Călin Dejeu

Șarlatanie instituțională în serie la Apele Române

Despre cazul Jiului de Est, mutilat sinistru în urma unei manevre de șarlatanie instituțională, am scris în 2016.

Nu i-a păsat nimănui că să cheltuiesc bani publici și se distruge natura degeaba, ireversibil. Despre încălcarea Directivelor UE ce să mai vorbim! Corpul de Control al Primului Ministru a mușamalizat toate ilegalitățile, la pachet cu cele din aval, din Defileul Jiului, într-un raport (nr. 56/55/22.05.2018) piperat cu fals intelectual.

Ca să ne facem o imagine mai clară a impactului, iată cum arăta Jiul de Est înainte…

…și cum arată acum, în exact aceeași locație.

Dacă ar fi să comparăm regularizările de râuri cu defrișările, ambele distrugeri ale elementelor esențiale ale cadrului natural (râurile și pădurile), echivalentul în materie de păduri al regularizărilor ar fi să taie la ras pădurea și apoi să și betoneze suprafața respectivă. La râuri este o distrugere totală a majorității elementelor care stau la baza stării ecologice. Betonarea/”consolidarea” malurilor este extrem de gravă și pentru că malul, având caracter de ecoton, are o importanță ecologică enormă.

Regularizările sunt mai grave, ca intensitate a impactului de mediu, decât defrișările, dar acest ecocid asupra râurilor este extrem de puțin conștientizat în România.

Revenind la Apele Române, se observă un substanțial ”progres” în șarlatanism. Ultima inovație în materie de șarlatanism a Apelor Române pare inspirată din modelul calului troian. Sub un titlu de proiect care pare benefic, privind punerea în siguranță a unui baraj existent, se ascunde regularizarea râurilor din zonă pe zeci de kilometri, regularizare care nu are nicio legătură cu punerea în siguranță a barajului respectiv. Strategia este foare eficientă, chiar și reprezentanți ai unor instituții care nu au nicio implicare în ilegalitățile specifice Apelor Române fiind induși în eroare de titlu. Este și o manevră de comunicare foarte eficientă, pentru că cei care se opun distrugerii râurilor vor fi imediat catalogați ca ”talibani” care, opunându-se punerii în siguranță a barajelor, vor să pună în pericol viețile oamenilor. Dar cei care de fapt sabotează reabilitarea barajelor (în cazul în care chiar este necesară), sunt chiar Apele Române, care, în loc să depună spre autorizare proiecte legale, care să se refere strict la baraje și să treacă legal de evaluarea de mediu cu o simplă decizie de încadrare, depun de fapt proiecte de regularizare de râuri, strict ilegale. Pentru că din regularizări fac firmele satelit ale Apelor Române bani frumoși. Cum acestea nu au niciun rost, nu se vor trezi cu reclamații, cum s-ar întâmpla dacă firmele ar lucra în bătaie de joc la un drum, deturnând fondurile. Iar dacă totuși vine viitura și ”îi șifonează” pe cei care au construit ilegal în zone inundabile, desigur că va fi de vină ”furia naturii”, și nimeni altcineva. De aceea mafia regularizărilor este atât de dezvoltată în România și atâtea instituții închid ochii, pentru că este o afacere foarte bănoasă și cine are bani are și influență.

Regularizările reprezintă exact opusul măsurilor legale de management al apelor care trebuie implementate în România. Directiva Cadru privind Apa ne obligă să aducem corpurile de apă la stare ecologică bună, adică să le renaturăm, să eliminăm pe cât posibil impactul regularizărilor anterioare, nu să adăugam altele noi pe harta ecocidului râurilor.

Revenind la această ultimă inovație în șarlatanism, avem deja pe tapet două proiecte. Unul este pe Bistrița Ardeleană/Bârgău iar celălalt pe Jiu.

Primul, intitulat “Mărirea gradului de siguranță a acumulării Colibița, județul Bistrița-Năsăud”, este pe punctul să treacă de APM Bistrița-Năsăud cu o șocant de ilegală decizie de încadrare care prevede că nu se supune evaluării impactului asupra mediului şi nu se supune evaluării adecvate. Este doar încununarea unei manevre de ocolire a evaluării de mediu anterioare a acestui proiect, la care, în mod excepțional pentru România, evaluatorul a concluzionat impactul semnificativ asupra sitului Natura 2000. Toată stima pentru evaluatorii care mai îndrăznesc să scrie adevărul, într-un sistem orientat spre falsificarea studiilor!

Mai multe despre proiectul de regularizare a Bistriței Ardelene aici.

În ședința din 9 ianuarie a Comisiei de Analiză Tehnică, întrunită la APM Bistrița, se vor ”analiza observațiile publicului”.

Experiențe mai vechi cu APM BN, privind distrugerea prin microhidrocentrale a Budușelului și a Ilvei, nu ne dau motive de optimism. Ce să mai vorbim de interesele enorme din spate, interese sugerate și de lobby-ul politic consistent al acestui proiect.

Proiectul de pe Jiu este într-o fază incipientă de autorizare, dar deja Consiliul Județean Hunedoara a încălcat Jurisprudența Curții de Justiție a UE, emițând în 11.12.2018 un certificat de urbanism pentru „Punerea în siguranță a barajului Valea de Pești – județul Hunedoara”.

Din tabelul postat de Consiliul Județean mai aflăm că amplasamentul este pe raza localităților Petroșani, Vulcan, Uricani, Aninoasa, Lupeni, Dîlja Mică și Iscroni. Deși barajul Valea de Pești este strict pe teritoriul administrativ al Uricaniului. Deci proiectul include mutilarea Jiului de Vest pe toată lungimea sa, de la Uricani până la confluența cu Jiul de Est. Și probabil că include noi distrugeri și pe Jiul de Est. Ca să ne facem o imagine privind cât de aberant este titlul este suficient să observăm că de la barajul Valea de Pești până la limita teritoriului administrativ al Petroșaniului sunt aerian peste 25 de kilometri!

Proiectul de pe Jiu este ilegal și din perspectiva impactului asupra Parcului Național Defileul Jiului, situat imediat în aval, deoarece alterările hidromorfologice, prin definiție, se propagă spre aval. Și are impact cumulativ cu regularizarea din 2016/2017 de pe Jiul de Est și cu lucrările ilegale ale Hidroelectricii din Defileul Jiului. Are desigur și impact cumulativ cu toate exploatările bezmetice ale pădurilor din Valea Jiului, care par a se amplifica exponențial. Râurile sunt cele mai vulnerabile, sunt cele care resimt toate ilegalitățile de mediu din bazinul hidrografic. Iar instituția care ar trebui să le protejeze, Apele Române, se comportă ca cel mai virulent agresor.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Șarlatanie instituțională în serie la Apele Române

  1. Adrian

    Toate acestea sunt posibile în primul rând (după părerea mea) din cauza ” năzuinței ” naționalizării subsolului încă din 1917 (constituție votată la Iași, în timpul războiului, pe timp de ocupație, și care trebuia considerată ca nulă, iar nu „dezvoltată” pe timp de pace în 1923). Chiar și așa, constituțiile însele nu sunt retroactive și toate (inclusiv cele comuniste) au garantat dreptul la moștenire, de aceea a și insistat establishmentul pentru limitarea exercitării efective a moștenirii, de pildă fesene după Revoluție a admis „restituiri” dar preferabil „în echivalent”, iar nu pe fostele amplasamente (care veneau așadar „la pachet” cu dreptul asupra subsolului) și, desigur, până la o anumită suprafață totală maximă.

    În realitate, deținătorii de generații (dinainte de 1917, de pildă) ai unui teren cu acces la curs de apă sunt de drept proprietari atât pe agregatele din subsol (nu doar pentru uz propriu, cum e reglementatea ANMR actuală, desigur încălcată și aceasta de deținătorii de permise de explorare/exploatare) cât și pe cursul însuși de apă până la jumătate(determinată în acord cu proprietarul malului vecin); iar ceea ce e adus în mod natural de apă pe unul din maluri nu „colmatează” și trebuie extras, ci trebuie lăsat să se incorporeaze proprietății de pe acel mal, „extragerea” neautorizată de deținătorii de teren fiind o anumită faptă, în formă continuată. În jud. Hunedoara avem și situația aberantă când ocpi admite ca o firmă care are exploatări de balast și presupuse conflicte cu deținătorii de terenuri să se ocupe și de înregistrarea sistematică prin pnccf.

    Reply
  2. Nelu

    Salutare!
    Cel mai ușor de combătut lucrarea este prin a prezenta un studiu de inundabilitate, întocmit de către o firma / persoană atestata de Ministerul Apelor și Pădurilor pentru c) întocmirea studiilor de gospodărire a apelor, care sa prezinte ca lucrările nu se încadrează în Hotărârea nr. 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung (adică limita de inundabilitate dată de debitul râului cu probabilitatea de 1% – odată la 100 de ani- nu afectează locuințe situate intravilan).
    De asemenea în cadrul procedurii de emitere a acordului de mediu se pot solicita măsuri suplimentare pentru protecția biodiversității.

    Reply
    • Calin Dejeu

      Despre firme atestate de institutii danaturate nu are rost sa vorbim, nici despre legalitatea Hotărârii nr. 846/2010.
      In ce priveste acordul de mediu, la Bistrita Ardeleana tocmai ca s-au cerut masuri de reducere a impactului, au fost acceptate si s-a emis acordul de mediu. Ca apoi ca revina cu o forma a proiectului care insemna fix renuntarea la aceste masuri si APM-ul sa emita decizie de incadrarea fara evaluare de mediu. Cu astfel de institutii nu se poate discuta decat in instanta.

      Reply

Lasă un răspuns la Nelu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *