Călin Dejeu

Sătencele bosniace dau o lecție vajnicilor munteni români

Citind vestea fantastică privind râul Kruščica, nu am putut să mă bucur mult pentru superbul râu din ”Inima Albastră a Europei”. Pentru că mi-a zburat gândul imediat, cu amărăciune, la muntenii noștri, care asistă pasivi la distrugerea râurilor lor, râuri care au dat farmec vieții, au dat chiar viață acestor comunități riverane carpatine, timp de zeci și zeci de generații.

O mână de femei bosniace au apărat cu trupurile lor râul, fiind bătute de poliție, au continuat apoi lupta și în instanță și au salvat râul de lăcomia mafiei hidroenergetice. Curtea Cantonală din Novi Travnik a decis că acordul de mediu pentru hidrocentrala de pe Kruščica trebuie anulat.

Avem o veste bună și pentru magnifica Valbona. Protestele inedite, mergând de la concerte în ”Alpii Albaniei” și blocarea drumurilor, până la inundarea simbolică a Tiranei cu apele Valbonei, nu au rămas fără rezultat.

Curtea de Apel Administrativă din Tirana a oprit lucrările la proiectele hidroenergetice criminale, menite să distrugă unul dintre cele mai frumoase râuri din lume.

Gabriel Schwaderer, președintele EuroNatur, declară că: ”O mare parte dintre proiectele hidroenergetice din Balcani încalcă legislația națională și internațională.” Este absolut adevărat, iar la noi situația este și mai gravă, pentru că noi ar trebui să aplicăm Directiva Cadru privind Apa, să stopăm deteriorarea râurilor și să le aducem pe toate cel puțin la stare ecologică bună. Deci în România toate proiectele hidroenergetice sunt ilegale. Să nu uităm că, chiar acum, Hidroelectrica continuă proiectul de distrugere a râurilor de pe versantul sudic al Călimanilor și a Mureșului în Defileul Toplița-Deda.

Și, de parcă monstruozitatea ceaușistă de la Răstolița, care implică exterminarea singurei populații românești viabile de lostriță, nu ar fi de ajuns, continuă și proiectul ceaușist de secare a Bâscei Mari!

Tot Hidroelectrica nu renunță nici măcar la distrugerea Defileului Jiului, deși este absolut evident că acel proiect, stopat de decizia definitivă a Curții de Apel București, nu are cum să intre vreodată în legalitate, în parc național și sit Natura 2000. Vor să distrugă tot, să ne șteargă chiar și memoria râurilor carpatine. Astfel, uitând paradisul din trecut, românii vor fi incapabili să lupte pentru refacerea râurilor și a văilor. Cum să lupți să recâștigi ceva ce ai uitat că ai avut, ai uitat cât de valoros este? Degeaba îți povestesc bunicii cum erau râurile înainte de a fi distruse de valurile de amenajări hidroenergetice. Nu se compară cu a vedea cu ochii tăi un râu tumultuos, cu a simți șuvoiul cristalin care este pe punctul de a te lua de pe picioare, cu a zări păstrăvii săgetând bulboanele adânci, cu a asculta murmurul apei sau a admira mierlele de apă ce plonjează în mozaicul de unde și stânci.

Sătencele bosniace au păzit efectiv râul lor mai mult de 300 de zile, zi și noapte! Strigătul lor de durere și disperare face acum înconjurul lumii, prin proiecțiile filmului ”Blue Heart” (momentul 1:08 din trailer).

Păcat că la noi nu are cine să organizeze o proiecție, așa că remarcabilul film ocolește lumea ocolind România.

Premiera a fost proiectată, în 29 aprilie, pe un baraj din Bosnia și Herțegovina.

La noi, „vajnicii” munteni din Muntii Bargaului nu au indraznit nici măcar să meargă la primărie la dezbaterea publică privind proiectul de microhidrocentrală de pe Ilva, să spună ca nu vor să fie secată ”Iliuța” lor. Nici măcar unul singur nu a îndrăznit!

Ce să vorbim de a apăra fizic valea în fața utilajelor și a poliției!

Dar, totuși, pasivitatea celor din Lunca Ilvei este ”sublimă”, pe lângă atitudinea sătenilor din Coroiești, de pe valea Râului Alb. Aceștia au fost orbiți de banii ”investitorului” venetic, cum erau orbiți de mărgelele de sticlă băștinașii, în perioada colonială. Nu doar că nu și-au apărat râul, ci au ajuns până la a-i ataca sălbatic pe cei veniți să le facă un bine, implicați să le apere râul!

Și mai grav este că, după acest episod atât de rușinos pentru localnicii de la poalele primului munte protejat al țării, n-am auzit ca agresorii să fie măcar supuși oprobriului public, de către comunitatea din care fac parte. Ca statul român, implicat adânc în distrugerea patrimoniului natural al României, să-i tragă la răspundere, era oricum prea puțin probabil.

Chiar și în Albania rezistența localnicilor este considerabilă, și s-a ajuns până la asasinarea unui sătean din Vinjoll, de către mafia hidroenergetică.

La noi nu există nicio statistică a conflictelor generate de proiectele hidroenergetice. Se pare că nu a fost nimeni interesat să facă o statistică a defetismului. Toată stima pentru localnicii din Țara Almăjului, pentru ”revoluția de pe Nera”, dar cu o floare nu se face primăvară.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Sătencele bosniace dau o lecție vajnicilor munteni români

  1. Dumitru

    „vajnicii munteni din Muntii Bargaului nu au indraznit nici măcar să meargă la primărie la dezbaterea publică” S-ar putea ca ei chiar sa vrea betonarea raului. Ia mergeti prin Bucegi, unde peisajul si ecosistemul sunt distruse prin lucrarile pentru pistele de ski si prin crestere intensiva de animale, asta ca sa nu vorbim de soseaua trasa pana la Piatra Arsa ca sa poata tot melteanul sa vina cu 4×4. Localnicii va vor spune ca e bine, ca e progres, desi majoritatii nu le iese nimic la faza asta (poate doar niste boli digestive).

    In alta ordine de idei, eu de asta sunt foarte suparat pe USR, pentru ca si-a consumat capitalul de credibilitate pe teme de ecologie, prezervare a patrimoniului si dezvoltare durabila pe tampenii (referendumul cu familia traditionala si o gargara continua anti-PSD). PSD este azi singurul mecanism politic prin care se poate face presiune eficace pe primari. Daca te certi cu PSD degeaba, sa te astepti ca nu iese nimic…

    Reply
    • Karagiorgi Ianis Luka

      Cunoscându-vă comentariile anterioare, vă pot prezice că veți muri supărat pe USR, orice-ar face USR-ul. Mai au o șansă, poate: să fuzioneze cu PSD-ul care este singurul mecanism politic fiabil … Tăriceanu cel mai integru … jos Kovesi … etc. Știu, pragmatism, însă nici măcar în numele pragmatismului nu se poate înghiți rahat. Ca să se îndrepte lucrurile, mai trebuie și altceva decât pragmatism (nu se găsește nici la Dragnea, nici la Iliescu, nici măcar la CCR sau la Patriarhie, dintr-o mare nefericire în ultimele două cazuri).
      Scuze, dar mi-am adus aminte de ce suflete sensibile la natură și animale erau Goebels, Adolf și prietenii lor, și ce tratamente aplicau bipezilor și bipedelor care nu se încadrau în oarece standarde de rasă și păreri politice.
      Neutralitate cu aromă de PSD-ALDE nu există. După cum nici cu miros de la polul opus. De la nici un pol.

      Reply
  2. ghe.

    Punerea comparație a celor două situații este, cred eu, un bun punct de pornire pentru o cercetare sociologică. De la explicațiile aduse de o astfel de cercetare ar trebui să plece oarece strategie de comunicare a problemelor de mediu. Comunicarea cu oamenii simplii din și din jurul ariilor protejate este în mare deficiență, în ciuda sutelor de milioane de dolari vărsate în proiecte de conștientizare (care au îmbogățit producătorii de pixuri, șepci și tricouri inscripționate) și în ciuda puzderiei de absolvenți de comunicare, psihologie, sociologie și altele asemenea deversate de universitățile valahe, moldovenești și transilvane (dar valahe și moldovenești în năravuri) pe (lângă) piața muncii.
    Deocamdată, putem constata și formula ipoteze. Ipoteza mea este că avem de-a face cu două moduri de răspuns la turcizare: unul sud-dunărean, aprig, prin răscoală și altul românesc, blazat și consimțitor.
    Că la ei a murit un sătean, este un caz, nu un război pentru natură. Dacă se aprind spiritele, rakeții ucrainieni abia așteaptă să dea câte-o raită prin cârciumile din Borșa sau Ilva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *