Mihai Goțiu

Primele proteste ale toamnei 2014. Am fost mulți, am fost puțini? Cum se schimbă o țară. O fotografie generică și puțină istorie recentă

La Bârlad au protestat ieri (duminică) 8 (opt) persoane. Au adus cu ei un steag și un mesaj. ”Noi singuri nu putem schimba lumea, dar putem arunca o piatră în apă pentru a crea mai multe valuri!”. E sinteza protestelor de ieri din București și alte orașe din țară. Parțial răspunde și la întrebarea din titlu, însă doar parțial. Pentru un răspuns integral fac un scurt apel la istoria (recentă).

barlad 1

***

În iulie 2011, întrunită în ședință secretă, Comisia Națională de Arheologie (CNA) a girat un nou certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic, din Roșia Montană, pentru a-l înlocui pe cel anulat definitiv de instanțele de judecată. Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a fost prins cu minciuna (la o zi DUPĂ decizia CNA dădea declarații de presă din care lăsa să se înțeleagă că ar fi vorba de o analiză viitoare, când, de fapt, aceasta fusese deja luată). Reacția imediată a fost organizarea unor mici piese de teatru civic la Cluj și în alte orașe din țară denumite ”Hunoriada”. Priviți în înregistrarea video de mai jos să vedeți numărul participanților. Și cu cât erau depășiți numeric de forțele de jandarmerie și poliție mobilizate.

Vara și toamna lui 2011 s-au încins. Traian Băsescu și-a început propaganda pe față pentru proiectul minier de la Roșia Montană, iar primul proiect de lege specială privind exproprierile în interes privat (proiectul Greblă – Rușeț) a trecut de Senat și a fost trimis Camerei Deputaților (cameră decizională). Acțiunile lui Gabriel Resources au explodat la Bursa din Toronto și au atins un maxim istoric. Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, anunța că procedura privind eliberarea acordului de mediu pentru proiectul minier se apropie de final. A fost momentul critic maxim. Opozanții erau, în continuare, destui de puțini. Mass media tăceau sau, mai mult, difuzau publicitatea agresivă a companiei. Așa s-a născut Ocuparea de la Conti (din Cluj). Cu șase activiști care au intrat noaptea în clădirea abandonată a fostului Hotel Continental din centrul orașului, de pe balconul căruia au afișat celebrul baner cu ”Revoluția începe la Roșia Montană”. Din stradă îi susțineau cel mult câteva zeci de persoane. Zilele următoare, li s-au mai adăugat câteva zeci. Au ajuns la câteva sute, protestând împotriva tăcerii televiziunii publice, jucând ”Țară, țară, vrem ostași” în Piața Unirii, dansând pentru Roșia Montană sau lansând ghidul de nesupunere publică. Filmul săptămânii (și apoi al lunii) de la Ocuparea de la Conti, mai jos.

Toamna a continuat cu strângerea a peste 100.000 de semnături împotriva proiectului Greblă-Rușeț, cu alte proteste, cu flashmob-uri. Cu conferințe și dezbateri în medii academice și universitare. Cu mobilizarea galeriilor echipelor de fotbal (după episodul Mircea Sandu și cianura). Căderea Guvernului Boc a întârziat (pe termen nedefinit) acordul de mediu pe care Borbely se pregătea să-l semneze. Dar mobilizarea și acțiunile au continuat și în 2012 și în primăvara și vara lui 2013. Ce s-a întâmplat toamna trecută se știe, măcar în parte. Numărați-i pe cei care s-au adunat în iulie 2011 în Piața Unirii din Cluj și pe cei care au ieșit în stradă doi ani mai târziu.


***

De ce am făcut această recapitulare? Pentru a înțelege exact forța și potențialul protestelor care au început ieri în mai multe orașe din România. Da, ieri nu am fost suficienți pentru a bloca imediat ordonanța traseismului aleșilor locali. La fel cum în vara și în toamna lui 2011 nu erau încă suficienți de mulți cei care să fi aflat și să înțeleagă cât de gravă e situația și (printre altele) cât de grav sunt puse legile între paranteze în cazul Roșia Montană. Au fost însă suficienți pentru a continua lupta, pentru a obține victorii de etapă și apoi pentru a duce la mobilizarea din toamna anului trecut care i-a obligat pe politicieni să dea înapoi. Cei care am aruncat ieri ”piatra în apă” suntem mai mulți decât în vara lui 2011. Și, spun eu, cel puțin la fel de motivați. De asta, spre surprinderea unora dintre cei cu care m-am întâlnit ieri în piață, eram (și sunt) foarte liniștit. Cu atât mai mult cu cât, chiar înainte de a pleca, unul dintre protestatari m-a oprit să mă întrebe: ”Duminica viitoare ce facem? Mai ieșim?”. Voi care credeți că e răspunsul?

Video: Hans Hedrich și Cluj.info

***

VEZI AICI ÎNREGISTRAREA VIDEO CU FLASHMOB-UL DE LA PARIS

***

BONUS: Fotografii de la protestele de la Bârlad și Sibiu

barlad 2 barlad 3 sibiu 1 sibiu 2 sibiu 3 sibiu 4 sibiu 5 sibiu 6

 

 


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Primele proteste ale toamnei 2014. Am fost mulți, am fost puțini? Cum se schimbă o țară. O fotografie generică și puțină istorie recentă

  1. Pascalau Gheorghe

    Este razboi si voi vorbiti de sexul curvelor ! Chemati aiurea oamenii in strada in loc sa protestati in fata ambasadei Rusiei !

    Reply
    • marie

      Gheorghe, schimbi subiectul – chiar nu se poate vorbi despre migratia nesimtita si despre razboi in acelasi timp? Tactica asta de a introduce o tema noua pentru diluarea temei propriu-zise s-a fumat de mult – incepand din ’89 o tot folositi !

      Reply
  2. Cristian Popescu

    Foarte bine punctat însă, se poate învaţă şi din greşeli. A fost una, majoră, în toamna trecută, aceea cu traseele manifestaţiilor pe la DNA, pentru a protesta împotriva schimbării/neprelungirii mandatului nu-ştiu-cărui procuror, moment după care protestele s-au diluat. Acum se doreşte ieşirea în stradă pentru povestea asta cu migraţia aleşilor care, indiferent cum este legiferată nu rezolvă nimic pe fond, practica/realitatea politică a ultimului sfert de secol arată asta. E mult de discutat aici, cel mai grav e însă, că nimeni nu-şi asumă o responsabilitate pentru asemenea abordări şi nici pentru eşecul lor.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Cristian Popescu: migrația aleșilor locali e o problemă gravă, dar și mai gravă decât migrația aleșilor locali e procedura în sine – pentru că ne aflăm în situația unei legiferări ”cu dedicație”, derogarea de la legislația în vigoare pentru ca cineva să profite în mod expres

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *