Apador Ch

Propuneri pentru restructurarea și depolitizarea CCR astfel încât să se evite polemicile din jurul numirii fiecărui judecător la Curte

Curtea Constituţională (CCR) este formată din 9 judecători, numiţi de către 3 entităţi distincte: Preşedintele României (3 judecători), Senat (3 judecători), Camera Deputaţilor (3 judecători). Mandatul unui judecător constituţional durează 9 ani şi nu poate fi reînnoit. Deci, la expirarea fiecărui mandat de 9 ani, va fi numit un nou judecător. Numirea noului judecător se va face de către cel care l-a numit şi pe cel anterior (al cărui mandat a expirat), respectându-se astfel proporţia de 3-3-3 în compunerea CCR.

De fiecare dată când se pune problema numirii de noi judecători la CCR, atât din mediul politic, cât şi din presă şi din spaţiul public „nealiniat”, apar nemulţumiri şi critici vehemente în legătură cu procedura numirii şi cu calitatea candidaţilor.

Desigur, după ce sunt numiţi noii judecători, aceste critici şi nemulţumiri se sting, atenţia emitenţilor reorientându-se spre alte subiecte de actualitate.

Cele mai frecvente critici se referă la faptul că persoanele numite nu se ridică la înălţimea funcţiei de judecător constituţional. Deci, ar fi util de văzut cine stabileşte „ştacheta” pentru această funcţie şi la ce înălţime.

Condiţiile pentru ca un cetăţean să fie numit judecător constituţional sunt prevăzute în Constituţie (art. 143) şi sunt în număr de 3:

  • pregătire juridică superioară (=absolvent al facultăţii de drept)
  • vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior
  • înalta competenţă profesională

Are importanţă faptul că aceste criterii sunt prevăzute în Constituţie şi nu într-o lege inferioară Constituţiei? Da, pentru că, din acest motiv, la cele 3 condiţii din Constituţie nu pot fi adăugate, prin alte legi în afară de Constituţie, condiţii suplimentare prin care să se restrângă posibilitatea numirii  unei persoane ca judecător constituţional. O astfel de lege ar fi neconstituţională, pentru că ar adăuga la Constituţie.

Dacă în cazul a 2 condiţii pentru a fi judecător constituţional, verificarea îndeplinirii lor este relativ simplă (verificarea diplomei de absolvire a facultăţii de drept şi verificarea vechimii de 18 ani), controversele s-au purtat şi se poartă cu privire la condiţia privind „înalta competenţă profesională”.

Cine are metrul etalon pentru a măsura înălţimea competenţei profesionale a fiecărui candidat la funcţia de judecător constituţional?

Un răspuns la această întrebare a fost dat chiar de către CCR, prin decizia nr. 459/2014. În speţa respectivă, o asociaţie a magistraţilor a contestat în instantă decretul prezidenţial de numire a unui judecător la CCR, pe motiv că persoana numită ca judecător nu ar fi îndeplinit condiţia „înaltei competenţe profesionale”.

Prin decizia amintită, CCR a stabilit că singura entitate competentă să aprecieze dacă este sau nu îndeplinită condiţia „înaltei competenţe profesionale” este chiar entitatea care face numirea, iar nu o instanţă de judecată sau oricine altcineva.

Astfel, CCR a precizat că în ceea ce priveşte condiţia „înaltei competenţe profesionale”, aceasta implică evaluarea şi decizia exclusivă a autorităţilor abilitate de Constituţie să facă numirea (preşedinte, Senat, Camera Deputaţilor), în temeiul unor aprecieri proprii. În acest scop, aceste  entităţi pot folosi toate informaţiile cu privire la profilul candidatului: cariera profesională, probitatea morală, experienţa în domeniul juridic sau calităţile individuale, elemente ce se circumscriu noţiunii de „înaltă competenţă profesională”.

Potrivit CCR, Preşedintele României, Senatul şi Camera Deputaţilor „au libertatea absolută de a alege o anumită persoană apreciată a întruni condiţia înaltei competenţe profesionale”. Decizia de numire în funcţia de judecător CCR aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă, întemeiată pe informaţiile care sunt evaluate în mod personal, de către fiecare deputat sau senator, prin acordarea votului în cadrul deciziei colective a fiecărei Camere a Parlamentului, respectiv de către Preşedintele României, care manifestă o opţiune personală.

CCR mai arată că a accepta o teză în sensul că şi altcineva decât preşedintele sau cele două camere pot analiza condiţia subiectivă a „înaltei competenţe profesionale” echivalează cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale celor două Camere ale Parlamentului, respectiv a Preşedintelui României, care ar deveni astfel atribuţii comune/partajate cu alte entităţi (instanţe judecătoreşti etc.), ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. 4 din Constituţie referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 1 alin. 5 care consacră principiul supremaţiei Constituţiei. Prin urmare, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei înaltei competenţe profesionale, nici instanţele judecătoreşti şi nici oricine altcineva nu are vreo competenţă de control şi cenzură, în afară de entitățile care fac numirea.

Concluzia care se poate trage este că dacă vrem modificări reale, de substanţă ale criteriilor şi modului de numire a judecătorilor la CCR, este nevoie de o abordare serioasă, care presupune demersuri pentru revizuirea (modificarea) Constituţiei. Simplele declaraţii înflăcărate, date de circumstanţă şi în căutare de like-uri nu rezolvă nimic.

În acest context, APADOR-CH reaminteşte că, în anul 2014, cu ocazia dezbaterilor parlamentare organizate pentru revizuirea Constituţiei, a formulat propuneri şi pentru restructurarea/depolitizarea Curţii Constituţionale.

  • Varianta 1: înfiinţarea în cadrul Curţii Constituţionale a 2 secţii cu componenţe şi atribuţii total diferite: a) o secţie de contencios constituţional, formată numai din judecători din cadrul ICCJ, care să aibă în atribuţii controlul anterior şi posterior de constituţionalitate al actelor normative; b) o secţie de proceduri constituţionale, din care să facă parte: jurişti (alţii decât judecătorii), politicieni, persoane din societatea civilă cu bună reputaţie. Această secţie ar urma să aibă în competenţă soluţionarea celorlalte probleme decât controlul constituţionalităţii actelor normative, probleme care nu necesită o rezolvare strict juridică, ci preponderent politică.
  • Varianta 2: înfiinţarea în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a Secţiei de contencios constituţional, formată numai din judecători de la ICCJ şi transformarea Curţii Constituţionale în Consiliul Constituţional, format din consilieri constituționali (în loc de “judecători”), din care să facă parte: jurişti (alţii decât judecătorii), politicieni, persoane din societatea civilă cu bună reputaţie. Noua secţie de la ICCJ şi noul Consiliu Constituţional vor avea atribuţii distincte, secţia va avea atribuţii preponderent juridice/tehnice, iar consiliul – atribuţii preponderent politice.

De asemenea, APADOR-CH a propus, încă din 2014, introducerea unei prevederi în sensul că pronunţarea CCR cu privire la constituţionalitatea unui text de lege nu se poate face decât prin „da” sau „nu” (adică, textul este sau nu este constitutional), fără folosirea unor soluţii intermediare de genul „în măsura în care…”. Posibilitatea pe care o are CCR, în actuala reglementare, de a se pronunţa cu privire la constituţionalitate nu doar prin „da” sau „nu”, ci şi prin „în măsura în care…” îi transferă nejustificat atribuţii ce ţin strict de Parlament şi o transformă în organ legiuitor.

Citți propunerile integrale ale APADOR-CH din anul 2014.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Propuneri pentru restructurarea și depolitizarea CCR astfel încât să se evite polemicile din jurul numirii fiecărui judecător la Curte

  1. ionas

    Mai bine CCR sa fie desfintata si atributiile sa fie preluate de ICCJ in plenul ei ( toti judecatorii ), oricum nu vom avea niciodata o curte constitutionala ca in tarile vestice.
    Tot cu Turcia sau Rusia ( tari mai apropiate ca istorie si mentalitate) semanam in privinta opticii cu care analizam constitutionalitatea.
    Mai bine am copia SUA in aceasta materie .

    Reply
  2. Adrian

    Revocarea(demiterea) unui membru ccr cum se înfăptuiește? De vreme ce și preș. României poate fi demis. Înalta competență înseamnă cel puțin că va fi o persoană foarte solicitată, iar de vreme ce e în serviciu public, nu-i va fi admis să refuze/amâne solicitările(desigur plătite/recompensate de stat prestațiile în mod coresp.) Or, ceea ce se reproșează difuz este c-au program mult prea lejer în raport cu clamata înaltă competență.

    Reply
  3. Nelu Stiuca

    PENTRU A NU SE LASA PREA MULT ASTEPTAT STATUL DE DREPT IN ROMANIA , pentru eliminarea deficienţelor existente in aplicarea JUSTITIEI este necesară, DEPOLITIZAREA (decuplarea ei de la sistemul politic ticalosit si mocirlos) sau respingerea amestecului deciziei politice in functionarea sistemului judiciar. Drept urmare normele ce reglementează “compoziţia” Curţii Constituţionale a României(CCR) şi a Consiliului Superior al Magistraturii(CSM) precum şi unele proceduri judiciare trebuie revizuite URGENT astfel:
    A. Pentru normalizarea activităţii C.C.R. se impun următoarele modificări;
    – nr. membrilor să fie mărit de la 9 la 11, vârsta acestora să nu depăşească 65 de ani;
    – membrii să fie alesi pentru o perioadă de cel mult 5 ani, un singur mandat;
    – 8 din nr. total de 11 membrii, să fie desemnaţi de către cele 16 Curţi de Apel din România (prin unul din algoritmii existenti, fie primele 8 C.A. în primul mandat şi urmatoarele 8 în al doilea mandat, fie grupate câte două Curţi de Apel să-şi desemneze în comun cate un candidat de fiecare data), 1 candidat să fie desemnat de I.C.C.J. şi 2 din partea senatelor Universităţilor de Drept din Romania care se clasează în primele 2 locuri oferite de numărul mai mare de absolvenţi admişi la I.N.M. în ultimii 5 ani;
    B. Componenţa C.S.M. trebuie sa asigure “conectarea sau racordarea” justiţiei la nevoia socială de dreptate si ordine publică firească. Pentru aceasta este necesar ca cei 25 de membri să fie aleşi pe un termen de 3 ani, un singur mandat (unii cu prezenţă permanentă-funcţie de nevoile impuse de buna funcţionare a structurii, alţii doar atunci când sunt necesare, consultări, dezbateri ori adoptari de hotărâri în plen). Din motive de obiectivitate si eficienta se impune ca structura C.S.M. să aibă urmatoarea componenţă;
    – 14 jurişti competenti si integri (SEFII DIRECTIILOR JURIDICE) desemnaţi de către colegiile de conducere din fiecare minister cu participarea si a liderilor de sindicat din structurile in cauza ;
    – 2 şefii ai direcţiilor de personal (de cadre) din M.J. şi respectiv din Parchetul General;
    – 3 membrii desemnaţi de colegiile de conducere ale Poliţiei Romane, S.R.I. şi S.I.E.;
    – 1 membru desemnat de forul superior al I.N.M.;
    – 1 membru din partea Uniunii Barourilor de Avocaţi din România;
    – 2 membri desemnaţi de Universităţile de Drept din România care se clasează în primele 2 locuri datorită numărului mai mare de absolvenţi admişi la I.N.M. în ultimii 5 ani;
    – 1 membru marcant desemnat de Clubul Roman de Presă;
    – 1 membru desemnat de instituţia Avocatul Poporului a cărui rol activ în societate lipseşte cu desăvârşire, deoarece are un statut confuz competenţele sale nu sunt clar delimitate, administrative sau justiţie.
    Inspectiile judiciare pentru judecatori si procurori din C.SM. trebuie sa ramana cu acelasi statut existent in prezent.
    Pentru solutionarea cu obiectivitate si celeritate a dosarelor trebuie infiintata institutia judecatorului de instructie, pentru a se exclude procedura restituirii dosarelor prin invocarea exceptiilor sau a chichitelor avocatesti. Mersul infaptuirii actului de justitie trebuie sa aiba un singur sens care sa ofere celeritate. In baza procedurilor actuale in unele cazuri, Justitia nici nu poate fi urnita din loc. Modelul ce include institutia judecatorului de instructie functioneaza in toate statele europene, insa “maharii” justitiei romane se opun adoptarii acestuia din cauza ca el nu ar corespunde intereselor nelegitime ale celor care au mafiotizat sistemul judiciar.

    Reply
  4. Dumitru

    Ia te uita. Acum cand CCR s-a emancipat de sub tutela SRI, deodata nu mai e buna, si toata lumea comenteaza ca trebuie schimbata. Imi aduc aminte de o perioada nu foarte indepartata cand numai sa spui ca e ceva in neregula cu organizarea justitiei te transforma in inamic public. Eu unul m-am cam saturat de „reforme” care sunt cerute exact cand celor care o cer nu le ies pasientele.

    Reply
  5. mihaim

    Propunerile sunt perfecte, prin protocoale de genul SRI-CSM, dar nu numai, se poate permite doar celor „admisi” de SRI sa promoveze spre o astfel de calitate si/sau competenta, ma refer la sectia tehnica (pentru ca cealalta oricum e de umplutura). Cam asta e diferenta de la teorie la practica.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *