„Raportul paralel” al comisiei SRI și elefantul din cameră

Câteva observații pe marginea raportului lui Lucian Daniel Stanciu Viziteu.

– Raportul subliniază încă o dată că lupta cu statul paralel este o luptă pentru controlul instituțiilor de forță, respectiv a SRI, nu o luptă pentru întărirea controlului democratic asupra acestora, aducând informații interesante în acest sens. La cele cuprinse în raport, aș adăuga și faptul că până la această oră Parlamentul nu a votat încă rapoartele de activitate ale SRI pentru anul 2015 și 2016. De 2017 nu mai vorbesc, că e deja SF. Am trimis anul acesta o cerere de informații publice, în baza legii 544/2001 atât către SRI, cât și către Comisia de Control a SRI, solicitând aceste rapoarte. Mi s-a răspuns că cele două rapoarte vor deveni publice după reunirea birourilor permanente ale celor două camere și aprobarea lorde către Parlament. Răspunsul acesta l-am primit în 8 februarie anul acesta. De atunci, s-a mai încheiat o sesiune parlamentară și nimic, nu s-au întrunit birourile, nu s-au aprobat rapoartele, noi, cetățenii, tot în ceață suntem. De ce nu se dorește publicarea rapoartelor? O asemenea situație e fără precedent. Se negociază ceva în culise, conțin rapoartele ceva care nu e în regulă? Cum se face că fix cei ce strigă împotriva statului paralel tergiversează procesul de aprobare și publicare a rapoartelor de activitate?

– Principalul argument în raportul lui Viziteu e că tot ce a făcut SRI a făcut în baza unor legi sau acte normative, deci e legal. Cred că doar naivii și-ar fi imaginat că SRI acționează fără a avea un cadru legal în spate. Dar nu tot ceea ce e legal e si constituțional.SRI a făcut interceptări tehnice până în 2016 în baza unei prevederi legale care era neconstituționala.Acest lucru a făcut ca ani la rând SRI să funcționeze ca organ de cercetare penală, fapt deosebit de grav din perspectiva normelor democratice, ale drepturilor omului și ale statului de drept, dar care nu este menționat explicit în raport.

– Idem, tocmai pentru ca nu tot ce e legal e si constituțional, domnul Viziteu ar trebui să ridice întrebarea în ce măsura hotărârile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) care aduc completări legii prin adăugirea de atribuții si extinderea sferei de activitate a SRI sunt constituționale. Nu, nu îi cere nimeni să dea un răspuns, asta e treaba CCR, dar să ridici problema, din poziția de membru al Comisei de control e musai, având in vedere ca aceasta chestiune a fost adesea invocată de reprezentanți ai societății civile (cateva exemple). Este vorba, în principal despre Hotărârea C.S.A.T. nr. 0068/2002 prin care Serviciul Român de informații a fost desemnat ca autoritate Nationala în domeniul realizării interceptărilor și al relațiilor cu operatorii de telecomunicații; Hotărârea C.S.A.T. nr. 0237 I 2004 pentru aprobarea Protocolului general de cooperare privind activitatea de informații pentru securitatea națională; Hotărârea C.S.A.T. nr.1712005 privind combaterea corupției, fraudei si spălării banilor; Hotărârea C.S.A.T. nr. 0023412004 privind cooperarea între Serviciul Roman de informații si Ministerul Public pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul siguranței naționale. Legea de funcționare a CSAT permite adoptarea de către acesta a unor hotărâri cu caracter obligatoriu, dar care au caracter secret – în ce măsură este însă constituțional ca aceste hotărâri, secrete, să aducă completări și modificări substanțiale unor legi esențiale? În orice democrație, procesul e legiferare trebuie să fie transparent, accesibil și predictibil. Sigur, nu tot ce ține de activitatea serviciilor secrete poate fi public, dar în cazul de față nu vorbim de operațiuni, ci de ariile de competență și atribuțiile SRI. Ele sunt incluse și descrise în Legea de organizare a SRI (14/1992) și orice extindere a acestora trebuie să se facă printr-un proces legislativ transparent. Orice altceva naște suspiciuni, temeri și ridică semne de întrebare care sunt legitime și care nu fac bine nici democrației, dar nici SRI.

– Raportul conține unele erori de logică care ne pot duce în zone periculoase. „S-a vorbit în ultimii ani despre faptul că SRI ar controla de fapt o parte din membrii comisiei care teoretic controlează activitatea instituției. Adesea m-am întrebat cum poate fi controlată o persoană onestă, fără niciun fel de probleme penale și fără un trecut complicat? Cred că o astfel de persoană nu poate fi controlată. Cu toate acestea, o parte din liderii partidelor politice care trimit parlamentari în comisii au fost condamnați sau au procese în derulare. O parte din cei care de-a lungul timpului au fost membri ai comisiei au avut procese sau chiar condamnări. Acest lucru ne face să ne întrebăm dacă nu cumva cei care vorbesc cel mai tare despre presupusele abuzuri sau încălcări ale legii sunt de fapt cei mai susceptibili de a fi șantajabili?”, se scrie în raport. Din această afirmație, decurg două teze, total false

1) Cine nu e șantajabil și vinovat, nu poate fi controlat. De când lumea și pământul, se știe foarte bine că orice control se bazează pe două elemente – amenințare si recompensă, sau ceea ce numim stick and carrot, elemente ce pot fi folosite separat sau în combinație. Oferirea de recompense, promovările etc sunt, adesea, o modalitate de control mult mai bună decât amenințarea. Prin urmare, faptul că un membru al comisiei nu e șantajabil nu e o garanție de integritate – asta nu îi face invulnerabili. Evident, însă, membrii acestei comisii ar trebui să fie persoane care nu sunt șantajabile și vulnerabile în fața amenințărilor, dar asta rezolvă problema doar parțial.

2) Oricine se plânge de control și șantaj, este șantajabil. Asta e, foarte pe scurt, un pumn în gură dat tuturor vocilor independente care ar îndrăzni să invoce vreodată critic la adresa SRI cuvinte precum control, șantaj, presiune.

– Raportul mai susține că directorul SRI exercită controlul civil asupra activității serviciilor – ceea ce este fals. În toata literatura de specialitate pe tema controlului democratic al serviciilor nu mai regăsim o asemenea idee. Ea a mai fost invocata în trecut de liberalul Cezar Preda, pe vremea când era președinte al Comisie de control. „Nu comisia parlamentară exercită controlul civil al serviciilor de informații, ci directorul acestora – că a fost Timofte, că a fost dl. Maior, că este acum dl. Hellvig, că a fost dl Iliescu, că a fost dl Băsescu, că-i acum dl Iohannis, cele două persoane reprezintă controlul civil al serviciilor secrete românești”, ne spunea Preda. Simplu fapt că o persoană – directorul SRI – vine dinspre zona civilă nu înseamnă că el exercită o activitate de control civil. Activitatea de control e una, cea de conducere si coordonare alta.

– Nu se pomenește nimic în raport despre controlul judiciar – acesta e distinct de cel civil, ambele fiind elemente a ceea ce numim control democratic. Controlul judiciar se manifestă prin intermediul magistraților care veghează ca ingerințele serviciilor în viața privată a cetățenilor și încălcarea unor drepturi fundamentale se face doar când e absolut necesar și proporțional cu pericolul. După cum știm, în România majoritatea covârșitoare a solicitărilor de mandate de supraveghere tehnică sunt autorizate (peste 95%). Într-o situație oarecum similară, dar care se referea la procentul mare de mandate autorizate de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova, CEDO arată ca procentul de 98% de dosare autorizate de către Curte constituie un aspect îngrijorător, care «conduce la ideea că judecătorii de instrucție personal nu întră îndetalii cu privire la existența unei justificări incontestabile pentru autorizarea măsurilor secrete de urmărire» si ca sistemul măsurilor operative de investigații în Moldova, cu alte cuvinte, este abuziv.

În concluzie, deși vorbește despre multe chestiuni și vine cu multe informații, raportului îi scapă totuși elefantul din cameră – faptul că serviciile noastre scapă nu doar unui control democratic autentic, ci că activitatea lor nu corespunde unor exigențe minimale ale statului de drept. Nu e treaba SRI să rezolve aceste probleme, ci fix a decidenților politici și a celor care îi păzesc pe cei ce ne păzesc pe noi.