Mare e România asta Mare, măi fraţilor. Dacă ai ghinionul, chiar vara, deşi nu mai există vale prin munţi unde să nu se fi rătăcit măcar un pet de Coca Cola, să cazi cu planorul, nu ţi se mai găsesc urmele de parcă ai fi dispărut în Oceanul Indian, între Insulele Reunion şi Australia. Dar poate nu mărimea face să se piardă toate urmele, ci lipsa de transparenţă, care depăşeşte chiar dimensiunile României mari? Totul e obscur. Miliardul dispărut din băncile moldoveneşti (unde sunt serviciile secrete când ai nevoie de ele?), motivul dizgraţiei prinţului Nicolae (dacă a fost acceptabil pentru prinţesa Margareta să se mărite cu Radu Duda, al cărui tată figura pe listele de încredere ale Securităţii, ce putea fi în neregulă cu un băiat de 30 de ani indiferent pe ce continent călătorea, de ce sport se ţinea şi ce amici avea), sau cum de nu a băgat nimeni de seamă tot anul că din 2015 încep angajamentele noastre autoasumate şi parafate din pactul fiscal şi ne-am distrat luni de zile cu iluzia suveranităţii fiscale, desigur, cheltuind? Şi lista poate continua – ca şi iluzia inocenţei. Dar nu e nimic inocent în lipsa de transparenţă.
Conform Hotnews, Traian Băsescu a făcut marţi apel la unirea cu Republica Moldova spunând că şi România are nevoie de Republica Moldova. “Cu cât un stat este mai mare, cu atât este mai important şi are o greutate mai mare”, a spus fostul şef al statului. Se întâmplă că şi eu cred că trebuie să ne unim cu Republica Moldova, dar acest motiv invocat de el nu mi-ar fi dat prin minte niciodată. Eu cred, dimpotrivă, că e o obligaţie a noastră de genul celei în care ultima navă pleacă de la ponton într-un oraş invadat de barbari – gîndiţi-vă la Sevastopolul din care se evacuau ruşii albi spre Istanbul, când bolşevicii deja intrau pe partea cealaltă, sau la Dunkerque – trebuie să ia pe toată lumea cu riscul să se scufunde, pentru că nu îi poate lăsa acolo. Cam aşa simt eu în chestia cu extinderea europeană, care s-a încheiat cu noi, şi nu glorios, şi nu face să-i mai aburim pe alţii, or îi luăm noi la bord, ori nu-i va lua nimeni. Dar Băsescu nu se gândeşte la basarabeni, ci la “România puternică”, cum se numeşte ea în noua strategie de apărare, care e, evident, tot cea veche, scrisă de aceiaşi vizionari din servicii care au trecut cu arme şi bagaje de la Băsescu la Iohannis. Dar, să fim oneşti, formaţia lor intelectuală are rădăcini mai vechi, mai toţi autorii măreţului document fiind doctori formaţi de doi coordonatori de doctorat cu state dinainte de 1989, generali amândoi : Misha Ionescu, şi Gabriel Oprea, de la Institutul de Istorie şi Teorie Militară, SNSPA, Academia de Poliţie şi finalmente Academia de Informaţii, cea candid prezentată în broşura de 25 de ani de SRI ca oferind o educaţie unică în Europa. Cum să nu te simţi în securitate cînd ai o Românie puternică proiectată de aceşti titani academici? Vezi în România liberă establishmentul nostru de securitate şi doctoratele sale.
S-a împlinit un secol de când România şi-a asumat misiunea să pună ordine şi să aducă pacea în Balcani, alegându-se cu Cadrilaterul, unde azi turiştii noştri se duc la mare în Bulgaria. Şi dacă monopolul istoriei în mass-media nu ar fi deţinut de aceiaşi ofiţeri formaţi la învăţământul de partid şi nu pe vreun front de luptă, am creşte copiii la şcoală spunându-le că istoria noastră militară în secolul XX a cuprins şi un şir de dezastre, pentru că a fost adesea concepută de fanfaroni sau pusă în aplicare de oameni care nu îşi obţinuseră comanda prin merit, ci pile şi fondată nu pe vreo capacitate militară reală, ci pe carnea de tun a rezervistului sau recrutului român, care niciodată şi sub niciun regim nu a avut vreun mare sentiment patriotic, a considerat, şi pe bună dreptate, că nu este, în proiectul naţional, vreun fel de acţionar, fie şi minoritar, care apără ceva de al lui, ci un amărât fără alegere trimis pe front ca să îi moară de foame copiii acasă şi unii la Bucureşti să se simtă mari. În acest dezastru de formare naţională au fost vărsate vreo două generaţii de ofiţeri de carieră ca bunicul meu, cu aspiraţii de a transforma naţiunea, dar fără vreo putere reală de a transforma măcar armata, cu tot devotamentul şi educaţia lor.
Editura Humanitas şi Daniel Cain, un istoric tânăr de mare talent, ne dăruiesc vara asta o carte ideală pentru a privi România puternică de la firul ierbii: memoriile poetului George Topîrceanu, tânăr sergent prins în dezastrul de la Turtucaia (35.000 pierderi morți, răniți și prizonieri), la doar câteva săptămâni după intrarea României în primul război. Cartea e splendidă, o mostră de limba română cum numai tradiţia junimistă a adus vreodată în literatura noastră, o limbă a exactităţii care emoţionează cu minime mijloace şi o abordare a sentimentului naţional din perspectiva de clasă mijlocie moldovenească – inclusivă, umană fără a fi sentimentală, cu ambiţia unei construcţii identitare româneşti de om educat, cu mândrie dar fără fumuri. Topârceanu este reporterul ideal al dezastrului ambiţiilor României mari, privind cum zeci de mii de oameni sunt împuşcaţi, înecaţi în Dunăre, o iau la fugă în cea mai mare panică, îşi văd comandanţii trecând dincolo când ei sunt prinşi între apă şi inamic. Un ofiţer tânăr se împuşcă de ruşine în faţa lui, poetul însuşi încearcă să treacă înot la Olteniţa, dar e respins de focurile alor noştri de pe malul celălalt şi trebuie să înoate înapoi. Răcnetele miilor de oameni care se îneacă sunt privite ostil pe malul românesc, unde se presupunea că erau dezertori, indiferent la cel unde are loc bătălia, “Mori, frate! Dracu’ te –a pus să te bagi în apă?” e comentariul cel mai uman. Trupele româneşti aduse degeaba ca întărire vor da, prin plecarea lor, lovitura finală ofensivei prin trecătorile Carpaţilor pentru Ardeal, şi nici două luni mai târziu ajungem cu capitala la Iaşi, apărându-ne disperaţi în sudul Moldovei după ce pierdusem totul. Nicolae Iorga scria proclamaţii disperate ca soldaţilor să li se dea în sfârşit pământ, ca să aibă de ce să apere ce mai rămăsese din ţară, în vreme ce familia sa, ca a întregii elite, fusese evacuată la Odesa, unde nu peste mult timp avea să înceapă revoluţia bolşevică, urmare a aceloraşi convulsii identitare create de un război cu totul altfel văzut de cei care îl purtau faţă de cei care conduceau Rusia. Daniel Cain evocă în prefaţa lui pe Argetoianu, care regretă câştigarea Cadrilaterului după campania anterioară din Bulgaria, în 1913 (când ne-am luptat doar cu holera) atrăgând atenţia cât e de periculos un succes care nu confirmă decât superficialitatea românească – fă totul de mântuială că o să iasă ceva până la urmă, norocul contează, nu meritul. Aşa s-a făcut de fapt România Mare, la care s-a întors, după o şedere în lagărul de prizonieri de la Pirin Planina, şi sergentul Topîrceanu, vindecat de militarism pe viaţă. Poate în cea mai impresionantă scenă a unei cărţi colosale, un soldat ţigan român împuşcă pe unul din căruţaşii noştri bulgari (ambele armate au populaţia amestecată), un grănicer român, din cei care ţineau pacea înainte pe frontiera fragilă, urlă la el că de ce-a făcut asta (venea armata bulgară, se pregătea să ne ia prizonieri), ăla îi spune „că era bulgar”, şi atunci grănicerul îl împuşcă, na, că eşti ţigan, dacă e pe aşa. Această educaţie pe viaţă, dar mai ales pe moarte, lasă doar câteva mii de supravieţuitori care se târăsc spre munţii Balcani prin satele bulgare, priviţi ostil de populaţie care nu le dă nici măcar apă. Dar totul se termină cu bine pentru ţară, la conferinţa de pace, mai puţin pentru unguri, şi pe urmă iarăşi prăpădim România Mare, în Transnistria, la Odesa, pe Don şi la Stalingrad, în al doilea război mondial.
Poate doar ungurii şi turcii, din Europa de azi, dar cu disidenţe mai importante ca la noi, prezintă idealurile militariste ale ţărilor lor aşa cum au fost fabricate de vechea propagandă militară a unor regimuri autoritare şi nu aşa cum a fost. În luna ianuarie a acestui an am făcut un pact pentru apărare, bugetul mărit la doi la sută nu a fost precedat de nicio discuţie despre cum se cheltuie bugetul precedent. România e catalogată de Transparency International Defense Initiative ca una din cele mai opace ţări privind cheltuielile militare. Nu e întâmplător că există o corelaţie între bugetul de apărare şi corupţie, e tipic pentru ţările corupte să aibă bugete mari şi să îngroape episoade ca Turtucaia pentru totdeauna. Bulgarii, câştigătorii Turtucaiei, dar care au pierdut ambele războaie mondiale, că au fost în alianţele care nu au câştigat, au deschis bugetul lor celor de la Transparency şi lucrează cu cei din societatea civilă să creeze o armată eficientă şi un sector militar necorupt. Noi însă am adoptat „România puternică” fără nicio consultare reală, după ce consilierul civil pe probleme de securitate naţională al lui Klaus Iohannis, George Scutaru, a fost umflat de DNA, lichidându-se cu ocazia asta şi controlul civil asupra armatei. În locul lui s-a pus un ofiţer, ca să fie treaba clară, şi luat de la CSAT, cea mai nedemocratică şi netransparentă instituţie din România şi cu nicio explicaţie măcar pe Facebook de ce nu se poate organiza o dezbatere cu civilii. Şi aşa, democraţia noastră a făcut un pas mai departe – desigur, doar spre deficitul fiscal. Ne pregătim, ca grecii, să umplem doi la sută cu echipament scump din ţări prietene şi numai afişul nu a fost pus să sară fiecare cu atenţiile – pe ce pariem că nu vor fi pe SEAP anunţurile de licitaţie ca să le mai iau eu la puricat. În sfârşit, o analiză completă a marii strategii de apărare făcută de un academic de la Cambridge, aici. E vorba de o cercetătoare din România care a lucrat la RAND şi la Jane’s Defense, e pe cale să îşi ia un doctorat în relaţii internaţionale la Cambridge, şi a încercat, ca şi alţi tineri din Liga Studenţilor, să lucreze la Cotroceni sub Băsescu – unde s-au văzut marginalizaţi, nu pentru că i-ar fi recrutat serviciile străine cât au făcut exact acele studii de care are nevoie securitatea noastră, ci pentru nu au trecut prin filtrul corupt al establishmentului securitar de la noi.
Băsescu sau Oprea pot spune, desigur, că astea sunt argumente muiereşti. Femeile n-au organ patriotic şi nu le plac militarii. Pardon. Unu, că nu e dovedit, doi, că oricum mie nu mi se aplică : pe mine m-a crescut bunicul meu, ofiţer al regelui, infanterist dar care în timpul retragerii de pe Don (să îi spunem aşa) ajunsese să comande intendenţa întregii armate. Şcoala militară de sub monarhie era aşa de bună că, odată dat afară din armată de comunişti, s-a putut întreţine predând latina şi elina la seminar, dând lecţii private de trigonometrie şi franceză, luând o nouă diplomă de istorie, iar pe mine mă alinia la perete la zece ani şi trebuia să recit toţi mareşalii, ba chiar şi generalii lui Napoleon. Am crescut cu cultul armatei române, şi mai cred şi azi că ungurii mureau de holeră şi socialism dacă brava noastră armată nu invada Budapesta şi nu lichida experimentul lui Bela Kun, deşi am călcat dreptul internaţional. Mai ales partea cu organizarea sanitară îmi plăcea grozav, şi la fel şi bunicului meu, a cărui idee despre armată era că era un fel de a oferi servicii de calitate mai bună civililor decât erau ei înşişi în stare – românii au stat totdeauna prost cu organizarea. Cu asemenea educaţie, am ajuns ca din întâmplare în Kosovo, Crimeea, Transnistria, Caucazul de Nord şi de Sud, creând indicatori pentru rapoarte de risc pentru UNDP şi Banca Mondială, aşa că am văzut de aproape destule conflicte şi armate fără să mă sperii. Ba dimpotrivă: am şi azi o fotografie cum trec singură, prima, podul de la Mitrovica atunci când e redeschis de trupele franceze, în compania unui câine vagabond, căci nici sârbii, nici albanezii, părţile în conflict, nu se prea înghesuiau – la drept vorbind, nu mai aveau nimic să îşi spună.
România puternică şi Moldova Mare! Aflăm de la Deutsche Welle că Republica Moldova, acest experiment statal stalinist, se degonflează pe zi ce trece, datorită scăderii densităţii populaţiei. Satele cu frumoasele nume Cuconeștii Vechi din Edineți, Dărcăuții Noi din Soroca sau Frumușica Nouă din Florești au rămas cu zero locuitori, care au dispărut şi ei, la fel ca miliardul din bănci. Cel mai trist banc al verii l-am auzit de altfel apropo de miliardul moldovenesc. Se făcea că un cetăţean intră într-un birt la Chişinău să ceară o bere. „Douăzeci de lei” zice barmanul. „Cum, mă, că săptămâna trecută era zece?” zice omul, necăjit. „Păi bine, frate, n-ai auzit că a dispărut un miliard? E obligaţia noastră cetăţenească să-l punem la loc”. Of, zice omul, „bine, ia 20 de lei”. Barmanul îi întinde înapoi zece. „Mă, eşti dement, de ce îmi dai înapoi zece acuma!?” „Păi nu mai avem bere”.
Ce ar fi să ne asigurăm noi mai întâi spatele cu bere. După aia mai vorbim de România mare şi puternică.
Pentru a face un comentariu ar trebui sa cunosc ,, adevarul „, ori pe zi ce trce acesta este ca si moda , azi se poarta rosu, maine roz dar niciodata transparent.
Cel mai daunator lucru in Romania de astazi este agresivitatea insotita deseori de dusmanie : femei contra barbati, tineri contra batrani, unguri contra romani, Cluj contra Craiova si amandoi contra Bucuresti etc. “Probabil că a reprezentat un avantaj în perioada oamenilor cavernelor pentru a avea mai multă mâncare, mai mult teritoriu sau un partener”, însă acum ameninţă să ne distrugă tzara, fibra natzionala, Romanismul. Mai ales agresivitatea presei ce depinde de bani de la PPE si a clasei politice( incluzand aici implicarea justitiei in politica) este deosebit de corosiva Ura promovata de dreapta politica indeosebi, ca arma de campanie electorala, (impinsi de la spate de P.P.E.), ne va cauza mult rau noua, romanilor. Vom avea greutati mari in a pune piatra peste piatra, in a construi in a ne dezvolta . “Agresivitatea ar trebui înlocuită de mai multa empatie care ne aduce la un loc”, într-o stare de suportabilitate reciproca si intelepciune. Dreapta ar avea cu sigurantza de castigat politic Trebuie sa ne trezim ! Aceasta ura indusa cu intentzie cred, este menita sa ne tzintuiasca in subdezvoltare !
Eu unul sunt tentat, de exemplu, sa votez Ponta , nu atat pt. ca-mi place acest politician ci datorita mirosului de complot raspandit de campania de haituire a premierului declansata de PPE. Nu este “transparent”! Oare este impotr. Premierului sau a Romaniei. De aceea pare complot.
Articolul este f. frumos si…spumos scris . Din pacate la fel de PESIMIST ca majoritatea articolelor distinsei doamne Mungiu. Dansa crede ca ne vom trezi din pumni dar eu cred ca trebuie sa fim mangaiatzi oleaca, o vorba buna ne-ar face mult ghini !
poate asta incearca si Iohannis, sa-si asigure intai spatele cu bere, dupa aia se poate apuca de reformat (in limitele constitutiei), din pacate nu se poate baza pe hipsterii care vor sa schimbe lumea, ei fiind fixati pe lozinca „aceeasi mizerie”, totul sau nimic)
la fel a facut si „marea dezamagire” democrata Obama, care abia acum la finalul celui de-al doilea mandat reuseste sa faca lucruri remarcabile (obamacre, imigratie, iran, cuba, clima etc)
Romania o sa cada social, financiar si economic cel putin odata cu Basarabia. Nu stiu daca e cazul aici sa trag un semnal de alarma dar ca om ce fac parte din sfera economica a micilor privati vreau sa subliniez citeva fapte ce se petrec sau se incearca punerea lor in aplicare cu acordul tacit al intregii clase politice:
* in noul cod fiscal sint ascunse cresteri foarte mari de impozite si taxe la intreaga populatie plus toata sfera micilor intreprinzatori care nu am fost falimentati pina acum, impozite despre care nu vorbeste nimeni din clasa politica:
– cel putin se dubleaza impozitele pe apartamente, case, terenuri si masini incepind cu 1 ianuarie 2016 de la 0,1 la 0,2 plus o marire provenita dintr-o noua grila de impozitare care nu se stie cu cit o sa fie marita
– impozitul pe terenuri se mareste de circa 8-10 ori
– se adauga in premiera la impozitul pe casa si noul impozit pe teren din cota indiviza la apartamente sau din amprenta la sol a casei sau constructiei, impozitul pe teren marit la punctul de mai sus
– circa 600.000 de apartamente si case in care este deschis sediul social al unei firme vor plati un impozit de 20 de ori mai mare, efectul imediat estimat este de minim 300.000 firme inchise in primele 3 luni ale anului 2016
– se face un nou impozit gen forfetar pentru PFA-uri si IMM-uri care nu au angajati sa plateasca un minim de circa 1300 de lei pe luna. Pentru cei care cunosc ce se intimpla in economia reala inseamna practic moartea a cel putin 200.000 de PFA-uri si IMM-uri pentru care acei 1300 lei pe luna inseamna mai mult decit cistigurile lunare.
Dezbaterile pe noul cod fiscal sint tinute intre presedintele Iohannis-BNR de o parte si Ponta-mediul corporatist de afaceri de cealalta parte a baricadei in sensul micsorarii TVA, a impozitelor pe dividente si a accizelor pe carburanti dar ambele parti au adoptat TACIT marirea impozitelor pentru populatie despre care nu scot nici un cuvint. Trebuie sa accentuez aici faptul ca nici una din asa zisele micsorari de TVA, impozite pe dividente si accize nu aduc nimic dar absolut nimic in plus la veniturile populatiei sau in marirea locurilor de munca ci doar sporesc profitul corporatiilor. \
Sint unul care m-am bucurat si am sustinut scaderea TVA la mincare cu gindul ca preturile o sa scada considerabil iar industria alimentara din Romania o sa se dezvolte puternic astfel incit importurile de alimente din strainatate o sa scada iar locurile de munca o sa creasca odata cu marirea veniturilor. M-AM INSELAT amarnic, peste 90% din profitul realizat din scaderea TVA la alimente se duce in buzunarul corporatiilor HYPERMARKETURILOR, bani care pleaca in totalitate in afara tarii fara sa produca nimic in Romania. Efectul este ZERO pentru Romania si aproape insesizabil pentru veniturile populatiei. La fel o sa intimple si cu micsorarea TVA la 19%, scaderea impozitului pe dividente si a scaderii accizelor la carburanti care categoric nu o sa duca la scaderea pretului la pompa.
* noua Lege a Asociatiilor de Proprietari curprinde in premiera un tip perfid de nationalizare
– obligativitatea ca proprietarii sa permita accesul in apartamente a administratiei blocului ori de cite ori aceasta solicita acest lucru. Pina acum doar poltia si organele statului au voie sa patrunda in locuintele private numai cu mandat de perchezitie de la judecator!
– impunerea notiunii de amenzi in favoarea bugetului de stat la ANAF sau la bugetele locale ale primariilor pentru tot felul de nebunii gen: inundatii, flori puse pe scara blocului etc. Atrag atentia ca sint puse in discutie introducerea acestor amenzi la nivele foarte mari de genul 10.000 lei noi la inundatie dar sint facute pentru a distrage atentia de la faptul ca va fi introdus acest tip de amenzi abuzive in favoarea statului. Nici nu mai vorbesc de faptul ca in realitate reprezinta un nou tip de impozit si o noua sursa puternica de CORUPTIE la nivelul primariilor, asociatiilor si/sau ANAF!
* s-a dat drumul la creditarea fara acoperire in cresterea veniturilor populatiei si automat in cresterea depozitelor bancare, asta inseamna o noua bula speculativa a creditarii, de aici se poate observa si cresterea consumului in special in zona de hipermaketuri
* se pregateste prigoana veniturilor romanilor simpli care muncesc in afara tarii in special cei din Europa. ATENTIE: romanii care muncesc in afara tarii incepind cu 2002 si pinca acum au dus in spinare o mare parte din economia tarii prin miliardele de euro anual trimisi in tara. Adrian Nastase a scos in 2002 impozitul pe banii trimisi acasa de la romanii plecati in strainatate iar efectul imediat a fost ca de la citeva zeci de milioane de dolari s-a ajuns intr-un singur an la peste 1 miliard dolari. S-a ajuns in anii urmatori la sume incredibile de ordinul 8-9 miliarde euro anual, in momentul de fata sint trimisi circa 2,4 miliarde euro. Am fost unul din beneficiarii acelei decizii geniale si cunosc foarte bine acest subiect.
– Daca romanii care muncesc afara se vad hartuiti de mafia poltica din Romania atunci nu o sa mai intre absolut nici un ban in Romania iar majoritatea romanilor o sa ceara cetatenia statelor in care lucreaza renuntind la cetatenia romana pentru a se proteja de mafia politica din Romania!!!!!!!
„ANAF intenţionează să desecretizeze informaţiile conturilor bancare ale tuturor românilor din ţară, dar mai ales a celor care lucrează în străinătate.
Inspectorii ANAF au reuşit în ultimile şase luni ale anului să continue ofensiva severă dusă împotriva rău-platnicilor din România. Potrivit datelor oficiale recente, de pe pagina oficială a Fiscului, peste 2.000 de societăţi comerciale şi peste 300.000 de români au fost verificaţi doar în ultimile două luni.
Măsurile luate de inspectorii ANAF sunt de multe ori abuzive şi luate în pripă, astfel încât mii de români au hotărât să reclame abuzurile lor la Protecţia Consumatorului. Foarte mulţi români întorşi de la muncă din străinătate zilele trecute, s-au trezit cu somaţii de plată emise cu titlul executoriu.
Inspectorii ANAF au reuşit să descopere conturile bancare ale cetăţenilor care munceau la negru în străinătate, pe care au pus oprire. Românii s-au văzut puşi în situaţia de a fi obligaţi să plătească dările către CAS, de pe perioada mai multor ani din urmă. Foarte mulţi din cei aflaţi în această situaţie se vor trezi cu penalităţi colosale în clipa în care vor reveni în țară.
Potrivit „Vocea Transilvaniei”, ANAF se află doar la un pas de a pune la zid conturile bancare şi ale cetăţenilor români care lucrează în mod legal în țară sau în străinătate.”
„Românii din străinătate sunt luaţi la ţintă iar de responsabili din ţară. Aurelia Cristea deputat PSD de Cluj (fost ministru pentru dialog social) și una din șefele PSD pare hotărâtă să ajute ANAF să pună la plată românii din străinătate. Ea intenţionează să depună un amendament la Codul de Procedură Fiscală prin care Fiscul să să aibă acces la toate conturile românilor care muncesc în străinătate.
Astfel ANAF intenționează să acceseze conturile tuturor românilor care muncesc în străinătate și să-i oblige pe aceștia să plătească retroactiv orice contribuție socială pe care aceștia ar fi trebuit să o plătească în țară și nu au plătit-o, chiar dacă aceasta se întinde pe mai mulți ani în urmă.
Propunerea deputatei PSD, care se pare că este suținută de coaliția aflată la guvernare, presupune introducerea în Codul de Procedură Fiscală a faptului că ANAF poate colabora cu peste 52 de bănci internaționale, practic principalele bănci din lume. Urmare a acestei colaborări ANAF-ul va avea acces la toate conturile deschise de românii care muncesc în străinătate la aceste bănci și va putea să calculeze cât de mult aceștia ar trebui să plătească taxe și impozite statului român. Se urmărește mai ales recuperarea CAS pe care românii ar trebui să o plătească indiferent de locul în care lucrează, mai ales dacă muncesc la negru.”
In acest timp vedem cum s-au reintrodus pensiile speciale cu dedicatie directa pentru securisti si militari; vedem cum s-au triplat salariile privilegiatilor acestei tari in frunte Klaus Iohanis, Victor Ponta si sefilor securitatii (servicii secrete dupa noile denumiri); vedem un blat pentru marirea cu 70% a veniturilor pilelor si privilegiatilor poltici in totalitate fiind vorba de adevarate capuse bugetare din administratiile guvernamentale si prezidentiale.
Concluzia: ne indreptam spre catastrofa social-economica in progresie geometrica si o sa intrecem Basarabia in foarte scurt timp iar presedintele pe care l-am votat Klaus Iohannis contribuie la aceasta inmormintare a Romania in mod constient si voit alaturi serviciile secrete care-l sustin pe aceasta linie de distrugere si sclavagizare a poporului roman.
Multumesc anticipat daca-mi este publicat comentariul!
foarte bun comentariu !
Este foarte bine ca se maresc taxele pe proprietate ! Si…nu numai din pdv a FMI !
Un articol in care autoarea pune punctul pe i, parca insa mai mult decit altadata, cu un ton al rabdarii pierdute.
Sint citiva ani buni de cind am purtat si eu discutii asemanatoare, in cercuri de prieteni. Schimbind perspectiva, am realizat amploarea anacronismelor si raul pe care ni-l fac fumurile nationalismului. Si ca nu totul s-a stricat in viata sociala de la comunisti, ci ca existau tare dinainte, de cind s-a demarat România. Au luptat pentru civilizare (nu numai materiala) figuri importante din politica (de la Carol I) si virfuri intelectuale. Dar tot acestia s-au lovit de visele de marire si putere ale unor confrati.
La o scara mult mai mica, constat ca in anii dictaturii in discutii cu prietenii eram cu totii pe aceeasi lungime de unda sa criticam tot felul de aspecte din dictatura. Acum, dupa 90, dupa Aderare, dupa 25 de ani, exact aceleasi persoane nu mai accepta sa critici. Reactioneaza impotriva criticilor cu un dezgust pentru faptul ca „intinezi idealul”.
S-a transbordat din perioadele precedente, pe linga inchidere si opacitate, cultul personalitatii imbracat intr-o noua limba de lemn si lipsa de respect fata de individ, care are o cauza a abordarii ierarhice a societatii: cu cit esti perceput ca fiind „mai de jos” cu atit mai mult esti un nimeni. Minorii, tinerii, nu au nicidecum un statut favorabil. E o societate de tip clan, in care nu meritele personale si ceeace esti individual conteaza ci doar rolul de ti se atribuie.
Cum sa facem se ne vindecam de aceste fumuri?
Parca vad cum se va apuca Presa sa scrie despre tunurile date la achizitiile de armament si echipamente militare sub umbrela „interesului national”. Gangsterii politici vor umfla preturile tancurilor si elicopterelor precum umfla acum pretul kilometrului de autostrada. Iar DNA-ul nu se va putea baga pentru ca e vorba de siguranta nationala si chestiunea e secret de stat. Si riscam sa ne vulnerabilizam in fata inamicului …
Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii
Nu inteleg care e mesajul articolului asta. Par a fi vreo 10-15, intre care: militarismul vechi nu e bun, banii nu sunt cheltuiti transparent, Romania a fost intotdeauna slaba militar, nu suntem suverani, e bine sa ne unim cu Moldova (dar din alte motive), e ceva in neregula cu dezmostenirea lui Nicolae… Unele dintre idei au si fost abordate de istoriografia mai veche sau mai noua, deconstructionista. Dare care-i concluzia? Daca dorinta AM este ca toate cheltuielile publice sa fie intr-adevar transparente (enfin, exceptand ca de obicei operatiuni secrete in curs) eu o sustin total. La fel, si daca obiectivul este sa se reduca forta si mai ales dimensiuneainstitutiilor de securitate in stat. Daca obiectivul este sa se continue deconstuirea natiei romane (teoretic interesanta, dar nociva si contrara a tot ceea ce fac statele avansate atunci cand e vorba de difuzia ei catre mase)
continue un discurs clar anti-national à la Patapievici (anti-national e la fel de rau ca nationalist sovin pentru mine)
Vechea formulă „dai în mine, dai în fabrici şi uzine” apare într-o nouă formă, in Anno Domini 2015. Interesantă viziune. Asta era dom-le, dacă îl pui în discuţie pe semidoctul de Oprea, înseamnă că vrei să se reducă forţa instituţiilor de securitate în stat. Aţi citit, aşa, de curiozitate măcar, materialul Andrei-Lucia Martinescu?
Dragule
dincolo de nu suntem suverani (daca e adevrat) restul sunt gargara
din articolu alinei :”istoria noastră militară în secolul XX a cuprins şi un şir de dezastre, pentru că a fost adesea concepută de fanfaroni sau pusă în aplicare de oameni care nu îşi obţinuseră comanda prin merit, ci pile şi fondată nu pe vreo capacitate militară reală, ci pe carnea de tun a rezervistului sau recrutului român, care niciodată şi sub niciun regim nu a avut vreun mare sentiment patriotic, a considerat, şi pe bună dreptate, că nu este, în proiectul naţional, vreun fel de acţionar, fie şi minoritar, care apără ceva de al lui, ci un amărât fără alegere trimis pe front ca să îi moară de foame copiii acasă şi unii la Bucureşti să se simtă mari. În acest dezastru de formare naţională au fost vărsate vreo două generaţii de ofiţeri de carieră ca bunicul meu, cu aspiraţii de a transforma naţiunea, dar fără vreo putere reală de a transforma măcar armata, cu tot devotamentul şi educaţia lor.”
si asta nu e doar istorie e si prezent
Daca istoria n-o putem schimba cu prezentul ce facem ?
Statisitic vorbind ne bagam picioarel in el de prezent si plecam afara la munca si facut de bani.
Si eu si Alina si cam apropape 1/3 – 1/4 din forzta de munca activa .
Voi restul din Ro ce vretzi sa facetzi cu el ?
Eu sa ma retrag la pensie privata pe plaja la Puchet ca si restul expatzilor pe care ii stiu .
Voi ce vretzi ?
ca sa ajungii pe plaja viselor tale te sfatuiesc sa dai o cautare in presa Americana sa vezi cate fonduri de pensii private au dat faliment din 2008 incoace . la un moment gasisem o statistica cu vreo 200…
Stiu
De aceea prefer banci (nu una ci mai mai multe ca sa intru la garantarea depunerlor) unor fonduri de pensii ….. care promit marea cu sare si livreaza „minibonds”
Intreba pensionarii din Hk ce tzeapa si-au luat cu „high yeld mini-bonds” si catzi s-au sinucis de pe urma tzepei respectiva ca sa afli si tu ca si eu stiu ce vorbesti .
Aaaaaa si nu e specific USA ori HK si in UK s-a intamplat exact la fel
60-75% din posesorii de pensii private le-au pierdut din cauza speculatziilor fondurilor de pensii.
Asa ca stiu dessre ce vorbesti (nu ca o sa imi folosesca la ceva cand o sa vina necazul)
Cred ca inceputul mesajului la care raspund acum merita un articol intreg pe RomaniaCurata.ro. E vorba de o evolutie a limbii romane pe care eu personal o gasesc detestabila: utilizarea in vorbirea curenta si in comentarii, fata de completi necunoscuti, a formelor de adresare familiare. Vorbesti cu un oarecare in tren si te ia cu „prietene”. Chelnerul iti trage un „salut” in raspuns la al tau „buna ziua”. Iar pe forum aici utilizatorul „laur22” ma ia si el cu „dragule” inainte sa-mi explice superior ca isi va lua pensie privata in strainatate. In fiecare an ii mai explic cate unuia cum se vorbeste corect. Anul trecut l-am corectat pe cel din tren. Anul asta mi-am schimbat chelnerul care devenise prea familiar. Pot sa va spun ca i-a parut rau. Pe forum nu pot decat sa imi manifest dezaprobarea. Si, pentru a clarifica situatia (pentru transparenta) sa stiti ca si eu sunt emigrat (dupa un doctorat in strainatate si o incercare de a obtine un post in Romania) si deci nu depind de sistemul de pensii din Romania. Insa nu din cauza asta detest limbajul familiar, nu din cauza ca m-as simti in vreun fel superior unui necunoscut din tren sau de pe un forum. Ci din cauza ca familiaritatea e folosita in Romania ca o forma de a defini relatii inter-personale. Ce am remarcat eu este ca „prietene” sau „dragule” e spus de multe ori un pic condescendent, chiar in contexte in care ierarhia nu are nici un rost (e.g. in tren…). Oameni buni, faptul ca Orange va ia la pertu nu inseamna ca e bine sa o faceti si voi. Iar daca veti dori sa imi dati (a n+1-a oara) exemplul limbii engleze, ar fi bine sa va mai informati: Englezul „you” a aparut derivat din forma de plural. Cam cum ar fi daca in Romania toata lumea ar spune „dumneavoastra”.
Nu inteleg care e mesajul articolului asta. Par a fi vreo 10-15, intre care: militarismul vechi nu e bun, banii nu sunt cheltuiti transparent, Romania a fost intotdeauna slaba militar, nu suntem suverani, e bine sa ne unim cu Moldova (dar din alte motive), e ceva in neregula cu dezmostenirea lui Nicolae… Unele dintre idei au si fost abordate de istoriografia mai veche sau mai noua, deconstructionista. Dare care-i concluzia? Daca dorinta AM este ca toate cheltuielile publice sa fie intr-adevar transparente (enfin, exceptand ca de obicei operatiuni secrete in curs) eu o sustin total. La fel, si daca obiectivul este sa se reduca forta si mai ales dimensiuneainstitutiilor de securitate in stat. Dar daca obiectivul este sa se continue deconstuirea natiei romane (teoretic interesanta, dar nociva si contrara a tot ceea ce fac statele avansate atunci cand e vorba de propaganda destinata maselor) eu sunt contra.
Ca de obicei, e o bucurie sa va citesc. De data aceasta, parantezele si temele colaterale sunt mai putin stufoase, ceea ce cere mai putin timp de citire-recitire. Un exercitiu benefic, care ne face bine si ne pune mintea in miscare si ne dezmorteste memoria!!!! In anii multi de cand va urmaresc, am observat ca nu-i mai sustineti pe cei ce, la un moment dat, se „rup” de ideile dumneavoastra si urca pe o noua treapta de afirmare cu ideile lor. E in regula si asta, pana la urma. Daca vrei sa inveti, trebuie sa fi in stare sa asculti, sa renunti, sa treci in umbra……Dar am o rugaminte la dumneavoastra : nu va faceti o „obsesie Basescu”. E pacat: Ponta e mult prea departe de dumneavoastra insa cu aceasta obsesie veti ajunge sa aveti intre cele doua nume semnul „egal”……….
Declaratii Basescu, in timp:
„Preşedintele PSD, Victor Ponta, a acuzat, luni,(6.12.2010) poziţia „absurdă, nediplomatică şi lipsită de gândire” a şefului statului, Traian Băsescu, în ceea ce priveşte declaraţiile făcute la adresa Republicii Moldova.
………..Preşedintele Traian Băsescu a declarat, săptămâna trecută, într-un interviu publicat de „România Liberă”, că România şi R.Moldova vor fi împreună în familia europeană şi nu a exclus ca, la un moment dat, cele două state să formeze din nou aceeaşi ţară.”
„Nu avem voie sa uitam ca Basarabia a fost prima provincie care, in 1918, a facut pasul spre infaptuirea Romaniei Mari. Astazi suntem impartiti in doua state, dar suntem acelasi popor, iar romanii de peste Prut fac parte din corpul natiunii romane.
Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a fi din nou impreuna. Avem o relatie de sange, vorbim aceeasi limba si vrem ca intre statele noastre sa existe aceasta relatie unica”(27.03.2014)
„Eu sunt mai putin interesat de ce cred unii si altii in Occident. Eu am spus-o cinstit si, de regula, oamenii cinstiti trebuie luati asa cum sunt. In sufletul meu, mi-as dori mult unirea Romaniei cu Republica Moldova pentru ca eu nu renunt la teoria ca suntem un popor in doua state independente. Dar, acest lucru nu se face nici cu forta, nici cu amagiri, acest lucru nu se poate intampla decat daca romanii de la ambele maluri ale Prutului vor dori acest lucru.
Cand majoritatea romanilor din cele doua tari vor dori sa fie o singura tara, cu certitudine acest lucru se va intampla, pentru ca nimeni nu poate lua dreptul unui popor de a se uni. Uitati-va la Germania: este o realitate europeana, nu am inventat-o eu si nu o spun eu, dar nemtii au vrut si cei din RDG si cei din RFG sa se uneasca. La noi, nu sunt probabil create conditiile, in mod deosebit in Republica Moldova, dar daca vor fi vreodata cu certitudine cetatenii celor doua tari vor decide”, a spus Basescu, la TV Moldova 1, intrebat daca mai crede cineva din Occident ca e posibila unirea Romaniei cu Republica Moldova.” (29.10.2014)
Cred ca multi din populatia romana aleg strainatatea. Daca nu este sansa sa traiesti o viata cat de cat decenta in tara natala.
daca tot vorbim de planoru ala negasit, contractul ,,bechtel”, pierdut de specialistul sova, s-a mai gasit???
Problema mare cu mareata noastra Strategie nationala de securitate, este ca lumea care conteaza chiar o citeste. In cele ~30-35 de Ministere de externe cu adevarat profesionale din lumea asta (sunt ceva mai multe decat de inchipuim noi) exista un policy officer care citeste si analizeaza un astfel de document (pentru ca este unul din documentele strategice de baza pe care le produce un guvern), si scrie un memo care seteaza tonul multor angajamente diplomatice ulterioare dintre tara respectiva si Romania. Sa-i luam in serios ? Au capacitate de gandire strategica ? Stiu de vor ? Exista vreo coerenta intre ce vor si realitate ? Este vreo coerenta intre pagina 12 si pagina 13 din document ? (Nu, nu este)
Dupa parerea mea, Strategia ar fi trebuit sa contina 4 puncte, si cam atat (pentru ca nu putem face mai mult, avem oricum o capacitate administrativa limitata).
1. Dezvoltarea unei pluralitati intelectuale la nivelul establishment-ului de securitate si politica externa. Asta e problema numarul unu, nu ca vin Rusii peste noi. Astazi, discursul de politica externa si securitate al Romaniei este mono-intelectual (adica toata lumea are aceleasi tipare de gandire), iar rezultatul este lipsa completa subtilitate si de initiative demne de mentionat (normal, daca nu este nici o diversitate si competitie intelectuala, nu e nici o motivatie pentru a produce ceva util).
2. Dezvoltarea unor strategii diplomatice si a unor doctrine militare referitoare la securitatea cibernetica. Este vorba de o amenintare noua, asimetrica deci cu factor de risk foarte mare pentru Romania, si care e intr-o faza incipienta de intelectualizare si la nivel de doctrina militara si la nivel diplomatic. Ca cu orice arma, e nevoie de reguli, ce se face si ce „nu se face”. Btw – a citit cineva „Strategia de securitate cibernetică a României” ? – avem si asa ceva, in caz ca nu stiati. Iar obiectivul strategiei e sa creem un Consiliu… Nu glumesc, din pacate…
3. Hai sa definim odata pozitia Romaniei fata de Rusia. E o tema complicata, dar tocmai de aceea avem nevoie de o strategie. Continuam modelul Parteneriatului de Est, sub o alta forma, asumandu-ne riscurile unei confruntari strategice pe termen lung cu Rusia ? Negociem Yalta 2 cu Rusia, sarind peste tarile din fosta URSS ? Un dual-track approach ? Tri-track approach ?
4. Rationalizarea si transparentizarea sistemului de achizitii militare. Ce vrem sa cumparam, de ce vrem sa cumparam, de la cine cumparam, care sunt beneficiile pt economia romaniei, cat costa sa cumparam, cat costa sa operam. Astea nu sunt secrete de stat …
Integral de acord cu cele 4 puncte ale tale, Laura. si dupa cum vezi si Andra Lucia e de acord. Primul insa nici nu se poate aduce in discutie, 4 merge contra comisioanelor, probabil multe peste cei 10-15 gasiti de mine in constructii. 2,3 mai usor- sper.
La 4 am o simpla solutie- sa invitam pe TI UK Defense- in Ucraina chiar fac o treaba grozava, bulgarii vad ca i-au invitat- e un test.
Teama mea este ca daca facem 2 si 3, dar nu facem 1, e munca in zadar. Sigur, putem sa gasim oameni ca Andra Lucia care sa scrie un paper decent si despre Rusia, si despre securitatea cibernetica. Dar fara un environment in care un astfel de paper sa fie discutat, criticat, ajustat, transformat din strategie in tactica, atunci tot ce ramane e plan pe hartie. Bun, ar fi mult mai bine decat ce avem acum, de acord.
Un lucru zic eu important vreau sa subliniez. O strategie diplomatica (si de securitate nationala, pt ca sunt legate) este un exercitiu intelectual mult mai colaborativ si mult mai abstract decat, stiu eu, o strategie de reducere a gazelor cu efect de sera – o spun ca cineva care a avut de aface cu ambele. E normal, pentru ca in primul caz trebuie sa tii seama de mai multi actori autonomi, in afara controlului tau ca stat. De aceea, daca nu avem acest environment de pluralism intelectual, o sa ne trezim inevitabil cu o colectie impresionanta de initiative ratate …
Legea nr. 56/2012 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale
Nimic nou , situatie cunoscuta si rascunoscuta si ! ceva concret asteptam din partea dstra ,restul este poveste.
Atata timp cat vor exista parlamentarii de acum, nu se va face dreptate niciodata. Fie ca e vot deschis sau prin corespondenta, acesti murdariti ai vremii, acesti hoti care ne-au pangarit tara de atatia zeci de ani vor falsifica voturile, vor avea intaietate asupra votului prin corespondenta. Liderul PNL Alina Gorghiu ori este prea naiva ori o face premeditat, caci si ea si toti ceilalti, de fapt intregul popor stie ca cea mai mare plaga, cel mai mare buboi, cea mai mare otrava pentru Romania si pentru popor este PSD, cu toti vechii si noii, aceiasi din totdeauna, cu aceleasi mentalitati si cu dorinta de a fura, de a minti. Pana cand tot PSD-ul si partidele acolite nu vor fi rase complet de pe fatza pamantului, cu mii si mii de murdariti in inchisori grele, cu penitente grele, cu aducerea in partide si guvernare a oamenilor curati, cu credinta adevarata, cu dorinta de a schimba in bine tara, cu dorinta de a munci, de a crea, de a pune bazele unei societati complet noi, inovatoare, moderne, dupa principii concrete, sanatoase si NU de a distruge, nu se va schimba nimic in tara asta. NIMIC. Toti sunt bolnavi dupa bani, dupa furturi mari, dupa milioanele de euro pe care si le-au insusit, dupa averi, dupa bogatii, dupa functii inalte. Ce nu intelegeti, oameni buni, ca tara e pradata si ca nimeni nu va schimba nimic aici daca nu vor ei toti schimbati si create puscarii grele pentru ei. Sunt cateva zeci de mii care trebuie sa infunde puscariile pentru bataia de joc adusa oamenilor din popor, tarii in sine.