Alina Mungiu-Pippidi

Propaganda si contrapropaganda

Luat repede de știrile că ar fi fost denunțat de ANAF la DNA, Victor Ponta a declarat că e o lucrătură a lui Dan Andronic. Ar fi putut spune Lăzăroiu la cum merg lucrurile zilele astea: dar a zis Andronic, și deși nu sînt o persoană care crede automat ce zice dl Ponta, de data asta mi se pare că e ceva și avertismentul merită reținut. Pentru cititorii care nu își pierd vremea în a reține numele irelevante, dnul Andronic e un consultant politic. Dacpă nu apare pe listele mele de impostori prea des sau niciodată este pentru că nu e un impostor. Nu pretinde că e profesor de comunicare sau științe politice ca alții, nu are studenți pe care cu autoritatea unei catedre, fie și în România sau la SNSPA să îi învețe să inventeze sondaje care nu există sau să facă grupuri focus pe care le poate face orice om de pe stradă. El este un consultant de marketing politic fără pregătire și pretenții academice, care poate cumpăra la bucată academici impostori care fac cele de mai sus cînd are nevoie de ei, dar altfel se prezintă doar ca om de imagine, și cum imaginea nu necesită doctorat și nu necesită nimic, nu e vina lui că atîția îi dau bani și îi acceptă sfaturile. Cum spune Nae Gheorghidiu: de asta există proștii, ca deștepții să trăiască.
Andronic este deci un deștept. Ceva mai deștept ca Sebi Lăzăroiu, dacă te uiți la cît au agonisit după ce au pornit în viață fără nimic. Amîndoi au fost deștepții lui Hrebenciuc, al căror centru de comandă era în secretariatul general al guvernului sub Micky Șpagă, de unde emanau sondaje adormitoare. Miza lor era mare, dovadă că dl Hrebenciuc și cu mine ne-am confruntat cu toate armele în 2004, pentru că aveam îndrăzneala de a concepe și măsura unicele sondaje autentice din România, executate de SAR la CURS. Dnul Funar mi-a făcut și plîngere penală, sub Botiș și Stănoiu, așa că la mine, care am mai multe lucrări ISI pe bază de sondaje, a venit poliția să mă întrebe dacă e adevărat că induc lumea în eroare (cînd zic că PSD nu are 50% si peste) dar la băieții SNPSA care nu se osteneau nici să trimită operatori pe teren – că era mai ușor să ia banii lui Hrebe și să îi scrie direct știrea cu rezultatele sondajului – nu a venit nimeni vreodată să îi deranjeze. Că asta era formula casei. Nu există realitate: există doar reflectarea ei. Cum spunea Alastair Campbell, un golan care a fost șeful de imagine al guvernului Blair, cea mai importantă întrebare de comunicare este: ce titlu vrei să ai în tabloidele de mîine? Ponta la colț? Asul din mîneca lui Băsescu? USL în dificultate? Pentru acest titlu din tabloidele de mîine se face totul: decizii, discursuri la TV, propuneri legislative, etc. Dar cum consultanții de imagine din România își permit ceea ce în Vest nu se poate, la noi se trece treptat la stadiul în care comunicarea nu doar că pune în umbră faptul real (DNA nu îl anchetează pe Ponta, nici pe Șova, și poate nu anchetează pe nimeni,, nici competența nu s-a stabilit- nu că băieții nu ar avea contracte de avocatură cu statul, le-am publicat demult pe romaniacurata.ro, dar suprataxarea nu e corupție sau de competența DNA) ci se substituie lui. E nevoie doar de un pretext, din acesta se face o campanie. Nu avem pretextul? Ei, drace, facem cum spunea marele patron de presă Hearst de la începuturile presei americane corespondentului de război care, ajuns acolo, raporta că nu e nici un război: ”N-ai priceput. Fă rost de unul!”
Presa dușmană PDL s-a obișnuit demult să livreze asemenea războaie, titlurile tablode aferente lor și atribuirea răspunderii unor țapi ispășitori. Din reflexul lui 2004, cînd toți susțineam alternativa la dl Năstase și consultanții săi Dan Andronic, Bogdan Teodorescu și compania, ce mai era liber din presă pe atunci a continuat un timp să sprijine pe Băsescu și Alianța. Dar această parte făcea asta din convingere: contrar a ce insinuau mizerabil băieții lui Voiculescu pe la Antena 3, oameni ca Ioana Lupea sau Mircea Marian nu erau oamenii puterii. Cine voia ceva a incasat repede, genul Avramescu. Eu am atras atenția la mai mulți moderatori în 2006-7 să nu mă mai invite să reprezint punctul de vedere al PD în emisiuni, și dacă le luam partea (PD-ului) e că de la ei nu era invitat nimeni și ceilalți îi înjurau în lipsă. Nu toleram așa ceva și nu tolerez nici azi, dar o parte din decizia mea de a nu mai apărea la televiziune se datorează acestei degradări în care emisiunile ajunseseră integral regizate: subiectul era fals, invitații aveau roluri desemnate, și decît să mă duc mereu să dejoc toate porcăriile – cum am făcut la o emisiune a lui Corina Drăgotescu și Andrei Gheorghe – Vîntu i-a pus după aceea să facă un promo al emisiunii în care să mă înfiereze că i-am făcut de rîs, de parcă așa ceva e posibil după – am preferat să mă retrag.
Băsescu și PDL s-au bucurat deci de apărarea dezinteresată a multora, de la Mircea Cărtărescu la Andreea Pora, dar cum cine te apără doar din convingere inevitabil te mai critică atunci cînd o dai în bară, după ce a început devierea cu Udrea și EBA situația s-a schimbat. Nici agenții secreți din presă nu mai erau suficienți, mai ales că sînt mai mult pe extern, și era greu să spui la gafele lui Băsescu că nu îl înțelege Vestul, că, vezi Doamne, Sarkozy, Obama si compania sînt insensibili la farmecul constănțean, iar alde Roncea nu mai serveau la nimic, că pe tot ce publicau ei lăsau duhoarea calibană ca semnătură. Atunci au făcut pasul consultanții de imagine. Eu au dat asigurări că apărarea lor nu se sprijină pe lucruri așa de volatile precum simpatia sau convingerile. Că ei au o tehnologie perfect transferabilă de la stînga la dreapta, în care nu mai contează ce spune Sarkozy sau ce a făcut Ponta, și în care realității i se poate substitui una virtuală. Că ei sînt aceia care pot face visul lui Năstase din stenograme realitate – ei sînt regia din televiziune. Cu alte cuvinte, că la propaganda neagră de la Antene se poate răspunde în natură – la fel, cu făcături, calomnii și interviuri propagandistice cu dl Cocoș în pagina 1. Reciclînd, firește, pe oamenii lor vechi, alde Cristoiu și compania dar și aruncînd pe piață carne de tun proaspătă, deși de mîna a doua sau a treia. Desigur, unele ziare și-au pierdit tirajele în acest proces și unii moderatori TV din staruri au ajuns la coada clasamentului, dar ăsta e prețul. Oamenii au fost deploaiați pe teren, de la intelectualii lui Băsescu la blogerii plătiți de Udrea și Plăcintă, și așa a început, de vreo doi ani deja sufocarea presei veritabile.
Și așa industria de imagine a lui Hrebenciuc și Năstase s-a mutat dincoace. Duse sînt vremurile cînd pionierul Miron Mitrea își antrena postacii sau Victor Ciutacu făcea audiență, azi autorii online ai dnelor Udrea și Plăcintă domină piața și postacii lor își scriu maculatura pe forumuri așa prolix, că omoară orice discuție autentică. Ei lansează mesaje propagandistice pe canalele lor de mică audiență și credibilitate, destul ca surse cîndva mai credibile (TRU, Volo Tismăneanu) să le ridice la plasă mai public citînd blogurile lor anonime. Să fi văzut cum a descoperit bloggerul Theophyle că istoria celui de al doilea război mondial ar fi rămas veșnic prost interpetată dacă șeful statului nu avea curajul să deschidă discuția despre rolul monahiei (!), idioțenie reluată de TRU și etalată în văzul lumii. Se compun materiale întregi, știri, interviuri și anchete care sînt plasate ziarelor favorabile care își pun doar semnătura – chiar și agențiilor de știri. Materialele Roșia Montană au deschis drumul în direcția asta, ele vin integral scrise de stafful de imagine al firmei, și apar așa, eventual la fel în două trei organe de presă pentru că proiectul se bucură de grația actualului regim, nu că ai fi ei dușmanii mediului și ai patrimoniului mai mult ca PSD (doar în Daciana îmi pun speranțe), dar nu văd oamenii de ce ar lăsa comisioanele viitorului regim.
În 2004 presa virtuală a oferit o alternativă celei tradiționale strict controlată de PSD. Lecția a fost învățată, și azi presa virtuală mainstream a fost infestată în mare măsură. Brîndușa Armanca ține o rubrică inspirată în revista 22 încercînd să facă o poliție a presei, dar minus noutăți vechi cum că presa Voculescu și Lucica Hossu Longin sînt de fapt buni pretini nu prea are ce raporta din presa tradițională. O extindere a supravegherii pe online, de exemplu scoțînd în evidență articolele care nu sînt scrise în redacții, ci vin de la staffuri, Ada, Dan și compania, asta ar fi interesant, că nu oricine le vede ca mine dintr-o singură privire pe lună. Dar știu și eu că nu se poate face. Că și bietele reviste intelectuale au ajuns tot pe banii a diverși mogulași care le țin la suprafață – dacă asta se cheamă suprafață.
Și mai interesant ar fi un alt experiment. Să dăm lui Traian Ungureanu, Tismăneanu și Andronic vreme de o lună de zile Antena 3 și Realitatea, de care s-au plîns atîta, și pe bună dreptate. Și după aceea să vedem dacă presa adevărată e cea care a cîștigat acolo, sau doar contrapropaganda. Că veni vorba, pe vremea cînd încercam să facem presă adevărată la TVR (1997-1998) și să oferim un model de jurnalism civic unuii mediu care se degrada repede, dl Tucă m-a întrebat într-o emisiune de mare audiență cum nu ne e frică să ne compromitem și unde ne vom duce de la TVR că presa autohtonă ne va închide ușile. Eu aveam deja invitația la Harvard și i-am arătat-o. Bine-bine, a zis el, dvs mergeți la Harvard, dar dna Toader? În sensul literal că nu o va angaja nimeni. Anca Toader a plecat la BBC și cînd redacția romănă a fost închisă nu s-a dus acasă, precum alții, ci s-a transferat la training. Secția asta cîndva faimoasă a BBC, care transmitea standardele celei mai înalte prese de calitate în toată lumea a fost și ea lovită de austeritate. Dar azi, și de vreo doi încoace, BBC training înseamnă practic Anca Toader, care călătorește din Nepal în Argentina învățînd echipe tinere care sînt standardele unei prese adevărate. Asta, deși este unicul jurnalist din România condamnat de un club de presă în care figurau Roșca Stănescu, Mihaiu și CTP pentru abatere de la etica profesională. E vorba de etica presei românești. Față de care era, într-adevăr, cît se poate de deviantă.

Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Propaganda si contrapropaganda

  1. Relu

    Sa ajut si eu – Ada fiind Ada Mesesan, PR PDL, da? Deci Cretuleasca pe de o parte si Andronic/Mesesan pe alta, nu? Bine stam.

    Reply
  2. tibi

    Am citit de trei ori si tot nu sunt sigur ca am inteles exact ce ati vrut sa spuneti.Poate ca Va adresati in special colegilor de breasla.
    Incerc sa explic ce am inteles.Am inteles ca Dumneavoastra nu apreciati pozitiv nici propagandistii si nici contrapropagandistii (suna ca dracu, dar ma amuza contrapropagandistii astia)
    Si ca,probabil, apreciati pe cei care tin calea justa a jurnalismului civic profesionist si onest.Chit ca acest lucru este relativ.
    Oricum nu sunt de acord cu unele argumente.
    Spuneti ca :””Andronic este deci un deștept. Ceva mai deștept ca Sebi Lăzăroiu, dacă te uiți la cît au agonisit după ce au pornit în viață fără nimic.””
    Adica desteptaciunea se masoara in nivelul agoniselii.
    Si mai sugerati ca o invitatie la Harvard sau un post la BBC sunt garantia profesionalismului si a jurnalismului civic onest.Posibil sa fie adevarat intr-o masura rezonabila.Dar despre jurnalism civic profesionist si onest performant am putea vorbi doar daca reprezentatii acestuia ar castiga batalia cu impostura. Atat batalia cu reprezentantii propagandei si contrapropagandei cat si , in special, batalia cu fruntasii politici corupti si cu conducatorii de unitati administrative corupti si ei.Aceasta ar fi dovada si nu hartiile sau explicatiile.

    Reply
  3. Gelu

    Tibi, citeste mai detasat un pic Femeia asta scrie bine, e ironica, are stil. Alea sint bancuri cu succesul in viata al lui Andronic (a a luat-o pe navasta lui Vantu, intre altele) si Lazaroiu.

    Si nu pricep ce vrei sa spui cu argumentul complet bizar ca numai daca ii infringi pe cei rai esti bun, oe cei corupti esti onest, etc Pai atunci inseamna ca Hristos e un caraghios, nu? Ca nu a fost mai tare ca el. Sa nu confudam muschii mai mari cu onestitatea si incercarea de a face binele. Problema e ca oameni ca Anca Toader sau Alina Mungiu sit inca prea putini. Si ma jeneaza putin ca sint mai mult femei. Unde suntem noi, barbatii, in luptele astea cu cei multi? De ce AMP a putut tine piept lui Basescu si Tismaneanu il linge undeva? Astea sint marile intrebari…

    Reply
  4. tibi

    @Gelu
    Da, recunosc ca zicerea Doamnei Mungiu despre Dan Andronic este , probabil, o ironie.
    Eu sunt de acord ca „” Problema e ca oameni ca Anca Toader sau Alina Mungiu sint inca prea putini.””
    Dar asta nu ma impiedica sa fiu de parere ca „numai daca ii infringi pe cei rai esti bun” si sa apreciez ca ar fi cazul ca societatea civila (de ex. ARC) sa tinteasca la mai mult decat demascarea impostorilor.

    Reply
  5. plain jane

    Mai stim si noi cum a venit Anca Toader la BBC si cum s-a transferat la training. Prin eliminarea concurentei. E simplu sa te ascunzi dupa sigle mari: BBC, Harvard, LSE, etc., dar ele nu reprezinta dovezi ci mai degraba lipsa acestora.
    Cat despre Anca Toader insasi si problemelei ei, n-am nici cel mai mic interes, constat doar ca e folosita intr-un joc al platirii de polite, caci de acolo i s-a tras si ei tot ponosul. E doar un soldatel al cutarei armate si este protejata pe cat posibil, dar daca ar fi s-o judec din punct de vedere profesional si nu numai as alege un adjectiv din registrul median.

    Reply
  6. plain jane

    PS: cine dracu se duce la training decat cei care nu mai incap nicaieri, ca sa parafrazez din filozofia poloneza care circula prin occident, filozofie poloneza venita din gura unei neveste de doi zugravi unul dupa altul si la un moment dat chiar in acelasi timp, poloneza angajata si ea la o sigla si de pe urma careia facea departamentul training un ban frumos!
    Trecerea lumii e cel mai fascinant tablou…

    Reply
  7. plain jane

    alt PS: si Monica Macovei si Anca Toader, etc. sunt si ele, ca si Elene Basescu, tot fetele lu tata…

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *