Brîndușa Armanca

Proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 în derivă. Sforării și incompatibilități în loc de cultură

În 11-12 iunie 2018 a poposit la Timișoara Comisia de Monitorizare a proiectului TM2021 pentru cea de-a doua vizită, prima consumându-se în octombrie 2017, la un an după ce Timișoara a fost declarat oraș câștigător al titlului. După prima monitorizare a rezultat un raport care consemna încă de atunci că s-a pierdut pe drum ideea generoasă a conceptului Shine your light-Light up your city/Luminează orașul prin tine și că sunt de rezolvat probleme de organizare, structurale și de program cultural.

Ce s-a realizat de atunci până azi, se va vedea mai jos. Asociația TM2021 care administrează implementarea bid book, adică a programului complex cu care s-a cucerit titlul, a preferat să meargă pe burtă în deplină opacitate a procedurilor și a cheltuielilor, războindu-se nu cu erorile și cu programul, ci cu vocile critice reunite în Grupul de reflecție și inițiativă culturală, adică cu aproape 80 personalități, intelectuali și oameni de cultură ai urbei. Memoriul semnat de aceștia și trimis în aprilie la Primărie, Consiliul Județean, Ministerul Culturii și la Comisia Europeană a sintetizat criticile aduse asociației ATCCE2021 în repetate dezbateri publice.

Ce face o comisie de monitorizare

Rolul comisiilor stabilit prin Decizia 445/2014/EC a Parlamentului European și a Comisiei Europene, este de a verifica respectarea evenimentelor culturale înscrise în bid book și de a oferi ghidaj în aplicarea procedurilor europene, valabile pentru toate orașele câștigătoare. Din prima comisie au revenit recent la Timișoara Jiri Suchánek, șef al comisiei, Agnieszka Wlazel și româncele desemnate de Ministerul Culturii, Valentina Iancu și Raluca Velisar. Li s-a alăturat Gérald Colleaux de la Comisia Europeană. Vizitele sunt plătite integral de CE. ATCCE2021 a publicat doar cu câteva zile înainte de vizită un raport de activitate pe 2017, cu multe poze, o poveste cu zâne și feți-frumoși. Vorba unui distins scriitor și profesor universitar „neantul frumos ambalat”.

Tot atunci asociația a pus pe site pentru prima dată în istoria sa de șapte ani, de când a luat ființă și a avut buget, un raport financiar pe 2017 exclusiv. Pentru ochii comisiei, căreia i s-a transmis prin Memoriu cât de netransparentă este cheltuirea banilor publici de către acest ONG diriguit de un director executiv în persoana Simonei Neumann, director căruia îi lipsesc atât profilul cultural obligatoriu, cât și abilitățile manageriale necesare. Ceea ce n-a fost un impediment pentru a se substitui practic board-ului, care ar trebui să conducă trebile asociației, conform bid book.

O prioritate a comisiei de monitorizare este verificarea implementării recomandărilor din raportul anterior. Recomandările primului raport de monitorizare au fost în general ignorate sau tratate superficial de ATCCE2021: nu s-au constituit nici comisiile de audit, de etică și de guvernanță culturală, nu există un board funcțional, nu s-au făcut concursuri pentru diversele funcții stabilite în bid book, nu s-au stabilit proceduri transparente pentru finanțări și nici criterii pentru apeluri de proiecte.

Dealtfel, activitățile culturale desfășurate în 2017 – adică 6 întâlniri în cafenele, câteva dezbateri și traininguri, un master class, precum și spectacolul circului Cirkör – au fost selectate după gustul propriu al unui director artistic adus fără respectarea niciunei proceduri, deși Simona Neumann declarase presei locale și Cotidianului că venirea lui Chris Torch, rezident suedez, a fost o operațiune de head-hunting. Iată cum descrie Torch instalarea sa ca director artistic, într-un interviu: „În timpul Forumului European al Culturii din 2016 am fost contactat de directorul executiv al TM2021, Simona Neumann care m-a angajat să ajut la finalizarea bid-ului pentru 2021. Ea m-a convins că Timișoara este determinată să realizeze o structură sustenabilă cu o viziune pe termen lung și nu am putut să-i rezist”. Nici head hunting așadar, nici competiție internațională ca la carte, ci o invitație de nerefuzat, neinclusă în procedurile capitalelor culturale europene.

După ce manevra a fost dată în vileag, dl.Torch a fost repoziționat ca „advisor”, consilier artistic, o recunoaștere implicită a încălcării regulamentului. Nu știm dacă pe aceeași sumă. Deși plățile se fac din bani publici, contractele sunt inaccesibile, în spiritul transparenței opace a ATCCE2021.

Un panel de monitorizare relaxat

Este necesar de subliniat că aceste comisii se supun unor reguli, inclusiv etice, prevăzute în decizie. Una dintre reguli este evitarea conflictului de interese și discreția deliberărilor, fiindcă pe baza rapoartelor se va decide dacă premiul de 1,5 milioane de Euro va fi acordat orașului desemnat. Întâlnirile de pe agenda comisiei de monitorizare au avut loc în prezența întregii echipe executive (18 persoane), plus președintele board-ului, controversatul om de afaceri Emil Cristescu, un campion al privatizărilor cețoase, patron (la vedere sau nu) al unor publicații online din Timișoara (ZdV, Renașterea) și al Hotelului Timișoara, unde s-au ținut întâlniri și mese ale comisiei.

Conform agendei, comisia a stat de vorbă cu organizații amabile care au proiecte în derulare și care nu s-au exprimat critic niciodată (excepție:Teatrului Național), cu ministrul culturii poposit tot la Hotel Timișoara și cu secretarul de stat recent numit dintre consilierii PSD timișoreni, dar și cu un reprezentant (din cei doi invitați) al grupului de intelectuali semnatari ai Memoriului, cineastul Florin Iepan. Relatarea întâlnirii într-un comunicat succint, semnat de Florin Iepan și de Sorina Jecza, a subliniat îngrijorarea grupului în legătură cu absența unorproceduri deschise și criterii în alegerea proiectelor, conflictele de interese de la nivelul consiliului director, lipsa de transparență în cheltuirea banilor publici, nerespectarea obligațiilor asumate prin bid book, importul de evenimente și expertiza din strainătate în detrimentul industriilor creative și sectorului independent local și propuneri pentru a recredibiliza asociația, în primul rând prin validarea de noi membri și alegerea unui consiliu director reprezentativ și implicat”.

Deîndată, publicațiile patronate sau agreate de Cristescu au intrat în acțiune: l-au indus în eroare pe șeful comisiei de monitorizare în legătură cu comunicatul autorilor Memoriului (ZdV) și au produs o serie de fake news, profitând de imprudența lui Jiri Suchánek de a răspunde la ceva neverificat. Dl.Suchánek s-a pronunțat asupra discuției cu Florin Iepan arătând că nu s-au adus dovezi în legătură cu cele semnalate și a declarat că, în fond, astfel de controverse sunt ceva obișnuit și în alte capitale culturale europene*. Afirmațiile sale seamănă bine cu o ripostă publică a Simonei Neumann care spunea„de obicei există așa ceva prin capitalele culturale europene. Noi am fost lăudați că aici sunt oamenii mai asezați. Dar nu e nimic neobișnuit, întotdeauna au existat grupuri care vor să preia conducerea proiectului”. Există mai multe semnale că etica europeană a vizitelor de monitorizare nu a fost riguros respectată. În afara membrilor străini cazați la Continental, reprezentanții români din comisia de monitorizare s-au cazat la hotelul președintelui board-ului, iar masa, felicitările și dansul s-au desfășurat tot acolo, în mai multe rânduri.

Antepronunțările sunt de asemenea neobișnuite la acest nivel:„Din perspectiva noastră, unele dintre problemele punctate de el (Florin Iepan n.r.), majoritatea, sunt din cauza finanțării asociației, care după cum spuneam, atrage după sine alte probleme”, asuma dl.Suchánek, președintele comisiei, la plural. O corespondență pe Facebook dintre Simona Neumann și Agnieszka Wlazel arată un tip de relație sub standardele prevăzute pentru comisiile de monitorizare europene (vezi captura publicată de ZdV):

Reacțiile ATCCE2021 la critică provin din mentalitatea adversității moștenită de la comuniști. Semnatarii Memoriului au fost făcuți „contestatari de profesie”„ticăloși”, „coriști”, „pretinși intelectuali”, „puciști” acuzați că vor fără drept să „confiște” proiectul lor. Adică nu al timișorenilor, nu al României, nu al Europei. Al lor.

Vulnerabilități, incompatibilități și cultură de cartier

Una dintre vulnerabilitățile funcționării ATCCE2021 este lipsa unui board funcțional, ceea ce subminează însăși credibilitatea asociației pe mâna căreia se scurg sume importante din bani publici. În mod normal, ATCEE2021 ar trebui condusă de Consiliul Director, care e de aproape un an incomplet, după demisia mai multor membri. Iată ce semnala Memoriul despre acest aspect: „După septembrie 2016, în locul unei deschideri a proiectului spre comunitate și a lărgirii implicării, s-a remarcat un proces contrar, soldat cu îndepărtarea principalilor actori care au contribuit la elaborarea dosarului de candidatură:a plecat marea majoritate a colaboratorilor-cheie care au redactat cele două dosare câștigătoare, au demisionat 5 membri ai Consiliului Director, fără a fi înlocuiți, așa cum cere Statutul, a fost îndepărtat un număr mare de membri ai asociației – fără notificări prealabile (din cei 113 membri înregistrați în 2015, azi au rămas doar 70). Inclusiv președintele de onoare al asociației, domnul Ioan Holender, personalitate respectată a orașului, director al Operei din Viena timp de 19 ani și de mai multe ori director artistic al Festivalului George Enescu, și-a anunțat public demisia, profund nemulțumit de modul în care directorul executiv al asociației, doamna Simona Neumann, înțelege să o conducă”.

Adunarea Generală care ar fi trebuit convocată în aprilie după statut, este amânată sine die prin voința directoarei executive, care evită astfel înscrierea câtorva zeci de membri aflați în așteptare, temătoare că unii ar putea să nu-i fie tocmai favorabili. Ce e curios, este că atât primarul Nicolae Robu (care promisese multe la o dezbatere furtunoasă din luna februarie), cât și președintele Consiliul Județean, Călin Dobra (care a promis și el câte ceva la o întâlnire cu o delegație a semnatarilor Memoriului) par să fie neajutorați în a convoca Adunarea Generală, deși au reprezentanți instituționali chiar în board. Sensibilitatea acestora la justificările ipocrite ale directoarei executive vin din falsa percepție că i se cuvine d-nei Neumann ultimul cuvânt fiindcă ar fi câștigat bid-ul. La concept au pus umărul mulți timișoreni, la redactarea proiectului au fost aduse ajutoare din București, au fost numeroși voluntari implicați. Dealtfel, în paralel cu pregătirea dosarului, Simona Neumann candida în secret pentru un post diplomatic în MAE. Dacă n-ar fi fost respinsă la testul-grilă de cultură generală, ar fi părăsit de mult corabia capitalei culturale europene.

În mod public s-a spus un adevăr care supără: membri din Consiliul Director și-au securizat proiectele pe viitor ale organizațiilor lor, profitând că fac parte din conducere și producând o incompatibilitate cât casa. Asta pe lângă conflictul de interese creat de prezența în board a soțului d-nei Neumann care, ca director al Muzeului de Artă, și-a asigurat și niște proiecte din fonduri ATCCE2021, atât în 2017, cât și în 2018 (Bulgaria &România-10 ani în EU și expoziții permanente multianuale).

Alte două exemple de incompatibilități: Corina Răceanu, membră în board reprezentând Institutul Intercultural, și-a aprobat proiecte multianuale ca Birdhouse Gallery și Home pentru oganizație. Levente Kozma, membru în board din 2015, derulează proiectele AVnode at Simultan Festival în 2017, iar pe 2018 se prevăd două coproducții AVnode. Nu se pune problema capacității acestor operatori culturali de a produce evenimentele propuse, ci e vorba de încălcarea principiului condițiilor egale de acces la fonduri publice pentru cultură. Criticată aspru pentru alocarea unui proiect pe 2018 tot unui membru al boardului, asociația a acceptat să organizeze un apel deschis, fiindcă prea era bătător la ochi.

Proiectul pe anul viitor, prezentat în februarie 2018 de Chris Torch, atunci încă director artistic, abundă în mici evenimente sociale desfășurate în cartiere, cu ziduri construite ca semn al „unirii”, un program haotic, minor, în care cuvântul „carte” e absent, cum observa directorul BCUT, Vasile Docea, cu accente marxiste, dar și cu legături evidente înspre foști parteneri suedezi sau alți prieteni, de la Eugenio Barba-Odin Theatre, la nelipsitul Cirkus Cirkör (pentru care ATCCE2021 a cerut de la Ministerul Culturii nu mai puțin de 3,5 milioane Euro)

Și acum, despre bani

Orice observație legate de neîmplinirile proiectului Timișoara Capitală Culturală Europeană este imediat contracarată cu argumentul că asociația este subfinanțată. Primăria, CJT, Ministerul Culturii nu au dat banii promiși. Este și nu este adevărat. Finanțarea, a explicat Ministerul Culturii într-un răspuns la solicitarea revistei 22 (Adresa MCIN nr.26/05.02.2018), nu poate fi aprobată decât pe baza unor proiecte detailate, realiste și conforme cu bid book. Or, solicitările trimise de ATCCE2021 au fost mereu sumare, exact ca acelea transmise Primăriei timișorene, finanțate chiar și așa. Execuția bugetară pe 2018, expusă en gros pe site în vederea vizitei Comisiei de monitorizare, nu lămurește riguros cum s-au cheltuit cele peste 2,8 milioane Lei, echivalentul a 700.000 Euro, fiindcă nu sunt cunoscute nici firmele care au prestat numeroasele servicii, nici alte date pe care, de exemplu, ministerul le solicită la proiectele AFCN.

Vizibile sunt vaste cheltuieli cu promovarea, comunicarea și consultanța PR, totalizând aproape 142.000 Lei, fără impact real. Jumătate din suma cheltuită merge pe salarii și pe contractele de colaborare ale echipei și doar 39% a fost alocat pentru programul cultural. Întrebare: ce lucrează personalul ATCCE2021 dacă mai tot ce ar avea de făcut este achiziționat ca servicii de producție, promovare, organizare etc.? Nu sunt cunoscute nici procedurile de achiziție, nici reguli, limitări sau condiții, deși este vorba de fonduri publice în proporție de peste 90%. ATCCE2021 nu a reușit să atragă în 2017 decât în jur de 63.000 Euro sponsorizări, Primăria a vărsat aprox.463.000 Euro din taxele timișorenilor, CJT a dat cotizația de 43.000 Euro, Ministerul Culturii a aprobat 13.000 Euro. S-au mai strâns bani din cotizațiile membrilor și din vânzare de bilete. În 2015 și 2016, în faza de pregătire, asociația a avut cheltuieli de câte un sfert de milion de Euro, bani despre care timișorenii n-au aflat nici până azi pe ce s-au dus. Probabil că unei comisii de monitorizare europene aceste sume i se par ridicole, comparativ cu alte bugete alocate marilor evenimente.

Dacă însă comparăm cu bugetele românești, sumele alocate ATCCE2021 sunt consistente chiar față de bugetul anual al unui teatru sau al unei instituții culturale mijlocii. Consiliul Județean Timiș a votat un milion de Euro pe anul 2017 pentru întreaga activitate culturală a județului. ONG-urile fac minuni cu câteva mii de Euro, pentru care fac raportări temeinice. Nimeni nu s-ar plânge că sumele sunt mari într-o țară văduvită de finanțare pentru educație și cultură, dacă acestea ar îmbogăți spiritul orașului, dacă Timișoara ar atrage publicul autohton și oaspeți de pretutindeni cu evenimente originale, vivante și valoroase.

Dar timișorenii primesc mărunțiș cultural, poleit cu denumiri globalizante ca start-up, networking event sau civic labs pentru contribuția generoasă provenită din taxele plătite de ei. Iar țara nu există în ecuația ATCCE2021, care exersează cu grație teoria formelor fără fond, pe banii babachii.

* Grupul de reflexie și inițiativă culturală a transmis zilele acestea Comisiei de monitorizare și Comisiei Europene un punct de vedere extins incluzând dovezi palpabile ale aspectelor criticate în Memoriu.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Proiectul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021 în derivă. Sforării și incompatibilități în loc de cultură

  1. Poli 21

    Dupa ce ca nu au contribuit cu absolut nimic la obtinerea titlului , acesti „mari oameni de cultura” vor sa puna mina pe trofeu si sa faca ceeace stiu cel mai bine, adica sa mulga .

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *