred că crieteriul calității actului de evaluare, aşa cum apare el configurat în Ordinul Ministrului, poate fi unul discutabil, dar este o chestiune de opinie, cum și scrisoarea dnei Vîlcu a fost tot expresia unei opinii personale.
Nu sînt în măsură să evaluez competența cadrelor care predau aici româna studenților străini. Întîmplător, au însă informații privind pe cei care predau în străinătate. Cei de-acolo nu-și pot pemrite să fie incomptenți pentru că trebuie să satisfacă standardele gazdelor, care sînt în genere mai ridicate decît ale noastre. Am dat mai sus exemplul cu esecul omului de la Cracovia. Universitatea Jagiellonă a cerut retragerea lui și ILR a reacționat corect. Doar că asta a stricat planurile fostului lector, care a fost trimis să repare lucrurile, era trist să se fi desființat secția de română pentru că din pricina ipochimenului, studenții părăseau secția! Doar că din pricina asta lectorul retrimis nu si-a putut face promovarea în grad la care era îndreptățit! Vi se pare cumva normal ca lectorii aflați în misiune oficială să nu-și poată atinge gradele la care au dreptul pentru că-și servesc patria?! Nu e caraghios ca un cadru didactic român să fie lector în țară, dar la universitatea gazdă să fie conferențiar sau profesor?! În fine, știu lectori care au stat sau stau la posturi 12 – 14 ani, în urma unor concursuri succesive, după anumite intervale petrecute la Uni mamă. Culmea este că singurul ministru al Educației care a știu și a dorit să rezolve problema a fost un inginer constructor, Criastian Adomniței, care a intenționat să facă un corp al cadrelor didactice pentru străinătate, cum este corpul diplomatic sau corpul prefecților. Numai că Dsa s-a grăbit ca miresa, cu elicopterul, la nunta proprie și a trebuit să demisioneze! Așa mor ideile bune uneori!
Stimate dle Antonesei,
Pe lângă cazul semnalat de dvs., eu mai stiu doua. Dar nu cred ca asta e discuția pe care ar trebui sa o purtam. In alta ordine de idei, cum se poate sa rămână cineva 12-14 ani la un lectorat? Cum se împacă asta cu legistatia la care semnatarii scrisorii făceau referire? Nu contravine legislatiei romanesti in vigoare (întreb respectuos, deoarece nu am găsit in legislatie decât perioadele pe care le-am mentionat, iar afirmatia dvs e surprinzătoare)?
Cred ca am fost totusi clar, vorbesc despre mandate cu pauze intre ele. Nimeni si nimic nu impiedica pe cineva sa participe la un concurs daca sarisface conditiile. Deci nu e nimic suprinzator, mai degraba mi se pare surprinzatoare alte aspecte care nu v-au atras, cum vad, atenția!
Stimați cititori ai scrisorii mele deschise, cu regret constat că sensul mesajului meu a fost complet deturnat. Am dorit să semnalez un fapt extrem de grav, din punctul meu de vedere, și un precedent periculos în ce privește autonomia universitară, materializat prin ingerințe inacceptabile în actul educațional desfășurat la nivelul învățământului superior în România. Prin Ordinul de Ministru 4096/09.06.2016 se decide că evaluarea studenților înscriși în anul pregătitor în cele 25 de universități din România nu se va mai realiza de către cadrele didactice universitare care le predau cursurile de română ca limbă străină pe parcursul anului universitar, ci aceasta va fi organizată de către ILR, care va emite și atestatele de an pregătitor studentilor care obtin calificativul admis in urma examenului administrat prin ILR. Îi rog pe toți cei care predau cursuri la nivel universitar, inclusiv pe cei care funcționează sau au funcționat ca lectori în universități din străinătate să se gândească dacă aceasta este o procedură normală. Programul nostru de studii și de evaluare nu a fost supus unui control inițiat de Minister sau de alte structuri abilitate (metodologia ARACIS pentru acreditarea anului pregătitor se redactează acum și în ce ne privește, departamentul nostru este pregătit să se supună acestei evaluări în vederea acreditării în orice moment). Nu s-a constatat, așadar, că actul educațional sau cel evaluativ nu sunt performate corespunzător în departamentul nostru. Și totuși, iată că se ia această decizie. Dacă există, așadar, vreo suspiciune de incompetență, aceasta nu vine în niciun caz din partea mea către lectorii din străinătate. Scrisoarea mea nu are nicio legătură cu activitatea pe care ei o desfășoară la universitățile din alte țări și pe care nu am niciun motiv să o pun sub semnul întrebării și niciun interes să o chestionez, deci vă rog nu încărcați mesajul meu cu un sens pe care acesta nu îl are, folosindu-l ca pretext pentru a îndrepta discuția într-o direcție total sterilă și de nervi consumantă și abătând astfel atenția de la faptul, repet, extrem de grav care eu cred că s-a întâmplat și pe care îl consider un abuz, acela de a lua evaluarea din mâinile cadrelor didactice universitare și a o plasa în sarcina unei alte instituții. Nu pot decât să sper că se va reveni asupra acestui ordin și că normalitatea va fi readusă în sistem, cel putin din acest punct de vedere. Da, avem un sistem de evaluare a românei ca limbă străină pus la punct în ani de zile și care a trecut un audit calitativ internațional. Cred că, aplicându-l pe acesta studenților noștri, actul evaluativ la departamentul nostru de desfășoară în cele mai bune condiții și în cel mai obiectiv mod cu putință. Acestea sunt mobilurile care m-au determinat să scriu acest text și nu altele, deci vă solicit încă o dată să nu îl folosiți pentru bătălii de orice natură ar fi ele, ci mai degrabă să meditați la precedentul periculos care se creează prin actul mai sus menționat.
Cum văd, pare să se fi ivit un conflict artificial din pricina sensibilității care bîntuie ambele tabere, care nu sunt tabere. Aș putea spune că s-a jucat cineva cu formula „împarte și stăpînește”! Înțeleg ce scrieți Dvoaastă în comentariul de mai sus. Da, ordinul încalcă autonomia universitară, pe care și eu mă chinui s-o apăr de la prima Lege a Educației, din 1995. Din păcate, cred că nu ajunge cyberspațiul pentru a semnala toate încălcările! De cînd a apărut ideea evaluării instituționale, deci a Universitășilor, facultpților, profilurilor, am pledat mereu pentru un evaluator extern. Dacă treaba se face romanește, vedem cu toții ce iese! Probabil că lecgorii din străinptate n-ar fi resimțit scrisoarea (și) ca un atac împotriva lor, dacă și zona lor n-ar fi supusă unor presiuni asemănătoare care vin dinspre cîmpul politic și cvasi/cultural. Una din ideile crețe ce bîntuie în mințile unora este unirea ICR cu ILR, după cum se gîndiseră și la fuzionarea radiouluiu public cu TVR, probabil ca să devină ambele falimentare! În cazul nostru, ar fi vorba despre un faliment moral – ICR funcționează ca o instituție de propagandă, care nu se află în competiție cu nimeni, iar selecția personalului ține de bunul plac politico-clientear, pe cînd angajații ceileilate insituții sînt mereu în competiție cu toți ceilalți profesori ai Uni la care sînt trimiși în misiune… Vă doresc succes în bătălia Dvoastră, desigur, și poate reușiți să ajungeți la o comubicare mai bună cu „cealaltă parte”, care de fapt nu este cealaltă parte… O să atrag atenția celor vreo 15 lectori pe care îi știu asupra acestor ultime precizări ale Dvoastră…
Stimata Doamnă, Nu a deturnat nimeni nimic din spusele dumneavoastra. Recititi ce ati scris. Pe de alta parte, v-au pus profesorii din strainatate la indoiala competenta? Cine a iesit in mod bezmetic la atac? Si cine calomniaza pentru a-si apara pozitia si interesele?