Raport SAR: Cum răspunde oferta guvernului la problemele sănătății (II)

Raportul anual al SAR pe 2017, dat publicității la 7 martie, are răspunsuri la problemele din Sănătate, cele de care ministrul de resort Florian Bodog se lovește în aceste zile.

Ministrul Sănătăţii a promis zilele trecute, spre exemplu, că va rezolva criza medicamentelor oncologice, o criză care trenează de anul trecut.  Pacienţii se plâng că acum aproximativ 20 de tratamente lipsesc, iar viaţa le este astfel pusă în pericol. Opt dintre citostatice sunt parte a tratamentului copiilor suferinzi de cancer.

În secțiunea dedicată Sănătății a raportului nostru, expertul SAR, Sorin Paveliu, analizează în amănunt programul de guvernare din acest domeniu al Guvernului PSD, identifică punctele tari și pe cele slabe și propune soluții de îmbunatățire:

Sustenabilitatea măsurilor de creșteri salariale în sănătate

În toamna anului 2015, guvernul Victor Ponta aproba o neașteptată creştere salarială pentru  personalul medical de 25%. În anul următor, guvernul Dacian Cioloș operează o corectură a acestor salarii, având în vedere distorsiunile survenite, în care pe aceiași funcție, gradație și vechime în muncă, doi angajați primeau salarii diferite. Alinierea, făcându-se la nivelul veniturilor superioare, a condus la o creştere globală a cheltuielilor salariale cu încă 14%. Ordonanța de urgență 20/2016 prin care s-au operat aceste măriri a adus însă și alte corecții, juste dar pentru care nu exista finanțare, respectiv modul în care urmau să fie plătite gărzile, în concordanță cu prevederile Codului Muncii și nu cu nedreptele restricții impuse încă din anul 2009. După numai câteva luni, în urma unei inițiative parlamentare, a fost aprobată Legea nr. 250 din 17 decembrie 2016, care creștea majorările inițiale aprobate de guvernul Cioloș cu încă 15%. În urma acestor creșteri succesive și a mecanismului complet defectuos de finanțare a acestora, separat de mecanismul serviciilor negociate și prestate, direct de la buget, în majoritatea spitalelor sumele contractate cu sistemul de asigurări de sănătate prin intermediul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au ajuns să fie mai mici decât fondul de salarii propriu-zis.

Guvernul Grindeanu vine însă și stabilește prin Programul de Guvernare obiective imediate și promisiuni cu mult mai ambițioase: ”Reaşezarea sistemului de salarizare în direcţia flexibilizării şi stimulării performanţei şi competitivităţii personalului din sistemul medical”. Până la 01.01.2018 sunt prevăzute creşteri spectaculoase şi precise ale veniturilor personalului medical (medic rezident anul I: 1.200 euro, brut, medic specialist gr. V, clinic: 2.650 euro, brut, medic primar, gr. V, clinic: 3.377 euro, brut, medic primar, gr. V, AŢI/urgență: 3.600 euro, brut); 100% creșterea salariilor asistenților medicali; 2.150 lei salariul minim brut pentru infirmieri și asistenți sociali.  Salariile nu vor mai fi impozitate cu impozitul pe venit. Alte beneficii: Tichete de vacanță (1 tichet de vacanță pentru toţi bugetarii din sistemul medical, la nivelul salariului minim pe economie din acel an). Stabilirea unui fond de premiere în limita a 5% din cheltuielile de salarizare la nivelul fiecărui ordonator de credite, pe baza unor criterii de performanță transparente stabilite cu partenerii sociali.”

În mod just Programul apreciază că „Aceste măsuri pot contribui semnificativ la retenţia personalului în România” însă ele sunt în contradicţie cu prevederile menționate în capitolul privind politicile publice în domeniul Muncii și Justiţiei Sociale, unde aceste creşteri salariale sunt omise: este menţionată doar aplicarea prevederilor legale deja în vigoare, care prevăd că în trimestrul I din 2017 vor crește cu 15% salariile din educație și sănătate. Cu excepția acestor majorări din urmă, bugetul de stat nu include sume pentru acoperirea promisiunilor avansate de Guvern.

Concluzie

  1. Majorările salariale sunt de foarte mare amploare. O creştere a salariilor personalului din spitale (de remarcat că autorii se raportează numai la aceste salarii, ignorând existenta sectorului de ambulator şi de medicină de familie) cu 2-300% presupune identificarea de resurse considerabile. Raportat la un PIB estimat de către MF pentru anul 2017 la 182 mld euro[1] această creştere necesită 1,4% din PIB, fără a mai lua în considerare creşterile de venit care vor trebui a fi acordate concordant medicilor din ambulator. Programul de guvernare nu avansează nici sursa, nici volumul majorărilor de buget necesare pentru acoperirea acestor promisiuni.
  2. Promisiunile electorale trebuie să fie coerente. Înșelarea așteptărilor cetățenilor, în cazul de față a personalului medical nu este o soluție adecvată pentru retenția forței de muncă, mai ales în condițiile în care abandonarea promisiunilor se face imediat după câștigarea alegerilor.

Alte măsuri propuse necesare și urgente dar care se bazează pe surse volatile, incerte

  1. Programul de guvernare pune un accent deosebit pe măsuri privind profilaxia, în special prin screening
  • Creșterea capacității de screening pentru depistarea bolilor netransmisibile cu impact asupra sănătății publice: cancer col uterin, cancer mamar, cancer colo rectal, cancer de prostată, cancer pulmonar, diabet zaharat, boli cardio vasculare, boli pulmonare cronice prin fonduri nerambursabile.
  • Creșterea capacității de screening preconcepțional și prenatal prin fonduri nerambursabile.
  • Creșterea capacității de screening neonatal prin fonduri nerambursabile.
  • Creșterea capacității de screening a bolilor infecțioase transmisibile: hepatită, HIV, tuberculoză prin fonduri nerambursabile.”

Aşa cum se poate observa însă sursa de finanţare pentru aceste programe se bazează exclusiv pe fonduri nerambursabile, ceea ce este o eroare strategică. Unele programe de acest fel se desfăşoară şi în prezent, prin finanţare din bugetul Ministerului Sănătăţii. A pune în aşteptare necesara creştere de finanţare până se vor putea implementa proiecte cu fonduri nerambursabile însemnă stagnare iar în fapt, nu vom asista la o intensificare a depistării bolilor de interes public, ci chiar la o diminuare a acestui proces.

În acelaşi timp, măsurile de depistare activă a bolnavilor care în prezent nu beneficiază de tratament trebuie să se facă concomitent cu o suplimentare programată a surselor de finanţare pentru aceste tratamente. Spre exemplificare, România a adoptat un program de finanţare a tratamentului purtătorilor de virus hepatitic C, ale cărui costuri sunt de ordinul zecilor de mii de euro per pacient/an. În prezent acest efort financiar este pus în seama companiilor farmaceutice printr-un mecanism discutabil. Studii epidemiologice au estimat statistic un număr de 710.600 persoane infectate cu virusul C, în întreaga ţară.

În prezent doar un număr de 5000 de persoane au avut acces la tratament şi se preconizează un număr dublu în acest an. Depistarea activă a tuturor purtătorilor de virus hepatitic C trebuie să se facă concomitent cu asigurarea resursei financiare. În anul 2016, contribuţia firmelor producătoare de medicamente datorată pentru contractele cost-volum-rezultat şi cost-volum a fost de aproape 200 mil euro (878 milioane lei). O creştere a depistării de 5 ori ar putea conduce la o creştere a acestor impozite mascate la peste 1 mld de euro, ceea ce este inimaginabil că ar putea fi acceptat de operatorii economici din domeniu. În aceste condiţii efectul preconizat este unul de blocare a tratamentelor şi nu de stimulare a asigurării acestora.

  1. Desființarea comisiilor de specialitate care validează recomandările pentru anumite tratamente și posibilitatea medicului terapeut de a-și alege fără constrângeri cea mai bună variantă de tratament pentru pacientul său.

Existența acestor comisii era aceea de a valida recomandările făcute de către medicii curanți și respectarea protocoalelor de practică. Această măsură se bazează ideea că o eventuală prescripție excesivă sau care nu respectă protocoalele de practică nu va afecta finanțarea sistemului de asigurări deoarece creșterea de consum este acoperită de toți producătorii prin mecanismul de clawback. În realitate, această măsură, deja aplicată, va spori nejustificat consumul mărind presiunea pe finanțarea suplimentară pentru capitolul de medicamente compensate și gratuite fără ca Guvernul să ia în calcul această suplimentare. Problemele vor apărea abia atunci când producătorii vor riposta față de creșterea sumelor datorate prin taxa de clawback datorită creșterii consumului.

  1. O măsură cu efecte similare este şi aceea de a înființa un nou „Program național prin care, pentru fiecare boală, fiecare pacient va avea la dispoziție un medicament gratuit pentru afecțiunea sa.” O asemenea propunere trebuie însă explicitată pentru neavizaţi. Astăzi, acceptarea noilor medicamente pentru finanţare din bani publici se face prin următorul mecanism: dacă un medicament este apreciat ca fiind cost-eficace în Franţa, Germania sau Marea Britanie, foarte probabil că va obţine un punctaj suficient de mare la evaluare pentru a fi acceptat pe lista de compensate din ţara noastră. PSD (sau cei care au avut interesul să le sugereze aceasta măsură) ne anunţă că din acest an, chiar şi medicamentele pe care ţările foarte bogate nu şi le permit vor fi acceptate spre finanţare în România, dacă afecţiunea de care suferă nu beneficiază de un tratament. Numai că, în lipsa unor noi medicamente inovative în domenii precum bolile cardio-vasculare sau diabetul, industria farma a stimulat descoperirea unor „boli noi”—adică afecțiuni separate de boala de bază. Astfel, România se angajează să plătească un medicament gratuit pentru orice boală nou redefinită. Cum aceste medicamente costă de regulă zeci de mii de euro anual fiecare, se pune din nou problema evaluării sustenabilităţii unei asemenea generozităţi, despre care nu vorbeşte nimeni.

[1] Legea Bugetului de Stat pe anul 2017, disponibilă la http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/PROIECTLEGEbugetdestat2017_23012017.pdf


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *