Mihai Dragos

Razvratit, caut raspundere!

Cred ca am trăit majoritatea la un moment dat senzația că lumea se duce râpă și că în loc să-și caute scăpare, se duce și mai mult la fund. Poate că mulți încă o trăim.

Îmi amintesc cum acum ceva timp (măsurabil în ani) trăiam din plin o senzație opusă. Eram foarte entuziasmat de faptul că aveam radio guerrilla, că apăreau proiecte educaționale mișto, că melodiile noi și trendy de pe Atomic aveau mesaje pro cultura. Carevasazică, aveam senzația că se pregătește ceva bun. O schimbare. O revoluție. Și mă simțeam parte din ea.

Adevărul e că se mai și mișcă lucrurile. Occupy-uri, proteste, site-uri anticorupție, forumuri de încurajare a democrației universitare sau mișcări civice de salvare/protejare a unor bunuri publice se formează și consolidează.

Problema mea e însă legată de noi tinerii și răzvrătirea noastră. Mai exact, mi se pare că ne manifestam revolta mult prea tăcut, mult prea puțin, mult prea rar și deseori împotriva interesului nostru.

Societatea i-a învățat pe părinți că notele sunt importante, pentru că ele contează la admitere – și diplomele, fiindcă fără ele nu se găsesc locuri de muncă decente. Așa că părinții i-au învățat pe profi că dacă ne dau subiecte de gândit și note mici o sa își folosească pilele și abilitățile de „scandal” ca să le facă probleme. Profii ne-au învățat pe noi că dacă le respectăm „autoritatea” și nu le facem probleme ei închid ochii și noi putem copia și lua note mari, ca să fie părinții fericiți și noi să putem face ce ne interesează (fără să se asigure în prealabil că măcar există acel alt interes). Noi i-am învățat pe părinți că e normal să avem note mari la toate, și eventual că e la fel de normal să le câștigăm prin fraudă – și pe profi că dacă ne dau note mari degeaba, suntem mai mult decât mulțumiți, chiar dacă ei ne vorbesc la cursuri despre… balul lor de absolvire sau excursiile prin care au fost în ultimul an… Si acesta e un cerc vicios în care toată lumea e comodă. Și nemulțumită. Și ipocrită.

Interesant este ce se întâmplă cu răzvrătiții. Un răzvrătit nu crede că diploma și notele sunt suficiente pentru un viitor sigur, și deci contestă ceva, orice (și sunt sigur că are de unde alege) prin școală – fie ea de ce fel o fi. Făcând asta, supără proful (sau cel puțin asta a fost învățat să creadă de părinți și de alți profi că se întâmplă), își amenință propriile note și pe cele ale colegilor. Implicit, părinții lui îl descurajează „Stai, mă, cuminte, că îți faultezi singur viitorul!”. Colegii au cuvinte mai directe de descurajare, pentru că obișnuința lor de a tăcea în schimbul posibilității fraudei sau siguranței notei mari e mare și e amenințată. Părinții colegilor, dacă doamne ferește proful îi chiar amenință pe studenți (sau le dă subiecte mai grele decât celor de anul trecut) se vor grăbi să își sfătuiască urmașii „Nu te asocia cu X, că poate o sa ai probleme”, „Foarte urât din partea lui Y, să vă facă una ca asta chiar acum, înainte de sesiune”. Se prea poate ca, dacă chiar apar probleme, părintele răzvrătitului să meargă la profesor, să îi ducă o atenție și să își ceară scuze pentru comportamentul impertinent al copilului.

Într-un asemenea cerc de ipocrizie, evident că există răzvrătire. Răzvrătirea nu este însă în principal a răzvrătitului de mai sus. Din contră. A lui (și poate doar a lui) este asumarea răspunderii. Și a educației. Și a viitorului – personal și poate și colectiv.

Răzvrătiți sunt(em) de fapt toți ceilalți. Părinții care cred că evaluarea la școală nu este corectă și deci că aceasta nu are dreptul să le sancționeze copilul prin note mici. Elevii și studenții care cred că școala e lipsită de relevanță – un loc din care trebuie să scapi ca să îți vezi de viață. Profii care pleacă dimineața la munca sătui de muntele de dezinteres din clasă sau de la curs. Din păcate, revolta asta mută produce analfabeți funcțional, omoară creativitatea, încurajează dualitatea, hrănește fabrici de diplome și aruncă șansa tinerelor generații de a își construi viitorul… la gunoi.

Și am spus destule. Aproape destule. Mai vreau să vă zic că poate că ne-am răzvrătit destul. Hai să ne asumăm răspunderea! Și să nu uităm că „Există ceva mai greu de suportat decât frigul, foamea și întunericul – e rușinea față de propria lașitate” (Vasile Gogea).

Mihai Dragos este secretar general al ANOSR.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Razvratit, caut raspundere!

  1. cc

    Credeam pana nu demult ca traiesc intr-o societatea democratica. De cateva saptamani ma „razvratesc” pe la usile secretariatului facultatii pentru o mare nedreptate. Fara rost, fara tinta, poate doar spre absurd, pentru a mi se spune ca „razvratirea” mea nu aduce nimic constructiv, si sa accept faptul ca „ei, conducerea” mi-au distrus tot ce cu sarguinta am construit pana acum si ca s-au jucat cu viata mea, ca si cu cel mai josnic si demn de dispret lucru. Replica „esti o victima a sistemului” mi-a adus atata neincredere, ura, durere cat nu o sa mai simt si nu am simtit vreodata. Dreptatea a murit! Sub ochii mei. Am vazut asta. Poate tocmai asta mi-a creat atata ura si durere.

    In alta ordine de idei articolul e rascolitor de bun. Si va multumesc mult pentru el!

    Reply
  2. Nicu Dan

    Salut ideea si realizarea acestui articol. Ca si completare pot spune ca pana la a ne rusina de lasitatea noastra trebuie sa o si recunoastem.

    Reply
  3. Bogdan Cardos

    Salut Mihai,

    Imi place cuvantul „razvratit” folosit de tine, adica asa e romanul…doar razvratit nu si insurgent. La roman, cand ii tremura craca de sub picioare poate sa mute muntii, insa pana in acel moment e doar gura de el. Iar cu referire la studenti…sunt oameni care au peste 18 ani, teoretic si legislativ matur, insa nu poti sa-i ceri unui om matur sa isi asume ceva, daca el inca traieste pe banii parintilor(fara alte surse de venit) si mai primeste pachet de la mamica….Eu, cand dau de razvratiti…si sun gramada peste tot…le spun asta: daca nu-ti place ceva, schimba! daca nu vrei sa schimbi, sa te implici activ in schimbare, taci! Daca nu iti asumi, dupa mine..n-ai dreptul sa vorbesti…vorbele aiurea nu ajuta sa mergem inainte, ci genereaza hopuri pe drum. O zi faina

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *