Mihai Goțiu

Ponta, asaltat cu Roșia Montană la Torino și huiduit la Madrid. Mărturii, FOTO și VIDEO. Reacția incredibilă a echipei de campanie: fotografii cu italieni și de la mitinguri din România!

Deplasările electorale ale lui Victor Ponta în Italia și Spania nu i-au purtat noroc. La Torino a fost întâmpinat de tineri cu mesaje pentru salvarea Roșiei Montane și împotriva frackingului. Atât în cadrul întâlnirii, cât și la ieșire, premierului i s-au pus întrebări pe aceste teme și a răspuns cu aceleași ”referenuri” cu locurile de muncă, minele ”model” din Finlanda ori amenințarea Rusiei. La Madrid a fost huiduit la ieșirea dintr-o biserică. Conform mărturiilor postate pe Facebook de către cei prezenți, Ponta s-a fotografiat la Torino cu italieni din PD (partid social democrat), ca și cum ar fi români din diaspora. În cazul vizitei de la Madrid, echipa de campanie a premierului a postat o fotografie de la mitinguri din România!

Mai jos puteți vedea fotografii de la cele două evenimente, ce a postat echipa de campanie a lui Victor Ponta pe Facebook, și două mărturii ale unor participanți la întâlnirea de la Torino, Bartunek Nicoletta și Răzvan Purdel, postate pe Facebook și trimise și ziarului Gazeta Românească (surse foto: Bartunek Nicoletta, Neli Grigoruță/ Facebook și pagina de Facebook a lui Victor Ponta).

torino rosia montana ponta

De ce am hotărât să afișăm bannerul cu „Uniți Salvăm Roșia Montană” la întâlnirea cu Victor Ponta?

De ce am hotărât să afișăm bannerul cu „Uniți Salvăm Roșia Montană” la întâlnirea cu Victor Ponta? Din datorie: simțeam că e datoria noastră de cetățeni să aducem în discuție toate temele pentru care sloganul respectiv a devenit un simbol. Chiar cu riscul unei amenzi de până la patru mii de euro (bursa mea pe patru luni), ne-am dorit să îi transmitem domnului prim ministru că sloganul său electoral („Președintele care unește”) este o realitate deja. Pe noi (și pe mulți alții) ne-a unit, dar nu în calitate de președinte, ci de prim-ministru. Mai important decât atât, ne-a unit împotriva politicii sale.

A fost un protest? Da și nu. Aici domnul Ponta a reușit din nou să ne contagieze. Am devenit și noi un pic schizofrenici (asemeni lui Victor Ponta deputat și Victor Ponta prim-ministru). De ce a fost așa? Pentru că ne era greu să ne dăm seama cu cine stăm de vorbă: cu primul ministru al României care, împreună cu miniștrii săi, a venit la Torino să stea de vorbă cu românii din Italia, sau cu un candidat la președenție. Așa că da: a fost un protest în măsura în care ne adresam primului ministru și miniștrilor săi. De ce spun însă că nu fost un protest? Pentru că a fost, dacă doriți, modalitatea aleasă de noi pentru a pune întrebări unui candidat la președenție: voaim să cunoaștem poziția lui Victor Ponta președinte în legătură cu gazele de șist și exploatarea aurului cu cianură.

Am primit un răspuns? Categoric nu. Pe de o parte l-am revăzut pe domnul prim ministru folosindu-se de informații greșite: s-a demonstrat deja în nenumărate rânduri că referințele sale la Finlanda care exploatează aur și la America care exploatează gaze de şist nu sunt atât de elocvente precum pretinde acesta. Pe de altă parte am aflat că suntem niște idealiști. Căutăm prea multe nuanțe și nu ne dăm seama că lumea e de fapt compusă dintr-o bilă neagră și o bilă albă: ori dependența de gazul rusesc, ori exploatarea gazelor de șist. Domule prim-ministru, de la președintele României mă aștept la argumente și nu la demagogie! Ne-ați prezentat situația de parcă ne-am afla în fața unei contradicții – de parcă ecuația gaze de șist/gaze rusești ar fi ca o bilă care ori e neagră ori nu e neagră. Domnule prim-ministru, domnule candidat la președenție, din fericire lumea asta e plină de culori. Înainte de a ne demonstra că o bilă care nu e neagră e albă trebuie să ne demonstrați că nu e nici verde, nici galbenă, nici albastră. Dacă veți face asta vreodată, vă veți asigura votul meu.

Ne așteptam la un răspuns? Categoric nu. Știam foarte bine că ne aflăm într-o sală în care intrarea s-a făcut pe bază de invitații. Că suntem într-un lăcaș (după cum îl declara chiar doamna ministru Rovana Plumb) în care lumea a fost adusă să aduleze figura salvatorului și să aplaude la comandă.

A meritat? Da, dar motivul nu e chiar evident. Printre aplaudacii din sală erau și aproximativ zece tineri italieni din PD care nu au înțeles nimic din ce se vorbea la întâlnire. La sfârșitul evenimentului,spre surprindere noastră, ne-au felicitat: căutaseră deja informații despre Roșia Montană și erau vădit jenați de postura în care se aflau.

torino no fracking ponta(foto de la ieșirea din teatrul din Torino; aici o înregistrare video de la ieșire
***

***

Cum l-am ajutat pe Victor Viorel Ponta să ajungă Președinte

Pe cincisprezece octombrie am aflat, pe surse, că domnul Prim-ministru Victor Ponta urmează să vină la Torino.

Ne-am hotărât și organizat în timp record să-i bruiem campania. Motive erau berechet: lovitura de stat de acum doi ani, minciunile sfruntate, plagiatul, îngroparea ICR-ului, poziția domniei sale față de proiectului minier de la Roșia Montană, cârdășia cu Chevron, frica de întoarcerea la politicile din perioada Iliescu – Năstase, obrăznicia caracteristică, mustața sinistră a lui Dragnea, șamd. Am făcut rost de invitații la chermeza de la Teatrul Carignano, ne-am înarmat cu un cearșaf monotematic (Uniți salvăm Roșia Montană), cu o echipă de filmare și am intrat.

La început, sala era aproape goală – nu cred să fi fost mai mult de 20 de persoane. Pesemne comunicatul venirii lui Ponta se scursese doar în inbox-urile asociațiilor românești de încredere. Posterul lui Victor Ponta cade. Se aud câteva chicoteli. Mai târziu aveau să apară angajații consulatului și vreo doișpe italieni foarte tineri. Târziu de tot urcă pe scenă un ins care ne anunță într-o italiană aproximativă că domnul Prim-ministru se află la garderobă și că putem să ne pozăm cu domnia sa, dacă vrem. Se produce o busculadă. Lumea se înghesuie spre foaierul teatrului. Frații gemeni care alcătuiau echipa noastră de filmare se despart, sunetistul nu știe încotro s-o apuce. Ne hotărâm și noi să mergem la garderobă. N-apucăm să ne ridicăm bine de pe scaune că lumea se întoarce deznădăjduită – sesiunea fotografică fusese amânată sau durase foarte puțin.

Intră Ponta cu Daciana înconjurat de Corlățean, Rovana Plumb, Dragnea, Costoiu și urmat de un alai întreg venit probabil din București care umple, în sfârșit, parterul teatrului. Pe scenă un fotoliu gol.

Încep discursurile sforăitoare care pot fi rezumate astfel: Băsescu dictatorul a dus țara de râpă, Victor Ponta a crescut în doi ani câți alții în zece, vă dăm o sută de mii de euro, vă dăm mașină, vă dăm casă, scoatem taxele consulare. Nu-i mai spun Prim-ministru. La Teatrul Carignano a devenit deja Președintele a douăzeci de milioane de români mai mult sau mai puțin mândri. Dragnea ne spune că vorbește încet ca să nu trezească copilașul adormit din primele rânduri de lângă scenă. Se râde și se aplaudă la semnalul dat de niște tipi de pe margine. Fotoliul rămas gol e ocupat în sfârșit de „un actor de profesie” – domnul Bogdan-Dragoș-Aureliu Marian-Stanoevici, Ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni și Cenușăreasa Guvernului Ponta. Îi mulțumește Primului-ministru pentru încrederea acordată.

Între timp ne apucase frica. Nu neapărat din cauza malacilor de la pază care mirosiseră ceva și ne aruncau priviri piezișe, ci de o eventuală amendă pentru protest neautorizat. Oana și nevastă-mea își iau inima-n dinți și scot banner-ul. Eu nu mă las mai prejos, deși mă gândeam cu groază la cele patru luni de salariu care s-ar fi putut duce pe Apa Sâmbetei, și-l ridic sus de tot. Ponta-i la pupitru. Băieții de la pază tabără pe noi și încearcă să ne smulgă cearșaful. Gemenii și sunetistul înregistrează. Hârjoneala cu sepepiștii e întreruptă de Augustus Ponta cel Milostiv care-i dispus să discute. Toată sala-i aplaudă clemența. Madam Plumb ne aruncă priviri acre de casieriță comunistă. Torino ora 17, mustața lui Dragnea rezistă.

La întrebările și obiecțiile noastre, Victor Ponta ne promite un loc în guvern dacă reușim să găsim alte soluții în afară de exploatare la șomajul din Apuseni și la dependența de gazul rusesc. Se pare că ținem cu rușii. Ne promite o discuție mai amplă după terminarea evenimentului. Nu se ține de cuvânt. Publicul îi aplaudă prezența de spirit. Ieșim cu escortă.

Afară vorbim cu tinerii italieni prezenți în sală care asistaseră la tot circul fără să înțeleagă nimic. Fuseseră trimiși de Partidul Democrat, partidul de stânga la putere, ca să umple teatrul. Le povestim ce-i cu Roșia și Pungești. Ne dau dreptate. Staff-ul de campanie publică pe Facebook o poză care-i imortalizează alături de Victor Ponta. Au devenit românii frumoși și mândri din diaspora.

Alaiul pleacă. A doua zi au o altă întâlnire cu românii din Spania. Rămâne numai Bogdan-Dragoș-Aureliu Marian-Stanoevici care, probabil, nu a mai prins loc în avionul spre Madrid.

***

Ce a postat echipa de campanie a lui Victor Ponta pe Facebook:

1. Victor Ponta și ”românii” din Italia, despre care cei prezenți la eveniment spun că, de fapt, ar fi fost italieni din PD (partidul social-democrat din Italia)

ponta la torino

2. Mesajul lui Ponta după vizita la Madrid, unde a fost huiduit la ieșirea din biserică, a fost însoțit de o fotografie de la lansările din România (internauții au descoperit că fotografia era postată deja pe un site al românilor din Spania încă din 16 octombrie)!

ponta la ”madrid”


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Ponta, asaltat cu Roșia Montană la Torino și huiduit la Madrid. Mărturii, FOTO și VIDEO. Reacția incredibilă a echipei de campanie: fotografii cu italieni și de la mitinguri din România!

  1. cbabeanu

    Romanii traitori in afara tarii au toate drepturile asigurate, inclusiv cel de a contesta si de a huidui si de a vota. Insa cei care sant plecati demult din tara au inevitabil pareri „la mana a doua”, adica de la cei ramasi in tara, din presa sau de pe net. Dovada votul pentru Basescu din 2009, cand votul decisiv a venit, smenuit sau nu, din partea „stranierilor” si a basarabenilor; acesti din urma l-au votat pentru ajutorul dat de Base in primirea unui buletin de Romania, cu care pot haladui liberi prin UE, in calitate de cetateni romani. De aceea eu cred ca cei care sant plecati de mai mult de un an din tara vor da un vot „dirijat” in functie de ce le spun rudele ramase in tara sau presa romanesca, nu in functie de ceea ce ar putea vedea cu proprii lor ochi daca ar fi in Romania. Dreptul la vot al cetatenilor romani stabiliti in strainatate ar trebui cumva balansat cu realitatea faptului ca dupa un numar de luni sau de ani de la plecarea lor, acesti oameni nu mai pot aprecia cu exactitate realitatile politice din tara-mama.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @cbabeanu: am avut ocazia în acest an să mă întâlnesc cu foarte mulți dintre românii din diaspora – din Viena, Paris, Berlin, Praga, Londra, Madrid, Bruxelles, Dresda, Milano etc.- cei pe care i-am întâlnit sunt mult mai informați decât cei mai mulți trăitori în România; mai mult sunt conectați la temele și dezbaterile majore care au loc în societățile de acolo și care ajung în România doar într-o mică măsură (la ”mâna a doua” dacă dorești); cea mai activă parte a diasporei românești (din care fac parte și tinerii care au protestat la Torino) e sincronă cu dezbaterile și mentalitățile din alte țări, așa încât nu e niciun dezavantaj că nu cunosc la prima mână, ”realitățile politice din țara-mamă”, dimpotrivă, ținând cont de cât de distorsionate sunt aceste realități în România, e chiar un avantaj că nu sunt biasați

      Reply
      • Stefan Bragarea

        Domnule Goțiu
        Parțial adevărat, însă numai parțial! Fiind adeseori plecat din România, mă întâlnesc cu colegi/prieteni/parteneri. Evident sunt mai bine informați decât cei PROST informați (sau comozi) din țară; au însă o doză masivă de subiectivism, care îi mână fie către alb, fie către negru. Nu cred că distanțele constituie un avantaj sau un dezavantaj; avantajele eventuale sunt determinate de dorința – bine cultivată – de informație corectă.
        Oricum, mărturisesc – cu multă subiectivitate – că m-a încântat relatarea dvs. referitoare la reacțiile stârnite de vizita dlui V.V.Ponta. A comis impardonabila eroare de a confunda Torino cu Teleormanul!

        Reply
  2. man diesel

    tare, tinerii PD italieni ar fi frumos sa recunoasca toata tarasenia balcanica in care s-au bagat, sa preluam direct din presa italiana, sa vedem pe unde scoate mandrul ponta camasa

    @chabeanu, stii cine plateste intretinerea in majoritatea(70%) locuintelor din satele Moldovei?
    stii de ce creste cursul RON in luna august, cand se intorc „stranierii”?
    desi sunt plecati de peste 10 ani, majoritatea mai au copiii sau parintii in Romania, de aia e foarte bine ca bat drumul pana la consulat.

    Reply
  3. Nicu

    Felicitari romanilor din Diaspora (Madrid si Torino) pentru curaj si fermitate.
    Din nefericire, ii avem acasa pe cei care nici macar nu stiu cum se numeste tara in care ei traiesc (trist).

    Reply
  4. violeta

    Felicitari diasporei! Diaspora este mult mai bine informata decat cei care locuiesc efectiv in Ro. Pt ca ei au vazut ce inseamna sa fii departe de casa, sa ii duci dorul si sa iti pese si sa astepti cu nerabdare sa te intorci…daca mai ai unde. Daca mai sta Ponta mult prin politica nu vor mai avea unde sa se intoarca!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *