Proiectul Tudorel Toader: Control total asupra Justiției din România (I)

Controlul total al justiției din România. „Opțiunea nucleară” a fost declanșată: proiectul de modificare a legilor justiției subordonează instanțele/judecătorii, parchetele/procurorii unei singure persoane: ministrul justiției.

Ministrul justiției devine una din cele mai puternice persoane din statul român, dacă aceste modificări legislative vor fi adoptate, pentru că el va controla nu doar financiar, ci și modul de funcționare efectivă a instanțelor și activitatea judecătorilor. Statul de drept va fi suspendat din perspectiva funcționării independente a instanțelor și judecătorilor. Consiliul Superior al Magistraturii va deveni o palidă instituție, al cărui rol constituțional de garantare a independenței justiției ar fi grav știrbit de modificările gândite în laboratoarele puterii politice.

Sună apocaliptic cuvintele de mai sus. Însă citind cu atenție proiectul de modificare a legilor justiției (aici), publicat în sfârșit după mai multe zile în care am avut de-a face doar cu o prezentare power point, vom constata o sete inexplicabilă de putere (sau e explicabilă?). De acaparare a puterii judecătorești. Pentru că despre asta e vorba citind parte din modificările ce se intenționează a fi făcute.

Acum am o explicație clară de ce nu a fost supus dezbaterii proiectul de lege de modificare a legilor justiției, ci s-a recurs la o prezentare power point: proiectul în forma sa scrisă (și acum, în sfârșit, publicată) înfrânge independența instanțelor și judecătorilor.

Atenția publică a fost îndreptată înspre numirea în funcțiile de top la nivelul Ministerului Public (Parchet General, DNA, DIICOT), când, de fapt, intenția pusă în practică este în sensul unui control absolut al puterii judecătorești, constituite de instanțe și din judecători, pe lângă subordonarea parchetelor și procurorilor.

Instrumentul operațional în mâna ministrului este reprezentat de Inspecția Judiciară: ministrul va controla pe deplin Inspecția Judiciară. Fiecare aliniat și fiecare articol din proiect ce se referă la trecerea Inspecției Judiciare cu arme și bagaje în subordinea ministrului justiției asta spune.

Politicienii au o agendă clară: subordonarea Justiției

Un alt instrument ce poate fi folosit în a ține captivă puterea judecătorească (instanțele judecătorești și judecătorii) este acea direcție specializată în efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori. Păi, dacă ministrul justiției va fi cel care va fi factorul determinant în numirea procurorului general, el va avea controlul IJ, nu putem să ne gândim legitim că anchetele penale împotriva magistraților se vor putea constitui ca presiuni asupra unor judecători sau procurori ce au anumite cauze de soluționat?

Mă surprinde naivitatea unor asociații profesionale ale judecătorilor care au lăudat această inițiativă, de creare a acestei direcții. Doar ideea în sine a creării unei astfel de direcții este una ce ar trebui să dea fiori și care poate periclita independența instanțelor și judecătorilor: de ce e nevoie de direcții speciale de anchetă penală pentru magistrați? Ce anume se urmărește? Nu sunt parchete specializate în fapte de corupție? A, s-au întâmplat abuzuri cu anchetele DNA privind anumiți magistrați? Nu era rolul Inspecției Judiciare să se aplece asupra acestor abuzuri? Nu acesta e rostul și rolul Inspecției? Ce a făcut în tot acest timp Inspecția, dacă într-adevăr e vorba de abuzuri? Sau poate au făcut verificări și nu știm noi. E nevoie să fie timorați judecătorii cu astfel de pârghii, direcții specializate în ancheta magistraților, aflate la limita neconstituționalității?

Declarațiile unor oameni politici în ce privește Inspecția Judiciară, trecerea în subordinea ministrului justiției a acestei structuri, mai spune un lucru, dacă mai era ceva de demonstrat: intenția politicului de a subordona justiția, mai ales acele componente care sunt independente în chiar litera și spiritul Constituției României (art. 124 paragraf 3 din Constituție spune că judecătorii sunt independenți).

O tăcere surprinzătoare din partea mediului profesional al judecătorilor și procurorilor cu privire la acest proiect de lege, cu puține excepții. În alte timpuri, asociațiile profesionale, judecătorii, procurorii ar fi fost mult mai vocali. Și mai uniți. Asta și pentru că evenimentele recente din sânul Consiliului Superior al Magistraturii au creat multă confuzie în sistemul de justiție. Pentru că însăși justiția nu reușește să aducă claritate și coerență în mesajele publice pe care le dă, astfel că orice dezbatere în interiorul sistemului, dar și publică este ratată. Iar unii politicieni pare că împing deliberat înspre o zonă a conflictului în interiorul justiției, arătând cu degetul spre artificiale conflicte din CSM. Până la urmă, politicienii au o agendă politică clară. Transpare, această voință, cu prisosință din proiectul de modificare a legilor justiției.

CSM ar fi trebuit să fie vocea limpede azi, în justiție. Avem de-a face, însă, cu un război fratricid. Greu de înțeles de ce și cum s-a ajuns aici. Câteva elemente spun totul: 4 comunicate a patru grupuri din CSM în decurs de doar o zi. În condițiile în care acest proiect de modificare a legilor justiției dinamitează, practic, statul de drept și independența justiției. De altfel, unii politicieni au marcat imediat momentul punctând, de altfel, cu siguranța celui puternic: dacă justiția scârțâie, scârțâie și CSM.

Sistemul de justiție are nevoie de o voce clară, răspicată, capabilă să adune în jurul ei pe magistrați, capabilă să garanteze independența justiției

Un lucru  este evident: justiția românească trece prin mari frământări. Sunt oameni echilibrați, actualii membri ai CSM. Cunosc parte dintre ei. Nu știu cum de s-au lăsat antrenați în astfel de tensiuni intestine tocmai acum. Însă e momentul ca aceste tensiuni să fie puse în paranteză. Lovitura pe care o primește justiția, puterea judecătorească cu acest proiect de lege e mult prea gravă. E nevoie de a trece peste pasagere neînțelegeri și membrii CSM să se aplece asupra consecințelor unui astfel de proiect asupra sistemului de justiție.

E adevărat că apar disensiuni într-un organ colegial, dar ca magistrat ai datoria de a sta la dialog cu celălalt și a găsi calea compromisului. Asta e esența deliberării unui complet de judecată, iar o hotărâre judecătorească este rezultatul unui astfel de compromis. Nu altminteri ar trebui să se întâmple la CSM: ei nu se pot deroba de condiția de magistrat. Dacă lucrurile nu ajung a fi suficient subliniate și spuse în comisii sau discuțiile de dinainte de ședința publică, atunci locul în care aceste lucruri trebuie subliniate sunt ședințele publice ale CSM. Neparticiparea membrilor la ședințele CSM nu e o soluție, nici comunicate de presă în cascadă: produce timorare, neîncredere, slăbește sistemul, și numai de așa ceva nu e nevoie acum. Dimpotrivă, sistemul de justiție are nevoie de o voce clară, răspicată, capabilă să adune în jurul ei pe magistrați, capabilă să garanteze independența justiției, atribuție de altfel constituțională a CSM.

Sper ca astfel de momente să fie depășite de CSM, rațiunea, înțelepciunea și determinarea de a prezerva independența justiției să prevaleze.

Nu există zi ca anumiți politicieni să nu aducă acuze justiției, prin critica pe care o fac unor anchete penale (unii dintre ei fiind tocmai subiectul unor anchete penale), asupra unor hotărâri judecătorești, și chiar împotriva unor judecători. Ce e de făcut în asemenea situații? Am înțeles, vor fi constituite comisii parlamentare de anchetă, dar sistemul de justiție, CSM, Inspecția Judiciară, Ministerul Public nu au nimic de spus? Sunt acuzații că unele rechizitorii au fost făcute de anumite servicii de informații și livrate unor procurori. Că s-au dat interceptări de siguranță națională (judecătorul, să ne înțelegem) la solicitarea fostului procuror general (actual procuror șef DNA) cu alte scopuri decât cele de descoperire a unor infracțiuni. Oare nu trebuie să reacționeze și sistemul de justiție, prin autoritatea care garantează independența justiției? Dacă tot vorbim de Inspecția Judiciară, nu e necesar să verifice astfel de informații publice? Pentru că e de rezolvat, evident, o dilemă, gravă pentru sistem oricare din leme ar fi adevărată: fie este adevărat ceea ce spune un fost ofițer cu grad înalt SRI, și atunci avem de-a face cu grave abateri de la etica profesională a unor procurori, dacă nu chiar infracțiuni; sau nu e adevărat și avem de-a face cu un atac concertat la adresa independenței justiției, cu grave consecințe privind încrederea publicului în justiție.

Mai trebuie spus că justiția are probleme. Parte din dezbaterea (și poate chiar manipularea publică) este legată și de modul în care unele structuri de parchet specializate au gestionat momente fierbinți prin care a trecut societatea românească în ultimii ani. Spectacolul cătușelor, procurori care au avut un comportament dincolo de limita profesională, au dat apă la moară multor speculații. Toate astea trebuie discutate și să le fie găsite o rezolvare, inclusiv sancționați magistrații care au greșit. Dar de aici până la o subordonare politică a sistemului de justiție e cale lungă, mi se pare că s-a depășit linia roșie instituită și acceptată, de altfel, de România în acord cu Comisia Europeană prin instituirea de comun acord a MCV-ului.

Horațius Dumbravă este Judecător la Curtea de Apel Târgu Mureș. A fost membru și președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)


Recomandări

2 thoughts on “Proiectul Tudorel Toader: Control total asupra Justiției din România (I)

  1. AVE

    O sa fie haios – ca si la legea referendumului.
    PSD crede ca va fi mereu la guvernare.
    Daca ar gandi un pic le-ar fi frica – o justitie inregimentata politic va fi loiala celor la putere.
    Cand nu va fi PSD la putere – ghici pe cine va vana justiatia politica?!?

    Eu sper ca le vine mintea la cap – azi ei sunt cei care vor sa controleze; dar sa ii fereasca “sfantul” cand vor fi la putere aia care acum sunt calcati pe bataturi de ei…….

    Reply
  2. Benedikt v. Nagy

    FOARTE, foarte bine ! In mod sigur, ministrul Tudorel Toader nu o să permită abuzurile de până acum ale Binomului. Prin aceste modificări de lege, în fond, salvează, ce se mai poate salva din democrație în România. Ambele instituții – DNA și SRI – trebuiesc reorganizate din temelii, iar personalul verificat la sânge și cernut, conform meritelor și păcatelor. Treaba cu miile de autorizații de ascultări din motive de sig. naț. a mii de cetățeni civili, aleși în funcții publice, este cea mai mare mârșăvie comisă în numele democrației și a “interesului național”. Și liderii comuniști au comis fărădelegile și crimele în interesul puterii populare și a oamenilor muncii.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *