Râul Alb – de la încălcarea deciziei definitive a Curții de Apel Alba-Iulia până la martorii dubioși din procesul cu Garda de Mediu

Deja încălcările deciziilor definitive pe cazurile de mediu devine un fenomen în Romania. Și este mult mai grav decât pare, nu doar în materie de atac asupra statului de drept. Ceea ce mulți nu par să înțeleagă este faptul că România, deoarece a avut cel mai dur regim dictatorial din Europa de Est, are o societate civilă de mediu mult mai slabă decât cele din celelalte foste țări comuniste ale Europei de Est. Un exemplu relevant este în materie de protecție a râurilor. Polonia are o puternică coaliție de ONG-uri care se ocupă doar cu protecția râurilor, în România suntem câțiva oameni care încercăm să mai salvăm ceva din devastata noastră rețea hidrografică.

De parcă această discrepanță nu ar fi de ajuns, în România și adversarii, autoritățile de ape, sunt mult mai furibunzi decât în Polonia. La o întâlnire internațională s-a încercat o comparație între țări și concluzia a fost că, chiar dacă situația nu este roz nici cu autoritățile din alte state est-europene, nicăieri nu este o situație atât de gravă precum cea din România, cu Apele Române, stăpânul absolut și dușmanul suprem al râurilor, instituție în conflict de interese total.

Totuși, această societate românească de mediu a avut niște victorii răsunătoare, nesperate, în cazuri precum Defileul Jiului și Râul Alb, iar faptul că aceste decizii definitive ale instanțelor sunt acum încălcate, faptul că nici măcar elementele patrimoniului nostru natural a căror salvare s-a obținut atât de greu (să nu uităm că puțin a lipsit ca Gabriel Păun să fie ucis pe Râul Alb) nu sunt în siguranță este siderant. Ce să mai vorbim atunci de Cheile Tătarului, Bâsca Mare, populația de lostrițe de pe Mureș, Bistra (afluentul Timișului), alte zeci de elemente esențiale ale patrimoniului nostru natural care sunt pe punctul de a fi distruse, și pentru a căror salvare nu s-a făcut încă aproape nimic, și nici nu putem visa că are cine să se implice în atâtea cazuri.

Hotărârea 1728/2016 a Curții de Apel Alba Iulia este câte se poate de clară, proiectul MHC a fost oprit de instanță pentru că este plasat în zona de conservare specială a Parcului Natural Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, unde sunt permise doar următoarele activități (și acestea prin excepție):

a) de natură ştiinţifică şi educativă;

b) turismul controlat;

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animalele domestice proprietatea membrilor comunităţilor ce deţin păşuni în interiorul parcului, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele aprobate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente în zona de conservare specială;

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică centrală care răspunde de mediu a planului de acţiune provizoriu elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific al parcului şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;

f) intervenţiile în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului, în urma aprobării de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autoritatea publică care răspunde de mediu;

g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, în baza aprobării autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură, autoritatea publică centrală care răspunde de mediu şi autoritatea publică centrală care răspunde de ape, la propunerea consiliului ştiinţific al parcului;

h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora, cu avizul consiliului ştiinţific al parcului.

Firma din spatele proiectului MHC era ABI Automotion. Acum o altă firmă din grupul ABI, ABI Ecoacvacultura, insistă ca, pe aceeași suprafață de luncă unde se dorea construirea microhidrocentralei, să construiască o mare păstrăvărie, care nu doar afectează cursul râului (preluând o parte din debit printr-un canal tăiat ilegal în 2014/2015), dar distruge acolo întreaga luncă. Este vorba de primul sector de luncă la ieșirea din munți, unde caracterul de ecoton și problema fragmentări habitatelor, apărând o zonă antropică în plină natură, certifică impactul semnificativ al proiectului. Pastrăvăria nu reprezintă un proiect nou, ci unul conex cu cel MHC. Ambele proiecte au fost în mod eronat avizate în trecut de fosta Administrație a Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului, constituită în cadrul Universității București, prin Avizul nr. 4/18.06.2012 și Avizul nr. 17/21.08.2013, dar ambele avize au fost revocate în ședința Consiliului de Administrație al Universității București din 08.07.2015.

Așa cum proiectul MHC nu se încadrează în cele 8 activități permise în acea zonă, prezentate mai sus, nu se încadrează nici proiectul de păstrăvărie.

Culmea este că cealaltă firmă din grupul ABI care atacă Râul Alb, ABI Automotion S.R.L., a dat în judecată APM Hunedoara, Ministerul Mediului, ANPM și Universitatea din București, având ”pretenții” (dosarul 2802/97/2017*, cu următoarea înfățișare în 30.01.2019). Evident, pentru că i-au emis acte de reglementare ilegale pentru proiectul MHC de pe Râul Alb. Iar ABI Ecoacvacultura S.R.L. cere acum de la aceeași APM Hunedoara să emită alte acte de reglementare ilegale pentru proiectul conex. O firmă se judecă cu APM Hunedoara pentru că i-a emis acte ilegale iar cealaltă cere tot de la APM Hunedoara alte acte ilegale, simultan!

APM Hunedoara a emis în 30 ianuarie 2018 Decizia Etapei de Evaluare Inițială pentru acest proiect, din care rezultă că proiectul a fost încadrat greșit, la art. 9, alin. (1), litera c) din Metodologie. Corect era la litera b): ”respingerea justificată a solicitării acordului pentru proiectele amplasate în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația din domeniul protecției mediului, cu precizarea neconformităților constatate și/sau a actelor normative incidente ale căror prevederi nu sunt respectate”.

În 11 decembrie s-a reunit Comisia de Analiză Tehnică, pentru a analiza documentația inclusiv pentru acest proiect. Sute de cetățeni au scris următoarelor instituții reprezentate în Comisia de Analiză Tehnică, cerând respectarea deciziei judecătorești și respectarea legislației: Consiliul Județean Hunedoara, Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, Comisariatul Județean Hunedoara al Gărzii Naționale de Mediu, Direcția Silvică Hunedoara, Garda Forestieră Hunedoara, Direcția pentru Agricultură Județeană Hunedoara, Sistemul de Gospodărire a Apelor Hunedoara, Direcția Județeană pentru Cultură Hunedoara, Inspectoratul pentru Situații de Urgență ”Iancu de Hunedoara” al Județului Hunedoara, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, Direcția de Sănătate Publică a Județului Hunedoara, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Hunedoara.

Doar trei instituții s-au deranjat să răspundă (în Hunedoara respectarea legii este ceva opțional). Cei de la ISU s-au fofilat, scriind că nu-i de competența lor acest proiect. Dar când a fost vorba să pună umărul la distrugerea Defileului Jiului ce harnici și ”competenți” mai erau! Consiliul Județean Hunedoara a răspuns că deja a prelungit certificatul de urbanism ilegal, de parcă nu ar putea să-l revoce, de parcă un funcționar care a aflat că a comis o ilegalitate nu-i cazul să se obosească să o îndrepte. Pe cei de la OCPI cică nu-i privește faptul că au fost introduse ilegal în intravilan parcele. Halucinant!

Grav este și faptul că în România abuzul de drept este tolerat. Că și atunci când autoritățile își fac datoria cei certați cu legea le dau în judecată. ABI Ecoacvacultura s-a apucat de ”lucrări” fără să se obosească nici măcar să ceară acord de mediu, ce să mai vorbim de a avea acord de mediu și autorizație de construire. Au săpat chiar și un șanț de drenaj, lucrare cu impact de mediu foarte grav într-o luncă. Au făcut un ditamai gard până la râu, fragmentând astfel habitatele. Garda de Mediu a aplicat o sancțiune contravențională și a interzis continuarea lucrărilor. Distrugătorii naturii s-a grăbit să dea în judecată Garda de Mediu, iar următoarea înfățișare este pe 6 martie.

Cică au și doi martori, a căror obiectivitate chiar că ridică mari semne de întrebare. Ei sunt Vintonescu Petru şi Bîltean Victor. Vintonescu a făcut parte din gașca de atacatori din 24 mai 2015, care au șocat o lume întreagă.

Pe Bîltean Victor îl găsim în Procesul Verbal nr. 498/05.12.2015, cu privire la arborii tăiați ilegal pentru a face loc aducțiunii hidrocentralei.

O parte din arbori au fost tăiați de pe terenul său și declara atunci că ”nu are cunoștință de persoana (persoanele) care au efectuat curățirea”. Să fim serioși! Oare cine putea să taie arborii de pe traseul aducțiunii?