Am primit extrem de multe reactii articolul precendent despre viata de manager.
Un cititor al blogului, Laurentiu, a povestit experienta sa, cu probleme de sanatate si reprofilarea ulterioara ca mic intreprinzator:
“Eu am plecat de la cel mai mic salariu din firma si am ajuns nr 2, dupa patron in 7 ani la o firma nu prea mare, cu vreo 100 de salariati plus sezonierii si, din cauza stresului si al muncii in exces, am facut poc la 37 de ani (stenoza 90% pe un vas de 3 mm, infarct!).
Dupa cateva luni petrecute prin spital si rezolvand partial problema, m-am pensionat cu drept de munca (puteam sa am pensie integrala, dar am dat spaga ca sa-mi dea asa) si de atunci traiesc din expediente, ca pensia de 600 de lei la inceput, nu imi ajungea nici de medicamente.
Dupa aproape un an de pescuit sportiv, am cumparat barca, scule, am facut scoala de pescar, mi-am tras un pfa si acum sunt “profesionist”, mai lucrez zece ha de pamant, mai pica una alta si reusesc sa-mi fac un program de gravide cu copii in brate… si cu venituri duble fata de perioada cand munceam ca nebunu.
Astazi l-am lasat pe fratele meu sa se duca sa se “ozoneze” si el, ca destul alearga in cursul saptamanii,trezindu-se la 4 ca sa ajunga la serviciu si intoarcandu-se pe la ora 19 acasa…
Asa ca pe principiul “Traiti, ba, traiti, ca de murit nu-i nicio scofala!” e asa de simplu de facut poc si atat de multe lucruri sunt neimportante, incat cei care pricepeti ceva din ce-am scris eu aici, schimbati macazul la timp …
e ca renuntatul la fumat. e greu, dar face bine…”
