Rosca s-a ascuns in spatele mortului Dinica

12 Noiembrie 2009 - Mircea Marian

Asta-i viaţa: noi, ziariştii, ştim cum să vindem un cadavru. Dar şi mai bine ne pricepem să băgăm sub preş un scandal, atunci când ştim că mai toată nomenklatura din media riscă să fie mânjită.

De ce n-a abordat Realitatea TV povestea şantajului („subiectiv” - dixit Cătălin Macovei) pe care Roşca Stănescu a încercat să-l exercite asupra preşedintelui Agenţiei de Integritate?

Pentru că era prea preocupată să comemoreze moartea actorului Gheorghe Dinică. Aceasta a fost explicaţia oferită de Adrian Ursu, director editorial la Realitatea.

„E scandalos să vreţi să daţi deoparte subiectul Gheorghe Dinică, cel care a ţinut astăzi agenda televiziunilor!”, i-a spus Ursu lui Traian Ungureanu, atunci când acesta din urmă a vorbit despre ruşinoasa tăcere care s-a lăsat peste scandalul „Chirieac- Roşca”.

Ca o paranteză, de mult ce-i păsa de Dinică, emisiunea lui Ursu era titrată fie „Băsescu, neam cu mama Omida”, fie „Băsescu: trăiţi bine în 2029”, fie „Băsescu-şi înghite dizolvarea”.

Să trecem peste modul greţos în care televiziunile storc audienţă şi bani din moartea unor personalităţi. Asta-i viaţa: noi, ziariştii, ştim cum să vindem un cadavru. Dar şi mai bine ne pricepem să băgăm sub preş un scandal, atunci când ştim că mai toată nomenklatura din media riscă să fie mânjită.

Nu a trecut mult timp de când Roşca Stănescu se afişa alături de preşedintele Ion Iliescu la inaugurarea unei reţele de difuzare a presei, o iniţiativă a Clubului Român de Presă (CRP). Era în 2004, şi CRP era condus de Cristian Tudor Popescu. Cei care i-au permis fostului director al ziarului „Ziua” să implice breasla în afaceri cu puterea politică nu spun nimic despre ultimele isprăvi ale partenerului lor de club.

Sau, să privim puţin la evoluţia lui Chirieac: cum s-a făcut ca o astfel de nulitate preţioasă să ajungă cel mai mare comentator de politică externă a României? Cine l-a ajutat să atingă acest statut, în condiţiile în care toţi cei care conduceau „Adevărul” între 2001 şi 2004 ştiau că este prieten la cataramă cu protipendada PSD, în frunte cu ministrul de interne de la acel moment, Ioan Rus?

Ca de obicei, atunci când manciurienii lor încasează câte un şut peste bot, domnii Vîntu şi Voiculescu amestecă totul într-o ştire intitulată: „Băsescu vs presă”. Dai în Chirieac şi Stănescu, dai în ziaristul român.

Reporterul care stă zile şi nopţi în faţa guvernului sau a Palatului Cotroceni pentru a obţine o informaţie corectă - pe care apoi o toacă şi o denaturează „analiştii” - este pus în aceeaşi oală cu nişte cetăţeni despre care nu se ştie de unde-şi câştigă banii, dar îşi pot permite să spună că nu-i interesează sume de 50.000 de euro.

Dar sunt Chirieac şi Roşca Stănescu ziarişti? Poate a fost o zi în care au fost. Dar acum sunt nişte afacerişti şmecheri, la limita legală a lumii interlope, prieteni şi în acelaşi timp unelte ale mogulilor din presă, în războiul lor pentru acapararea puterii politice. Observ că Chirieac, care a făcut afaceri cu structurile de informaţii, şi Roşca Stănescu, fost informator al Securităţii, se prezintă drept victime ale poliţiei politice.

Părerea mea este că unul dintre cei trei participanţi de la discuţia de la restaurantul „El capitan” a făcut înregistrarea. Asta este lumea în care se învârt: prietenii se înregistrează între ei şi apoi se dau în gât.


Editorial publicat in Evenimentul zilei

 

Comentariul dvs.!