Horațiu Pepine

România şi marea schismă europeană

Președintele, Klaus Iohannis, acuză dictatura majorității după modificarea Codului penal, iar liderul PSD, Liviu Dragnea, evocă din nou perspectiva suspendării.

Se va ajunge a treia oară în România la supendarea președintelui? În orice caz, insistența cu care subiectul revine ne arată că acest conflict dintre legislativ și unul dintre polii puterii executive nu mai e ceva circumstanțial. Vinovate nu mai sunt umorile de moment sau caracterul vreunui personaj atipic, așa cum se putea crede la un moment dat. Se pare că suspendarea președintelui este de fapt forma pe care a luat-o în România după 2007, lupta nedeclarată dintre forțele federaliste europene și politicile naționale. În Polonia sau în Ungaria se manifestă tensiuni de aceeași natură care iau însă un chip diferit. Este posibil ca peste 20 sau 30 de ani istoricii să nu aibă nicio ezitare în a așeza toate aceste frământări sub același semn.

Există diferențe importante, de pildă, între reforma sistemului judiciar din Polonia și cea din România, dar esențial este că ambele se refuză uniformizării, opunându-se de fapt creării unui sistem de justiție egal peste tot în Europa. Se pare că unitatea europeană nu se poate realiza în cadrele actuale decât prin unificarea prealabilă a sistemelor de justiție, de natură să exercite ele o presiune asupra politicului. În aceste împrejurări cuvintele ”magice” din discursul federaliștilor europeni sunt ”independența justiției”.

Pe acest scenariu general se desfășoară și schisma dintre majoritatea parlamentară și președinte, prima exprimând mai curând un anumit conservatorism național, iar al doilea dând expresie unei conformități federaliste. Există două motive însă pentru care lucrurile nu se prezintă la fel de clar ca în Polonia și Ungaria. Unul este ambiguitatea de fond a României. Niciodată românii nu au ridicat cu adevărat pretențiile la suveranitate pe care le ridică polonezii și ungurii, păstrându-se în zona unor revendicări contradictorii. Al doilea este ambianța generală a politicii românești, una lipsită de prestigiu și în care nu există actori care să se bucure de un respect adevărat și necontestat. Fiecare parte, în felul ei, și-a compromis imaginea și autoritatea. Declasarea aceasta generalizată are ca efect paradoxal o surescitare a discursului și o exagerare fără limită, așa cum s-a văzut în toate săptămânile din urmă. Actorii politici principali, cu cât sunt mai vulnerabili în mod personal cu atât ridică mai mult tonul.

Această suprapunere de planuri explică de ce o aparentă înfruntare a unor forțe politice locale este privită cu atâta temere la Bruxelles. Cu toate acestea, ceea ce se petrece la București nu suscită aceeași mobilizare de forțe ca în cazul Poloniei, de exemplu. În România nu există cu adevărat forțe de natură să inverseze curentul actual, așa cum se poate presupune că există în Polonia, dacă luăm în considerare discursul ferm și lispit de ocolișuri al premierului Mateusz Morawiecki din Parlamentul European și, de aceea, nici contrareacția nu este de aceeași intensitate. Liviu Dragnea, deși a devenit indezirabil după referendumul de demitere a președintelui din 2012, nu are statura politică a unui lider politic suveranist. Toți liderii politici implicați direct în demiterea lui Traian Băsescu au ieșit într-un fel sau altul din scenă și nu au făcut-o de bună voie. Dar ei nu au lăsat o moștenire ideologică și nici un proiect politic bine conturat, ci numai un sentiment de frustrare și o năzuință confuză.

Privind lucrurile de foarte aproape avem astăzi o majoritate parlamentară care modifică legislația penală ca să ușureze situația unor comilitoni trimiși în justiție și de cealaltă parte un președinte care refuză să demită un procuror care e învinuit că ar fi abuzat de prerogativele sale. Încleștarea a devenit trivială, ceea ce face ca oamenii, indiferent de aspirațiile lor politice, să se retragă într-o anumită rezervă. Protestele de stradă sunt, firește, și ele tot mai restrânse. Dar de la o oarecare distanță se întrevăd totuși liniile de separație care definesc marea înfruntare europeană.

Horațiu Pepine, DW


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “România şi marea schismă europeană

  1. Dumitru

    „Toți liderii politici implicați direct în demiterea lui Traian Băsescu au ieșit într-un fel sau altul din scenă și nu au făcut-o de bună voie.” Pai exact asta e problema cu „justitia”din Romania — faptul ca se incearca folosirea ei ca instrument politic. Specificitatea Romaniei este ca fortele de securitate s-au pus cu arme si bagaje in slujba PPE. Si ca PPE nu se fereste sa foloseasca acest mod de conducere total anti-democratic.

    Mie mi se pare ca suntem in puctul interesant in care romanii sunt penalizati de traditionalele „forme fara fond” de care au ajuns sa profite numai occidentalii. Ceea ce un Mircea Badea reclama pe la TV este de fapt sa cream fondul democratic pentru a putea rezista presiunilor venite de la centru. PSD face acelasi lucru — poate pentru ca vor sa-si apere fundul, dar asta a fost motivatia multora in constructia a ceea ce azi se numeste democratie.

    De aceea, e o diferenta enorma intre Polonia si Ungaria (tari unde nationalul are o forta enorma si domina europeanul prin nerespectarea statului de drept) si Romania, unde nationalul se lupta sa nu moara cerand sa fie aplicate formele si fondul statului de drept.

    Reply
  2. Terzi Petre

    D-le Horaţiu Pepine ! Poate ne explici, si întâmplarea că, după aprobarea codurilor in aceeaşi zi la malul Mării Negre s-au organizat mega distracţii ale tinerilor, care par complect decuplaţi de ce se întamplă in Parlamentul României ?

    Reply
  3. daniela nicolescu

    Mi se pare ca iarasi PSD e invinovatit penttru intentia d ea suspensa si ca iar Pressedintle e exonerat de vina de a nu se conforma CCR. Cine impinge pe cine spre totala discreditare? presedintele pe PSD!! abuzand de proasta reputatie a PSD, ingorasa obrazul chiar cu pretul discreditarii acestei tari!

    Reply
  4. daniela nicolescu

    Unde e lege, nu-i tocmeala! la noi, daca legea profita unor oponenti, ea trebuie rastalmacita, indoita! nu intelegem ca fara respectarea legii de catre toti, nu vom avea o democratie consolidata. nu putem rastalmaci legile doar pentru ca suntem destepti si putem! intelighentia care ignora legea nici macar nu mai are scuza ignorantei 1

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *