Alina Mungiu-Pippidi

Mai putem opri fabrica de impostură?

Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a declarat că se va retrage de la conducerea Consiliului de Atestare a Diplomelor (CNATDCU) după ce instituţia pe care o conduce a dat un verdict de neplagiat în cazul fostului ministru al Justiţiei, Florin Iordache. La sfârşitul lui decembrie 2019, CNATDCU a decis că Florin Iordache (PSD) nu a plagiat şi documentul care valida decizia purta, conform legii, numele preşedintelui Ioan-Aurel Pop. Alăturat numelui era şi o semnătură scrisă de mână cu un pix, dar președintele Academiei a spus pentru Newsweek că nu a semnat el și nici nu știe cine a făcut-o.

Precedentul președinte al Academiei, Ionel Valentin Vlad, și el președinte CNACTDU, a făcut, aproape ca ultim gest (a decedat exact a treia zi după ce mi-a trimis o scrisoare triumfală în care spunea că ”titlul se menține”), spălarea doctoratului lui Cristian Bușoi, europarlamentar PNL. Cum își petrec unii ultima săptămînă de viață! Era vorba de „Politici de sănătate in programele electorale si de guvernare in perioada de tranzitie”, o compilație de 128 de pagini pe care secția de medicină nici nu a vrut să o discute, susținînd că nu este o lucrare de specialitate. Academicianul Vlad a băgat-o în sesiunea generală de unde a scos-o albită complet, deși chiar universitatea de medicină din Timișoara, aplicînd softul propriu, găsise probleme. Asta nu împiedicase comisia doctorală din acea universitate cu cîțiva ani mai devreme să îl facă doctor în medicină pe Bușoi, cu o teză în mare măsură plagiată din două materiale de curs de la SNSPA – volumul meu de ”Doctrine politice” și un suport de curs al lui Andrei Țăranu. Gîndiți-vă de ce nu m-am făcut eu doctor în medicină cu propriile mele ”Doctrine politice” dacă așa ceva e posibil.

Utilizarea președinților academiei pentru albirea doctoratelor demnitarilor este o veche practică, și bine face dl. Pop că se retrage din ea. Era mai bine probabil dacă pleca înainte de luna decembrie…

Ce facem? E exemplară dedicația cu care jurnaliști ca Emilia Șercan îi caută pe toți la teze, dar e și o enormă pierdere de vreme. Eu nu l-am dat în judecată pe Bușoi și nu îl voi da nici pe Despescu (MAI, numit de către Guvernul Orban, a plagiat alt material SAR) pentru că după părerea mea acești parveniți au o vină secundară într-un fenomen de fond (cum am spus și la Ponta). Anume, școli doctorale fără niciun fel de acreditare reală, cu îndrumători care nici ei nu meritau titlul, darămite să facă doctori pe alții, fac pe bandă rulantă doctori din polițiști, magistrați, politicieni etc. De ce? Pentru că pot, pentru că au dreptul. Deși nu au trecut niciodată examenul unei publicări cu referate anonime, un examen de intrare în cercetare care ar trebui să fie obligatoriu, deși au un indice Hirsch aproape de zero, ei au dreptul să dea doctorate! Trebuie oprită producția de rebuturi și eliminați falsificatorii de diplome, nu avem de ce să ne luptăm caz cu caz cu ei. Și asta nu o poate face CNACTDU. Pentru un program complet și documentarea sa am produs deja de cîțiva ani acest raport al integrității universitare din România. Una dintre recomandările cele mai radicale, anume suspendarea unei universități și punerea ei sub tutela uneia mai bune pînă își remediază problemele, a fost recent pusă în practică de ARACIS (față de infama universitate din Reșita în cazul doamnei Frunzăverde – PNL). Sigur că per total ARACIS nu a fost un succes, cum și ministerul a fost mereu slab (inclusiv sub Cioloș), așa că, asta e, ce facem cu instituțiile astea? Le reorganizăm sau facem altele, deschidem spre acreditare internațională, piață etc? Cu scopul de a închide școli doctorale și de a scoate de pe piață pe fabricanții de impostori pe bandă rulantă.

Putem însă? Nu cu actuala majoritate în parlament. Și nici cu viitoarea, dacă PNL pe lîngă ratații lui mai transferă și pe ALDE, PRO România, PSD etc. Ne trebuie o majoritate care să nu aibă și să nu vrea să aibă titluri doctorale (că nu sper vreodată la o majoritate cu titluri doctorale pe bune).

Asta e important pentru o țară ca a noastră, care a pierdut pur și simplu busola în materie de educație și de merit și trăiește în impostură generalizată.

În ceea ce îl privește pe noul premier Ludovic Orban, ar fi un început să îl demită pe dl. Despescu, care a mai intentat și proces Ministerului Afacerilor Interne ca să își ia sporul de doctorat, că nu poți fi polițist fără să fii doctor sau secretar de stat.

În rest, aștept ca doamna ministru și dl. președinte al Academiei să ne convoace la o discuție radicală, că nu mai e mult și secția de scientometrie de la Academie va închide, e prea ridicol să numeri citate academice într-o țară în care numeri pe degete cine nu are diplome false dintre cei care ne conduc.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

25 thoughts on “Mai putem opri fabrica de impostură?

  1. emil

    Coruptia si impostura nu vor dispare niciodata la romani. E mai usor sa furi decat sa produci. Papa Francisc spunea ” Să fii păcătos și să fii corupt nu sunt unul și același lucru. Sunt două lucruri complet diferite. Una este să cazi în păcat, apoi să te căiești și să te izbăvești prin mila Domnului, și e cu totul altceva să trăiești într-o conspirație ipocrită cu Răul, să ai sufletul corupt. Pe dinafară să pari curat ca lacrima, dar la interior să fii parazitat de intenții rele și egoism meschin”

    Reply
  2. CMC

    Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop trebuia sa-si dea demult demisia [si] pentru taraganarea deciziei in cazul plagiatului Tudose !
    Cand CNATDCU a fost populat cu rectori care au demolat standardele Funeriu s-a ajuns la concluzia ca se poate face orice.
    Si nu aveti idee cat de neagra e fata coruptiei academice, chiar din universitati [care au fost] de prestigiu…
    S-au format deja (si vor prolifera in toata si toate universitatile) carteluri la nivel departamental care voteaza in cvasi-unanimitate nulitati care nu a facut efectiv nimic de 20 ani (dar se se considera tineri care trebuie sa conduca). Dar stiti ce insemna nimic? Nici macar nu au sters praful de pe standurile de laborator pe care invatam acum 40 de ani.
    ARACIS e cel putin la fel de corupt moral ca si CNATDCU.
    PS am demisionat dintr-o comisie a actualului CNATDCU cu vreo doi ani in urma…cand m-am convins ca exista jocuri de culise in afara unor norme elementare de etica…
    E pur si simplu crunt ce se intampla. Si fac parte dintr-un departament care era mandria uneia dintre cele mai reputate universitati politehnice din Romania. La 40-45 de ani sunt sefi de lucrari (cu zero lucrari publicate de ani de zile) dar vor sa conduca departamente si sa reprezinta la nivelul senatului universitar. Si sunt alesi cu 80-90% din voturi. Credeti ca asemenea indivizi nu vor fasona universitatile dupa chipul si asemanarea lor?
    Cam asta a reusit reforma lui Funeriu, care avea din start punctul slab ca nu a pus conditii minime de valoare pentru ocuparea functiilor de conducere din universitati. Si de acolo a pornit degringolada, cu complictatea nemuritorilor tragatori de sfori transpartinici din Ministerul Educatiei.

    Reply
  3. CMC

    Sa continui sa pompezi bani intr-un sistem de educatie universitara inaintea unei reforme adevarate, cu pastrarea pe statul de plata al universitatilor doar a cadrelor didactice care se alinieaza standardelor de valoare internationale nu inseamna deca sa arunci cu buna stiinta bani pe institutii care devin pur si simplu sisteme de ajutor social pentru indivizi cu pretentii si ifose intelectuale…si sa incurajezi distrugerea si a ultimelor bastioane de calitate, cinste si onoare…
    In ciuda standardelor ridicole CNATDCU in majoritatea domeniilor, e de analizat pentru Romania curata cum se populeaza Senatele universitatilor (mai ales a celor de prestigiu) cu indivizi care nu se ridica mai sus de nivelul de sef de lucrari…

    Reply
    • Bob

      Ar fi cazul ca să înțelegeți că istituirea unui model de alegeri democratice într-un mediu eminamente meritocratic îi aduce pe băieții simpatici și pe fetele fâșnețe în locul profesorilor trăzniți sau a cercetătorilor geniali, dar morocănoși. Prin alte părți, cu universități din cărămidă roșie, managementul universitar este făcut de javre fără inimă, numite, nu alese, care stau cu ochii pe indicatori zi și noapte; ei angajează oameni care știu că realizarea în carieră nu constă în a convinge prin minciună sau șantaj 20 sau 200 de proști cu ifose să te voteze. Managementul universitar este una, predarea este alta, cercetarea este altceva, managementul cercetării nu prea seamănă cu ele – numai la noi merge să fii și cu mândra și cu draga. Cu cât sunt mai ocupați, „aleșii” performează mai prolific și mai calitativ. Sindromul Ceaușescu. Pragul de sus al realizării universitare românești este să-ți controlezi colegii (membru ARACIS. CNATDCU etc.). Sindromul securistului. (La unii nu-i sindrom, ci chiar ocupația de bază, dar ăsta este un subiect tabu în România – să nu fie infiltrați în presă, în educație merge, că doar presa este mai importantă pentru viitorul nostru.)
      A-l regreta pe Funeriu (implicit pe conf. univ. dr. Boc, Băsescu, pe dna ș.l. dr. Udrea et al.) este cam aiurea, în opinia mea. S-a văzut de la început că Legea Funeriu a fost dată sub presiune externă și, deja în 2011, PD-ul încălecase sistemul de învățământ. Până când au plecat de la guvernare (2014) chiar aveau timp să ajusteze. N-au făcut-o, iar Funeriu, pac! la răsboiu pe facebook, săptămânal, cu postări de doi lei.

      Reply
      • CMC

        Ar trebui sa intelegeti ca managementul academic nu se poate face cu indivizi care ar ar trebui sa vada universitatea doar din tramvai…nicidecum sa o populeze. daca sunt atat de manageri, de ce nu se duc in mediul privat?
        Nu cumva au nevoie de pozitiile de management ca sa isi mascheze incompetenta profesionala si faptul ca asteapta de la universitate sa le plateasca salarii pentru activitati de predare la nivel de liceu, dar cu norme mult mai mici.
        Am vazut ce au facut „managerii academici” in CNATDCU, aunde fievcare comisie e condusa de un asemenea manager…
        Inteleg ca urati pe cei care va pun standarde pe care nu le puteti indeplini, dar asta vine dintr-o posibila pozitionare a dumneavoastra intr-un mediu in care nu pareti ca aveti ce cauta…

        Reply
        • Bob

          Înțeleg că managementul nu se poate face cu etc. etc.
          Probabil că au nevoie de pozițiile de management pentru a-și masca etc. etc.
          În CNATDCU, după mine, nici n-ar trebui să fie manageri, ci personalități neutre. La fel, în ARACIS.
          Nu urăsc pe nimeni dintre cei care pun standarde oricui, din moment ce sunt rezonabile și vin concomitent cu măsuri anti-impostură. Se poate să vă pară că mă poziționez într-un mediu în care n-am ce căuta, dar nu despre mine era vorba aici. Nici despre dumneavoastră. Chiar dacă aparținem de comisii foarte diferite, adevărul e un standard comun și politețea regulă.

          Reply
          • CMC

            Ce insemna „standarde rezonabile”? Cele care convin cuiva?
            Prima obligatie a unui cadru didactic din mediul academic este sa atinga excelenta profesionala. Si nu sa o substituie cu „calitati manageriale” descoperite cand nu faceau nimic prin departamente. Sa atinga varful academic si pe urma sa ceara altceva. Altfel, sta degeaba in universitate …ocupa de pomana un loc pe care ar putea excela profesional altii.
            Din lipsa de capacitate profesionala, asemenea indivizi, cu „”calitati manageriale” au prostul obicei sa se asocieze in grupuri de interes si sa perverteasca conceptele de verticalitate universitara in cele de de tip „mafie academica”. Tinerii din universitati ajung sa fie mult mai interesati de cariera in „management academic” decat de cea pentru care au fost angajati. Servilismul si datul cu limba substituie foarte bine limitarile profesionale. Iar pervertirea mintii lor este absoluta. Fac parte dintr-o gasca, deci nu mai trebuie sa faca nimic. Au grija cei din gasca sa le stabileasca „standarde rezonabile”.
            La noi in universitate s-a pus problema mentinerii in activitate a unei profesoare care a adus contracte de zeci de milioane de Euro si a publicat lucrari. Cu habilitare obtinuta in Germania. Ore erau. Nu impiedica nici macar pe nulitati sa promoveze. Stiti cum a motivat un sef de lucrari votul negativ? Ca profesoara respectiva ocupa o gradatie de merit si el ar avea sanse mai mari daca cei de valoare ca si profesoara respectiva ar fi eliminati din universitate.
            Al doilea exemplu de asociere mafiota a „”managerilor academici” am sa-l reiau scurtat. „Managerii” s-au ales in consiliul unei facultati pe baza de vot in haita si decid prin votul lor in consiliu eliminarea inainte de concursul propriu-zis a candidatilor care ar putea sa ridice probleme „managerului” din haita lor.
            Curat „management”academic, monser…

        • Laur22

          draga CMC

          Poate ca ma inshel eu da eu cred a esentza postarii lui Bob este :
          „Prin alte părți, cu universități din cărămidă roșie, managementul universitar este făcut de javre fără inimă, numite, nu alese, care stau cu ochii pe indicatori zi și noapte; ei angajează oameni care știu că realizarea în carieră nu constă în a convinge prin minciună sau șantaj 20 sau 200 de proști cu ifose să te voteze. ”

          Adica atata vreve cat validarea univesitatzii va fi prin ea pentru ea degradarea in cumetrii shi bisericutze este entropic inevitabila.

          Opinia lui este ca managementul ca sa fie eficienet trebuie sa fie obiectiv deci nu membru al gastii nu unul de-al nostru ridicat dintre noi pe baza de ……. ma rog sa ii zicem politicos cumetrii locale.

          Opinia ta e fundamental diferita shi spune ca numai unul de-al nostru ne poate judeca pe noi. De putut ne poate intzelege prin ce trecem da de judecat ….. hmmmm

          DPDV a teorie managementului ideea ta este fundamentala proasta este ca shi ideea ca arbitrul la fotbal nu poate sa fie altceva decat un jucator activ shi legitimat la una din cele doua echipe pentru ca doar asha acesta intzlge ce se petrece pe teren.
          Ar mai putea el sa fie arbitru daca toata viatz alui sportiva a fost coleg de echipa cu cei pe cere trebuie sa ii arbitreze ? Shi daca e coelg de echipa cu una din echipele de pe teren ce crezi ca o sa creda celata echipa de prestatzia lui ?
          La miutzle din spatele blocului unde cele doau echipe sunt de fapt aceiasi echipa shi se joaca asha de plictiseaza da asta se poate la fotbalul profesionist ….. nu.

          Cam asha shi cu cacademia shu spoiala universitara din Romania cata vrema ea vrea sa ramana la nivel de miutza in spatele blocului shi atat chesti asta numita conducere colegiala democratic aleasa e suficinta unul de-al nostru cu care se poate „vorbi” e OK.

          Si intzeleg frustarea celor care zic :
          „eu / noi facem toata munca shi apoi vin niste javre fara inima care cica sa ne cotroleze shi conduca”
          Ghici ce mai baietzi.
          Productzia agricola se poate face shi la CAP/Kibutz shi la IAS/megaferma privata de bogatan cu vechil/manager shi negri pe planatzaie.
          Pamantul suporta ambele forme de exploatare.
          Din nefericire experientza noastre ne spune ca in Romanaia Kibutz-ul nu prea functzioneaza deshi teroretic ar trebui sa merga ca uite prin alte parzti merege.

          La fel shi in sistemul cacademic.
          Deshi ar trebui sa merga …. uite ca nu da rezultate.
          Tzine numai de voi sa acceptatzi acest rezultat experimental specific local asupra capacitatzii de cooperare dintre oameni shi sa fecatzi ceea ce se poate face pentru a inbunatatzi / deteriora situatzia de azi.

          Voi o sa traitzi cu consecintzele actziunilor vostre, eu ashi avea o abordare mai …… hmmmmm neintelegatoaremai pe baza de multa caramida roshie ba chiar shi de ceva marmura de mausoleu funerar.

          Ceea ce ii lipseste sistemului e referintza obiectiva externa sieshi acceptata de toata lumea in baza careia sa se poata masura progresul /regresul.

          „Gastile care pun mana pe universitati au de platit niste datorii fata de cei care ii voteaza sa ajunga in functii de conducere. Totul se negociaza ca la tarabele din piata. Daca nu faci parte din gasca, ………”

          Cate vreme criteriu de referintza a accesului le decizie e rezultatul votului gastii rezultatul previzibil obtzinut e satisfacerea prim masuri „oportune” a nevoilor pe terme scurt a gastii.
          Problema e veche ….. solutziile aidoma.

          ” adio promovare, nu se scot posturi decat cu dedicatie, in conformitate cu „viziunea” conducerii si doar daca este „oportun”. Uitati-va sa vedeti ce „concurenta” exista la „concursurile” pe posturi academice. Incercati sa faceti o analiza (peste doua saptamani incep asa-zisele concursuri pe posturi didactice) a numarului de candidati pentru fiecare post in parte. In cea mai mare parte vorbim de 1/1. Ce concursuri? Ce performanta? Ce reforma? Despre ce vorbim? Suntem de rasul curcilor….”

          Impostura academica este inevitabila cand singurul criteriu de judecata efectiva cu consecinzte concrete este parerea proprie despre sine al acestuia ori ca sa folosesc o metafora e cine imparte prajitura mai cu talent. Prajitura nu se imbunatzteste oricat am vorbi shi ne-am stradui cand singurul criteriu de decizie efectiva e cine o imparte mai cu talent.

          Noi la noi nu avem cultura dialogului shi experientza lui a nu parjoli pamantul de pe urma caruia traiesti ca shi la anul tot de pe el o sa vrei sa itzi faci plinul.
          In negocierea gastilor de pe la noi nu prea este loi de an sabatic an in care pamantul trebule lasat nelucrat sinecura care terbuie lasata ne-insfacata. La noi foamea e prea mare.

          Reply
  4. Face off?

    Ca sa fiu cinstit, mie mi s-a relatat ca – desi ar fi fost in Bucuresti – d-l Preşedinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a facut tot ce a putut ca sa nu se prezinta la faimosul vot din Consilul CNATDCU cand s-a pus problema plagiatului lui Ponta.

    Reply
  5. LDL

    Draga CMC, mi-au placut comentariile, e clar ca sistemul trebuie resetat, dar cei care ar trebui sa faca asta, nu au niciun interes in acest sens. Gastile care pun mana pe universitati au de platit niste datorii fata de cei care ii voteaza sa ajunga in functii de conducere. Totul se negociaza ca la tarabele din piata. Daca nu faci parte din gasca, adio promovare, nu se scot posturi decat cu dedicatie, in conformitate cu „viziunea” conducerii si doar daca este „oportun”. Uitati-va sa vedeti ce „concurenta” exista la „concursurile” pe posturi academice. Incercati sa faceti o analiza (peste doua saptamani incep asa-zisele concursuri pe posturi didactice) a numarului de candidati pentru fiecare post in parte. In cea mai mare parte vorbim de 1/1. Ce concursuri? Ce performanta? Ce reforma? Despre ce vorbim? Suntem de rasul curcilor…

    Reply
  6. Ciobanul Bucur

    In sfarsit, un text corect al Doamnei AMP, aducandu-mi aminte de cea care se batea cu regimul Iliescu in anii 90.

    Reply
  7. Alina MP

    @CMC Va cred. Buclucul este ca atunci cand facem o coalitie pentru universitati curate are viata numai cat ne ocupam noi de ea, am facut trei, imi ajunge! Ce trebuie facut e in raportul atasat articolului. Cu toate astea, cand are cineva ceva de semnalat -ca avem avertizori de integritate- tot pe mine ma suna si nu pe dna Anisie, Ligia Deca, ca sa mai vorbesc de Sorin Campeanu, Liviu Pop, etc. Vezi cata intentie de reforma exista din cum sunt tratati cei care au curajul sa faca dezvaluiri. Daca sunt lasati singuri sa se descurce, cum e acum, nu iese nimic…

    Reply
    • CMC

      Metoda utilizate este foarte simpla: izolarea, marginalizarea si ironizarea a tot ce urmareste reforma universitara. Inclusiv Romania curata si lansarea cu obstinatie ca managaerii academici se pot selecta dintre nulitatile academice pentru ca ei sau nascut mari manageri in domenii si universitati in care si-au dovedit impotenta.
      Puteti sa faceti mii de campanii Romania curata, masa critica este ultramajoritar anti-reforma si aceasta masa este chitita sa puna mana pe universitati.
      Nu se mai poate reforma sistemul decat cu barda! Carol al II lea a inteles pericolul autonomiei universitare prost inteleeasa si a a avut curajul si intelepciunea sa o suspende cand a vazut ca este abuzata.

      Reply
  8. Alexander leg a V a Macedonica

    Masura : Anularea imediata a indemnizatiilor aferente titlului de ” doctor in stiinte ” ! Constituirea unei proceduri de verificare a tuturor celor care au obtinut titlu de dr. si vor sa fie verificat , validat ! Verificarea va vi facuta numai de persoane , personalitati neutre , mai presus de orice banuiala !

    Reply
  9. Alex3

    solutia de urgenta e ca universitatile romanesti sa nu mai acorde doctorate de capul lor.

    astfel, comisiile doctorale sa includa in mod obligatoriu profesori de la universitati internationale recunoscute.

    Reply
  10. emil

    Romanii reitereaza propaganda media din timpul razboiului cand nemtii comiteau asasinate si atrocitati impotriva semenilor iar presa scria despre viitorul literar, universitar si atrocitatile victimelor asupra calailor nazisti…

    Reply
  11. Terzi Petre

    Acest artucol, mi-a dat prilejul să amintesc din copilăria mea. Eu am început ciclul II din clasele primare imediuat după reforma învățământului din 1948, după alungarea Regelui Mihai I de clica bolșevică din România, sub oblăduirea trupelor de ocupație sovietice, care ne ”eliberaseră” după 23 aug. 1944, in târgul prăfuit Slobozia Veche, actualul județ Ialomița, adică clasa V-a, in clădirea fostului Liceu Unic. Regulile nou introduse erau sovietice, manualele începând să fie traduse din lima rusă, dar incă se păstrau vechile manuale cum era: Istoria antică. Matematică și algebră, Fizica. Cel de Limba română, fusese reeditată, prin introducerea unor scriitori că: poetul clasei muncitoare, A. Toma, Al. Sahia, Neculce, Porumbacu, Beniuc, și alții. Erau păstrați Eminescu cu Împărat și Proletar, George Coșbuc cu Noi vrem pămînt, V. Alexandri cu ale sale pasteluri și cam atât. Dar încă dainuiau obiceiurile târgoveților, dintre care m-a marcat, obiceiul de a se purta o șapcă simpla din pânză albastră, cu cozoroc de carton presat negru, confecționate de șepcarul târgului, obligatorie pentru toți baieții precum și o diademă elegantă pentru fetele de la Școala de fete. La serbarea de sfârșit de an, la care participa mai toți locuitorii, am apucat obiceiul ca premianții claselor primeau pe lângă câteva cărți, o șapcă, care pe partea cilindrică era montată un șnur galben plat impletit. Fetele premiante purtau snurul pe diademă. Elevul cu cea mai mare medie pe școală, indiferent dacă era din clasa terminală sau nu, primea o șapcă cu snur dublu. Exista un obicei împămânbtănit, prin care toți locuitorii se adresau premianților cu apelativul: ”Domnule elev ” ! A fi premiant era atunci un anumit statut special in târgul prăfuit numit Slobozia Veche, care nu avea curent electric, iar apa de băut era distribuită de sacagii, de la făntânile cu apă buna din vaile dealurilor râului Ialomița. După reorganizarea teritorială, prin care sau inființate raioane și regiuni, Slobozia Veche a devenit reședință de raion, și a sosit noi garnituri de funcționari publici, pe lânga organele de partid, ale Uniunii Tineretului Muncitoresc, sindicatele cooperativelor meșteșugărești, etc. In anul 1952, in localul fostului Liceu Unic, s-a ănființat, Scoala Medie Mixtă cu profil teoretic, echivalentul fostelor licee. Admiterea la această școală, a fost interzisă fiilor foștilor proprietari de moșii mai mari de 50 ha, comercianți, ale căror pravălii, cârciumi sau ateliere de croitorie, pălărieri, fotografi, cabinete dentare sau de radiologie etc, precum și de țărani de la sate declarați ”chiaburi”. A apărut atunci practica infierii de către familiile nevoiașe, a copiilor acestor categorii, de regulă prin schimbarea localității. Acești copii, țtiindu-se ”cu musca pe căciulă”, ca si mine care eram basarabean refugiat, invățam de ”rodeam cartea”, ceea ce punea în umbră fiii și fiicele noii protipendade, care erau făcuți pioneri cu prioritate, și atunci s-a proliferat noțiunea de ”tocilar”, care de regulă era luat in derâdere, premianții, fiind recrutați din rândul noii protipendade, care era de regulă incultă, parvenită prin origine socială sănătoasă, de muncitor simplu, făran sărac, ceea ce de regulă era echivalent cu puturoși, bețivi, hoți, borfași, etc care au fost inscriși în Partidul Muncitoresc Romăn, cu condiția să nu fie analfabet. In acest fel meritrocrația ”burgheză” a fost puternic combătută. Să nu vă mirați dă astazi titlurile academice se impart pe criterii care frizează bunul simț, ducănd în derizoriu, totul. Mă repet, eu am rămas siderat când in prioada când eram student la Politehnica din București, in primăvara anului 1957, la cca. șase luni de la înnăbușirea revoltei studentilor din Budapesta, contra abuzurilor trupelor de ocupație sovietice, care degenerase intr-o adevărată revoluție, innăbușită in sânge, și cu ajutorul trupelor românești, la București a apărut ”grupul Goma”, care a avut o tentativă de a organiza un miting in Piața Universitătii in ziua de 5 noembrie 1956, innăbușită in fașă de securitate, considerându-se că aceste tentative se datoresc slabei activități politice in rândul studențtilor, CC al PMR, a hotărât transformarea sindicatelor sudențești, in Asociații Studențești, iar Ion Iliescu, proaspăt absolvent al Institutului Agronomic din Moscova, facultatea de Îmbunătățiri funciare, coleg de serie cu Gorbaciov, care era student la facultatea de economie agrară, a fost repatizat ca asistent la facultatea de Îmbunătățiri funciare de la Institutul Agronomic București. a fost numit Președintele pe țară al Asociațiilor studențești. Tot odata organizațiile PMR și UTM. au fost scoase de sub tutelă teritorială, si trecute in subordinea Cenrelor Universitare, pentru întărirea muncii politice în rândul studenților. In lumina acestor indicații Ion Iliescu, a organizat in București, adunări mamut, a câte 2-3 facultăți in sala de sporturi Dinamo. La adunarea la care am participat, a fost înfierat ăi un profesor de pedagogie, Nicolau, la prelegerile care luasem parte, ca participant la cursul obțional de pedagogie, care după absolvire ne dădea dreptul de a fi profesor la școlile profesionale. Acesta a fost acuzat că nu se referea in special la pedagogul sovietic Macarenco, preferând să citeze pedagogi ai școlii germane de pedagogie, considerată de origine burgheză, retrogradă. In răspunsul său la critici, acesta cu o elocvență deosebită, a dovedit că de fapt pedagogia kui Macarenco își are originile in pedagogia germană. La sfârsitul cuvântului de apărare intreaga sala a izbucnit in aplauze, punând in lumină ridicolă prezidiul, condus de Ion Iliescu. Atunci, l-am văzut pe Iliescu dezlăntuit cam la fel ca la TVR, in timpul revoluției, trăgând concluzia că rândurile cadrelor didactice trebuie întîrâte cu cadre cu origine socială sănătoasă, atașate trup și suflet, politicii de construcție a socialismului in Republica Populară Română.
    La absolvre din Promoția 1960, a facultății de Mecanică, a fost repartizat asistent un coleg student muncitor, membru de partid și fost repetent in anul II, la catedra de motoare, un altul la catedra de Scule de așchiere, care la ieșirea la pensie a mărturisit că nu a știut să folosească un PC, dar care era dansator. și apoi instructor la Ansablul de dansuri al CC al UTM și in sfârșit un al treilea coleg a fost repartzat pe bune la catedra de Motoare de avion, dar avea originr sănătoasă, fiin fiu de muncitor ceferist la intreținera cailor de rulare.
    Pai această practică in care performanțele profesionale au fost trecute pe planul doi, după revoluție au evoluat în formarea de clanuri în învățământul suprerior, iar plagierea in tezele de doctorat, o practică curentă.
    Pai eu nu mă mir deloc că Univ. Politehnica București, este la coada Top1000, din Europa. Oare cine va reuși să pună pe baze sănătoase scoala doctorală din România ?

    Reply
  12. Dumitru

    In ultima vreme eu mi-am dezvoltat o teorie : in Romania, daca o persoana este pe cale sa devina reper social sau moral si nu este atacata de media, atunci sau exista deja dovezi ale imoralitatii ei, sau apar astfel de dovezi in mai putin de un an. Asa se face ca un Raed Arafat sau un Ioan Aurel Pop sunt atacati sistematic pentru a fi distrusi, in timp ce un Andrei Plesu (BHL-ul nostru mioritic, capabil sa justifice cu morga orice enormitate) este promovat ca reper moral. In conditiile astea, in societatea romaneasca nu cred ca mai ramane nici un nucleu cu valorile morale la locul lor. Iar fara asta e greu sa (re)construiesti ceva, in orice domeniu (invatamant superior, politica, etc.).

    As fi interesat daca vi se pare ca teoria mea este validata experimental – ganditi-va daca stiti vreo personalitate care vi se pare reper moral (deci care sa nu fi facut compromisuri morale evidente) si care nu a fost atacata masiv in media (si nu vorbesc aici de trustul Antena).

    Reply
  13. CMC

    Sa va dau un exemplu de mare management universitar pe care il clameaza unii pe aici.
    Facultatea de management in productie si transporturi a unei universitati cu profil tehnic, faimoase, din Timisoara are un singur departament. Adica un decan, un prodecan, un consiliu profesoral al facultatii, un director de departament (care apare si ca prodecan), un consiliu al departamentului. Totul la un total de 30 de cadre didactice sub 70 de ani…
    Facultatea de Stiinte ale comunicarii de la aceeasi universitate are in total cam 30 de cadre didactice si – chipurile 2 departamente, din care unul apare cu 5 (cinci) cadre didactice. La 30 de angajati pe durata nedeterminata sunt un decan, un prodecan si doi directori de departament. 12 cadre didactice in consiliul facultatii, 8 in consiliul departamentului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *