Presa in lesa. Gabriel Resources, Korodi si despagubirile de miliarde de dolari

Influența cianurii în presa autohtonă a rămas la un nivel de concentrație și toxicitate letal. Informațiile despre pretențiile de miliarde de dolari pe care compania le-ar solicita statului român dacă nu o lasă să distrugă Roșia Montană au fost multiplicate de majoritatea instituțiilor media autohtone. Cele mai multe dintre acestea au ignorat însă declarațiile ministrului Mediului, Attila Korodi, care arată de ce compania are șanse minime de a încasa astfel de compensații.

Înainte de 1 Mai 2014, aproape întreaga presă mainstream autohtonă a preluat articolul apărut în publicația canadiană ”The Globe and Mail”, privitor la procesul pe care compania Gabriel Resources ar urma să-l deschidă împotriva statului român la Curtea de arbitraj internațional de la Viena. Un litigiu în care ar solicita compensații de 4 miliarde de dolari pe motiv că proiectul de exploatare a aurului de la Roșia Montană nu a fost avizat. Tonul alarmist al știrii era subliniat de aprecierile legate de faptul că astfel de litigii (în care companiile solicită despăgubiri statelor) s-au înmulțit în ultima perioadă și de faptul că procesele de arbitraj sunt mai simple și mai scurte decât procesele obișnuite. Câteva zile mai târziu, în aceeași proporție covârșitoare, mass-media mainstream au preluat afirmațiile premierului Victor Ponta care spunea că ”preferă să încaseze redevențe, nu să plătească despăgubiri” – declarații care semnifică cedarea la șantaj (încasarea redevențelor nefiind posibilă fără avizarea și pornirea proiectului de la Roșia Montană).

Pe România Curată am publicat o analiză amplă (aici ) în care am arătat de ce șansele ca Gabriel să aibă succes într-un astfel de arbitraj sunt minime și am oferit și exemple de cazuri în care statele se pot apăra cu succes în fața pretențiilor corporațiilor. Prezentul articol nu se referă la pretențiile companiei, ci la comportamentul presei autohtone. Comportament care, atunci când e vorba de cazul Roșia Montană, a rămas aproape la fel de viciat ca înainte de declanșarea amplelor proteste din toamna trecută.

Zilele trecute, la Cluj, ministrul Mediului, Attila Korodi, a făcut noi declarații, în cadrul unei conferințe de presă, referitoare la subiectul avizului de mediu solicitat de RMGC și la compensațiile pe care compania ar urma să le solicite dacă avizul este negativ. Spre deosebire de afirmațiile conformist-manipulatorii ale premierului (din categoria ”mai bine încasăm redevențe decât să plătim despăgubiri”), ministrul Mediului a scos în evidență argumentele pentru care pretențiile companiei sunt nejustificate și nesustenabile în cazul unui litigiu.

„Ministerul Mediului trebuie să finanţeze din surse proprii studii care să clarifice anumite teme conflictuale. Datele furnizate sunt incerte, superficiale, legate de impermeabilitatea iazului de decantare de la Roşia Montană. Anul acesta vom face, cu instituţii de ştiinţe, studii care să clarifice aceste aspecte. Vom face în acest an studii geomorfologice în zona în care se doreşte amplasarea iazului de decantare, vom verifica datele cu privire la impermeabilitatea zonei unde se propune construirea iazului, deoarece au fost controverse majore cu privire la validitatea şi valabilitatea datelor furnizate de beneficiarul proiectului. Datele care ne parvin arată că ceea ce s-a întâmplat a fost superficial, există pericol de a emite o decizie luând în considerare date viciate. Studiile vor dura patru luni şi vor fi finanţate din resursele Ministerului Mediului”, a afirmat ministrul Attila Korodi.

Acesta a mai adăugat că nu crede că statul va pierde un eventual proces: „Când această companie are probleme continue în justiţie ca titular al proiectului şi sunt multe lucruri nepregătite din partea lor şi pierd avize, înseamnă că nu este o problemă a statului român, ci a celor care propun. Cred că statul român, într-un eventual proces, nu va pierde, pentru că avem date certe şi putem arăta care au fost blocajele din cauza beneficiarului, adică a titularului de proiect”. (sursa: Mediafax.ro ).

Declarațiile ministrului Mediului sunt cât se poate de la obiect: o companie nu poate pretinde cu succes depăgubiri atâta vreme cât nu și-a îndeplint propriile obligații în conformitate cu legea. De altfel, amenințările companiei cu arbitrajul internațional s-ar putea să fi fost reluate (au mai fost făcute declarații în acest sens și toamna trecută) tocmai datorită iminenței demarării unor astfel de studii independente suplimentare, care pot demonstra inadecvarea (dacă nu chiar și ilegalitățile) proiectului pentru care solicită avizul de mediu. Dovada faptului că datele din proiectul supus avizării sunt incorecte reprezintă un motiv suficient (dincolo de toate celelalte probleme legale) pentru ca un eventual litigiu să fie pierdut de către companie.

Cum au tratat mass-media autohtone declarațiile lui Attila Korodi? Cu o ignorare aproape desăvârșită. Cea mai mare parte a instituțiilor media care au preluat articolul din ”The Globe and Mail”, articol care inducea temeri legate de sumele uriașe pe care statul român ar risca să le plătească, au ”scăpat” știrea. O știre care are potențialul de a liniști angoasa și de a prezenta argumentele care arată că pretențiile companiei sunt, cel mult, un exercițiu propagandistic. La o căutare online, am văzut preluate declarațiile lui Attila Korodi de către Mediafax, Digi 24, Jurnalul Național, câteva publicații locale și Realitatea.net (cu mențiunea că în acest din urmă caz, preluarea a fost doar la nivel de trimitere/agregare la nivelul paginii locale de… Timiș, nu pe pagina principală, ca în cazul preluării articolului din ”The Globe and Mail”). E posibil ca unele preluări să-mi fi scăpat sau ca articolele să nu fie suficient de bine indexate pentru a fi găsite la o căutare simplă. Tot la o căutare simplă, diferența este enormă în raport cu preluările articolului privitor la despăgubirile pretinse de companie (cele enumerate plus Știrile ProTV, România liberă, Gândul, România TV, Cancan, Antena3, Monitorul, Bursa, Adevărul, Curierul Național, Wall-Street, Gazeta de Sud, Evenimentul Zilei, Capital etc.). Asta chiar dacă, la conferința de presă de la Cluj au fost prezenți suficienți jurnaliști, inclusiv corespondenți ai unor instituții media centrale. Și chiar dacă, după cum am arătat, agenția Mediafax (cea care a preluat prima și articolul din ”The Globe and Mail” de unde a fost preluat mai departe de restul mass-media) a prezentat declarațiile recente ale ministrului Mediului. Așadar, eventuala scuză că nu ar fi știut nu stă în picioare.

Dacă instituțiile media în cauză au considerat (și pe bună dreptate) ca fiind de interes public preluarea articolului din presa canadiană, același interes public ar fi dictat și publicarea argumentelor lui Attila Korodi. De altfel, în mod normal, nici nu ar fi fost nevoie să aștepte ca ministrul să facă astfel de declarații după mai bine de două săptămâni: imediat după publicarea știrii inițiale ar fi fost etic să verifice cât de sustenabile sunt pretențiile companiei (fie prin analize bazate pe propria expertiză – în cazul în care au documentat în prealabil cazul, fie prin solicitarea de declarații unor persoane avizate – ministrul, avocați specializați în drept comercial și/sau internațional etc.
). Nu au făcut-o din proprie inițiativă, la fel cum majoritatea nu au prezentat opinia ministrului Mediului nici măcar în momentul în care aceasta și-a exprimat-o public. Toate instituțiile media care doar au preluat, fără a verifica și/sau analiza ulterior, poziția companiei nu au funcționat ca instituții media, ci doar ca multiplicatori ai mesajelor companiei – funcție specifică agențiilor de PR și de publicitate.

Această abordare cu dublu standard a interesului public (și a dreptului cetățenilor de a fi informați) atunci când e vorba de subiectul Roșia Montană reprezintă o constantă în mass-media autohtone din ultimii ani. Pe VoxPublica.ro (aici ) puteți citi despre o situație similară la fel de flagrantă, când un membru ICOMOS angajat de RMGC a declarat că Roșia Montană nu ar avea valoare de UNESCO. Comunicatul companiei a fost preluat de majoritatea presei mainstream, inclusiv cu aceleași greșeli și, în cele mai multe dintre cazuri ca și cum ar fi un material propriu (fără mențiunea că ar fi vorba de un comunicat de presă al RMGC). Când, ulterior, ICOMOS și-a reafirmat poziția oficială, conform căreia Roșia Montană îndeplinește cel puțin patru criterii (în condițiile în care unul singur e suficient) pentru a fi inclusă în UNESCO, presa a tăcut. Opinia unui membru ICOMOS angajat de RMGC reprezenta o ”știre”, poziția oficială a ICOMOS (cu peste 9.000 de membri), contrară celei exprimate de stipendiatul RMGC, nu mai merita însă a fi consemnată. În cartea ”Afacerea Roșia Montană” prezint alte numeroase studii de caz care arată același dublu standard, în timp ce Rapoartele FreeEx din ultimii ani menționează expres cazul Roșia Montană în postura de lider a situațiilor de încălcăre a normelor deontologice ale presei și a încălcării libertății de exprimare (în general, nu doar în cazul presei).

O mică rază de speranță există: în urmă cu jumătate de an, nici cele câteva instituții media care au prezentat acum declarațiile lui Attila Korodi nu ar fi făcut-o. Barajul tăcerii în presa autohtonă (mai mare decât cel preconizat a se ridica la Roșia Montană) a căpătat câteva fisuri suplimentare. Mai este însă mult de luptat pentru dărâmarea lui totală. Și ar fi în interesul jurnaliștilor și instituțiilor media dinamitarea acestui baraj, dacă vor să scape de calificativul ”presă cu lesă”. La fel ca și în cazul politicii, dar și în alte domenii, Testul Roșia Montană rămâne unul definitoriu și pentru presă. Un test în care mass-media și jurnaliștii au de ales: fie se curăță de cianură, fie se curăță de tot (în sensul figurativ al dispariției/falimentului – pentru că pierderea cititorilor/telespectatorilor ori a încrederii lor echivalează cu o astfel de ”curățare”).