Alina Mungiu-Pippidi

Pentru cine bat clopotele (I)

La prima vedere, conflictul e între unii care au de partea lor poporul, şi alţii care au de partea lor legea. Primii susţin că legea e rea şi nepotrivită întrucît încalcă voinţa poporului. Ceailalţi susţin că poporul e rău şi nepotrivit că vrea să îşi vadă voinţa pusă în practică în pofida legii. Dilema
alegerii între democraţie şi statul de drept e cu adevărat de
nerezolvat dacă acceptăm premisele de mai sus. Vezi însă că ele sînt
false, sau mai bine spus, forţate pînă la falsitate.Trebuie să
deconstruim pentru a ieşi din impas, să dăm la o parte tot molozul
construit de propaganda celor două tabere şi ignoranţa cvasigenerală,
care acoperă orice alegere ca un nor persistent de praf. E greu de
crezut că am putut discuta trei săptămîni, de exemplu, despre variante
ale totalului de votanţi cînd procesul electoral era încheiat şi
sigilat.

Ar fi bine să pornim de la definiţia de o claritate de
cristal dată de Francis Fukuyama statului de drept în ultima sa carte
(care trebuie imperativ tradusă, deşi e doar la primul volum): statul
de drept e acea situaţie în care conducătorii unei ţări acceptă şi
respectă ordinea de drept (legea) care i-a precedat. Cu alte cuvinte,
avem stat de drept doar atunci cînd cine are puterea acceptă să fie
constrîns de lege fără a o manipula sau rescrie.
De asta dl.
Putin, deşi poate arăta patalamaua că Duma a trecut toate actele sale nu
conduce şi nu promovează vreun stat de drept, ci doar a manipulat, cu
complicitate parlamentară, legea pentru a rămîne la putere în ciuda
limitării mandatelor. De asta Comisia Europeană a luat partea lui Traian
Băsescu, deoarece reflexul occidental, Occidentul fiind definit de
statul de drept, asta spune: că nu poţi manipula şi schimba legea
preexistentă doar pentru că ai ajuns la putere şi asta te avantajează,
şi toate mişcările USL legate de referendum asta făceau. Acuma, sigur că
nu e chiar aşa de bine informată Comisia, că dacă era, afla că Băsescu
le manipulase şi el, nu cu mult timp înainte. Dar asta nu ar fi schimbat
nimic din cum au evaluat ei acţiunile USL. cel mult ar fi scăzut şi
acţiunile lui Băsescu.

Îmi dau seama că această definiţie a
statului de drept este zdruncinată de conceptul de reformă permanentă
care s-a încetăţenit la noi, unde numai boii de la jug cred că nu
visează noaptea să intre în istorie reformînd Constituţia, propunînd
vreo lege sau măcar o amărîtă de ordonanţă de urgenţă.
Fukuyama
face însă distincţia crucială între lege (ordinea de drept) şi
legiferare (actul de a legisla, de a produce legi noi). Legile noi pot
fi bune doar dacă întrunesc un larg consens şi se realizează o
consultare democratică. Dar statul de drept îl definim prin atitudinea
faţă de legea veche, aceea care nu ne place. Dacă aceea e respectată,
avem stat de drept. Altfel, Chavez ar fi marele campion al statului de
drept, că şi el a început reformînd justiţia, mai exact făcînd praf
sistemul judiciar pe motiv că era corupt.

De cînd a venit la putere, USL a demascat faptul că lui Băsescu îi convine ordinea de drept pentru că îl avantajează pe el. Ajung şi la asta imediat. Deocamdată remarc însă că lideri ai USL s-au
compromis dramatic arătînd analfabetismul lor în materie de stat de
drept. O fi proastă legea cu incompatibilităţile: dar cît există trebuie
respectată, şi decît să o schimbăm aş propune mai degrabă să îl
alfabetizăm pe Mircea Diaconu, dacă lucrul mai e încă posibil. Pe Radu
Stroe şi Varujan Vosganian i-am auzit chiar eu explicînd cum listelor de
la referendum li se pot substitui altele, mai corecte, retroactiv. Or
mai fi fost şi alţii. Trebuie să fi trăit între ciobani (figurativ
vorbind) şi să continui să trăieşti între ciobani, nu în Europa, ca să
poţi să mai o carieră politică cînd ai curajul unor asemenea declaraţii,
şi şefii de partid care tolerează aşa ceva arată că nu sînt şefi, ci
nişte lupi care trebuie să fugă mai repede decît haita că altfel îi
ajung împricinaţii din urmă şi îi muşcă de fund. Şi intelectualii USL au
trimis sub semnătură proprie, la Bruxelles (lipsea doar titlul
„Autodemascare”), cum ar fi că nu e clar de ce trebuie respectată
independenţa CCR, ea fiind politizată şi ne-parte din sistemul judiciar
(deşi am scris un articol foarte didactic aici explicînd ce e judicial review acum vreo doi ani, asta presupunînd că de la surse chiar nu citeşte nimeni).

Băsescu
stă mult mai bine în materie de performanţă legislativă dacă comparăm
ce a produs Parlamentul şi ce a refuzat el de la promulgare, coroborat
cu ce a decis ulterior Curtea Constituţională (sau cerinţele europene).
Dar în materie de stat de drept e el Albă ca Zăpada?
Acum mai
puţin de un an intelectualii lui Băsescu, în cap cu constituţionalistul
Stanomir cel fără nici o lucrare ISI în constituţionalism (şi tocmai de
aia, băiat manipulabil) scriau de zor ca să justifice de ce Băsescu
poate interpeta Constituţia ca să numească prim ministru pe cine vor
muşchii lui, şi aveau chiar proiecte să o schimbe cu scopul expres ca să
beneficieze chiar el de această schimbare. Dacă nu cădea
guvernul Ungureanu, la ora asta aveam o lege electorală nouă în
avantajul PDL trecută cu mai puţin de un înainte de alegeri, şi în loc
să discutăm votul multiplu la referendum ne ocupam de fraudarea votului
prin corespondenţă. Cum spun aici demult, progresul în materie de stat
de drept la noi o să vină la noi cînd o să respectăm şi pune în practică
integral legile pe care le avem deja, pînă să le trecem pe acelea noi.

e să mai spunem despre instituţiile de implementare a legii,
că deşi sînt convinsă că procuratura azi anchetează corect, faptul că
nu a făcut asta pînă acum în materie electorală mie nu îmi sună a stat
de drept.
Am publicat lista de plîngeri penale la adersa
liderilor politici pe romaniacurata.ro. Marea lor majoritate sînt încă
în faza actelor premergătoare deşi unele plîngeri au peste doi ani (la
adresa lui Emil Boc, de exemplu) şi ar fi trebuit dată orice fel de
rezoluţie pînă la această oră. Viteza şi diligenţa sunt bune,
dar cînd se manifestă o singură dată şi într-un singur caz apar îndoieli
justificate asupra imparţialităţii actului de a ancheta. Acum un an şi
ceva cînd ortacii de la Euroconstruct demolau ilegal Piaţa Matache nu am
reuşit să urmesc defel procurorii, deşi urgenţa era documentată pe
canalele de televiziune de mare audienţă. Zilele astea toţi au fost însă
foarte sprinteni, începea urmărirea penală în aceeaşi secundă cu
înregistrarea plîngerii.
Nu zic, au ajutat la salvarea statului
de drept, că e clar că unii au vrut să schimbe retroactiv listele, dar
asta scoate în evidenţă şi mai mult faptul că acesta e primul proces
electoral cînd o fac. Şi vorbesc ca unul care a depus sesizări contra
traseismului electoral documentate cu nume, şi sesizări contra
influenţării necuvenite a justiţiei, şi am aflat din ziare un an după
aceea că s-a dat NUP.

Am lăsat la urmă poporul. Acesta ar
cam fi cu USL, judecăm după înjurăturile puerile la adresa „tiraniei
majorităţii” care curg din tabăra băsesciană, cu exprimări care mai de
care mai inadecvate (de parcă vor poporul să nu îi mai voteze niciodată,
nu doar de data asta)
, care fac pereche celor despre statul de
drept comise de intelectualii USL (numai nesimţirea românească poate
exprima atît de agresiv ideea că atunci cînd interesele unei elite nu
coincid cu ale poporului, dat fiind că acesta nu poate cumpăra
medicamente din subvenţii ICR, de vină e poporul că are nevoi, nu elita
că nu îşi bate capul cum le-ar mai putea rezolva). E interesant
că tabăra Băsescu nu vede nici o contradicţie între a acuza frauda
majoră şi a înjura majoritatea că a votat contra lui Băsescu. Pentru că
nu a fost nici o fraudă majoră, aceasta a fost pe ultima sută de metri
evitată de Curtea Constituţională, fraudele cîte or fi fost nu au fost
de natură să influenţeze rezultatul, dovadă exit pollul Realităţii TV,
care a prognozat rezultate foarte apropiate de cele ale BEC.

Deci
statul de drept nu prea e cu nimeni. Dar o fi poporul chiar aşa cu USL
cum par să creadă ambele părţi, sau, vorba spirituală a unui coleg de
la revista Kamikaze, dacă întrebarea la referedum ar fi fost „Sînteţi de
acord ce demiterea lui Băsescu, Antonescu şi Ponta?”, cvorumul ar fi
trecut prin tavan?
Despre asta, data viitoare.

Mai mult cititi pe romanialibera.ro.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

15 thoughts on “Pentru cine bat clopotele (I)

  1. Elisabeta Timis

    Din randurile finale s-ar deduce ca, de fapt, conflictul e intre popor si politicienii sai … Dar pentru un astfel de conflict nu se intrevede o solutie inca, mai ales cata vreme cei ce se cred curati nu intra in politica pentru ca sa nu se murdareasca.
    Dupa parerea mea, problema e ca legile existente sunt greu de pus in practica asa cum sunt, pentru ca, in general, nu tin cont de realitate si multe sunt si contradictorii (intre ele si cu reglementarile de la nivel european). Fukuyama spune si ca legile respectate de toate partile indeferent de interesul de moment ar trebui sa se potriveasca cu valorile culturale ale unei populatii si ca trebuie sa reprezinte un consens social. Dupa cum am inteles eu pozitia lui Fukuyama, accentul nu cade pe ideea unei constrangeri fortate din partea unei legi anterioare, ci pe ideea ca o lege anterioara este acceptata din convingerea ca ea e buna si convenabila pe termen lung, dincolo de interesele pe termen scurt. De aceea spune Fukuyama ca, daca distanta dintre legi si valorile reale ale unei societati este prea mare, statul de drept nu poate fi stabil. In acest sens imi pun problema cum s-ar fi putut face trecerea de la statul lui Ceasescu la unul democratic daca s-ar fi incercat pastrarea statului de drept definit dupa Fukuyama, in conditiile in care aceasta definitie este rupta de contextul articolului sau. Cum se poate invinge prin mijloace democratice un regim nedemocrat fara sacrificii umane importante? Si Fukuyama se intreaba in final daca e bine sa se continue progresiv prin construirea unor institutii legale care functioneaza, chiar daca continutul legilor este unul care nu convine si nu da un raspuns univoc. In opinia sa, raspunsul depinde de ce anume reprezinta consensul social intr-o societate, versiunea legii care reflecta cel mai mult valorile acelei societati.

    Reply
  2. Elisabeta Timis

    In opinia mea, din definitia data de Fukuyama, nu se deduce in mod necesar ca legile vechi care sunt respectate trebuie sa fie neconvenabile unei puteri actuale pentru a avea dovada unui stat de drept. Eu interpretez definitia ca respectarea unor legi anterioare de o noua putere inseamna ca societatease afla in niste conditii care permit stabilitatea, in care s-a ajuns la un set comun de valori de baza reflectate prin legi, care sunt acceptate de toate fortele politice ca fiind convenabile pe termen lung pentru toti. E mai mult o diferenta dintre gandirea la ce e avantajos pe termen scurt si la ce e avantajos pe termen lung. Problema nu ar tine strict de schimbarea sau respectarea legilor, ci de criteriile in baza carora ele se fac, care ar trebuie sa fie aceleasi (adica sa fie schimbate, dar si respectate cu buna intentie si din convingere). Iar aceste criterii tin de un set legi, cele morale, care nu se schimba prin institutii politice. Ele ar trebui sa fie in primul rand respectate. Adica, legile nescrise in Monitorul Oficial sunt fundamental mai importante decat cele scrise in el. De altfel, si Fukuyama sublineaza ca statul de drept isi are originea in religie, in masura in care aceasta statueaza un set transcedental de norme morale. El observa insa ca in societatea moderna, controlul religios a fost inlocuit cu controlul democratic, adica prin raspunderea in fata populatiei. Nu doar politicienii ar trebui sa raspunda direct in fata populatiei, ci si puterea judecatoreasca. Independenta ei nu ar trebui sa insemne ca ea se nu raspunde in fata nimanui si ca ea poate substitui propriul arbitrariu asupra arbitrariului puterii politice.

    Reply
  3. Laura

    Eu cred ca singura diferenta intre Dl Basescu si USL in privinta statului de drept este de stil: Dl Basescu a atacat statul de drept prin lovituri mici multe si dese, iar USL a incercat una mare si buna. Dar nu e nimic nou sub soare; toate, dar absolut toate administratiile din 89 incoace au atacat statul de drept (mai ales in definitia data in articol, de respect fata de regula veche), iar de multe ori aceste abuzuri au fost acceptate, pe criteriul de „criza” sau mai rau, de „reforma”. Dl Vacaroiu a inventat conceptul de Ordonanta de Urgenta care poate modifica legi organice, Dl Stoica si Dl Constantinescu au inventat demiterea premierului de catre presedinte, Dl Nastase a inventat referendumul in 2 zile, Dl Tariceanu a inventat derogarile frecvente de la lege pentru schimbarea functionarilor publici, D-na Macovei, cu cele mai bune intentii de reforma, a inventat mandate ne-reinoibile pt memberii CSM care erau deja in functii, Dl Boc a transformat avizul necesar al parlamentului pt referendum in aviz consultativ, and the list goes on and on and on ….

    Si atunci intrebarea mea este – poate functiona cu adevarat statul de drept in Romania, sau doar ne amagim ? Parerea mea este ca NU, in Romania chiar NU poate functiona un stat de drept; o sa incerc sa argumentez acest raspuns mai tarziu …

    Reply
  4. Elisabeta Timis

    Discutand la modul concret, as avea si alte observatii personale in legatura cu schimbarea regulilor in timpul jocului si cu principiul retroactivitatii. Boicotul reprezenta si el o schimbare a regulilor in timpul jocului, nu doar schimbarea numarului de alegatori de pe listele electorale (eu personal nu am inteles cum ar fi putut Guvernul sa schimbe listele propriu-zis, cele pe care au semnat alegatorii). E la fel ca si in jocul pasiv in sport. Si aparitia cvorumului dupa declansarea procedurilor, tot o schimbare a regulilor in timpul jocului este (referendumul nu s-ar mai fi declansat, poate, daca legea luata in considerare ar fi fost cea care a fost in final). Iar cand arbitrii devin jucatori, iar nu mai poate fi vorba de joc. Si judecatorii pot manipula legile dupa cum le este convenabil, dupa cum o demonstreaza sirul de decizii contradictorii si ambigue ale CCR. Nu mi se pare ca in Romania exista un sistem eficient si democratic de control al puterii judecatoresti.
    Dupa parerea mea, si regimurile democratice din Vest sunt excesiv fetisizate, ca reprezentand un model in ceea ce priveste statul de drept. Nici ele nu respecta intocmai statul de drept de vreme ce aplicarea legilor se face in functie de un interes personal (national) al reprezetatilor altor state sau ale organismelor europene, altfel e greu de explicat de ce nu erau informate despre manipularea legii de catre Basescu, dar erau bine informate despre manipularile USL. Eu nu am gasit o motivare argumentata a acestei “scapari” a lor.

    Reply
  5. Elisabeta Timis

    Daca principiul retroactivitatii se spune ca ar fi fost incalcat daca s-ar fi luat in calcul alt numar al alegatorilor pentru cvorum decat cele declarat inainte de referendum, atunci cu aceeasi masura ar trebui sa se judece si cazul de plagiat al lui Victor Ponta. El ar trebui judecat strict in baza legilor si cutumelor de citare in vigoare la momentul cand si-a luat teza de doctorat si nu dupa normele actuale. Dupa stiinta mea (am citit articole stiintifice de drept din acea perioada), sistemul de citare folosit de el era un sistem de citare demodat tolerat in lumea academica a dreptului. Probabil, daca se consulta si alte teze de doctorat in drept de la acea vreme, cum ar fi principial sa se faca in judecarea cazului, s-ar putea constata poate ca era o practica incetatenita, dupa cum o indica si faptul ca, in mod inexplicabil, personalitatile din lumea juridica nu au reactionat prea vehement la acest caz. Este un sistem de citare mai vechi, care era valabil si in alte stiinte umaniste. De exemplu, acelasi sistem de citare l-am regasit folosit si de Radulescu-Motru in Cursul de Psihologie sau de Liviu Rusu in “Psihologia configuratiei”. In plus, la urma urmei, este un sistem de citare care, prin ambiguitatea sa, nu favorizeaza in mod necesar autorul care il foloseste, putand sa-l si defavorizeze. Cititorul poate sa deduca in baza lui si faptul ca nimic din ceea ce a scris autorul nu ii apartine, ci totul este preluat din lucrarile citate numai in bibliografia de la sfarsit. Victor Ponta putea copia la fel de bine folosind sistemul de citare actual si sunt sigura ca daca comisia care i-a acordat doctoratul voia sa inchida ochii si sa-l favorizeze in mod particualr pe el putea sa o faca indiferent de ce sistem de citare ar fi folosit. Nu vad ce interes ar fi avut comisia sa tolereze un sistem de citare complet neuzual daca ar fi vrut sa-l favorizeze, cand tocmai printr-o atsfel de particularitate teza ar fi sarit in ochi, daca ar fi vrut sa acopere urmele favoritismului lor. In plus, cei care cer retragerea titlului inseamna ca cer sa se anuleze decizia unei instante de judecata stiintifica in baza faptului ca s-a demonstrat ca o parte din documentele in baza carora ea a fost luata (in speta, teza candidatului) au fost false, fiind bazate pe plagiat. Mi se pare ca e o situatie similara cu cea a cerrerii de anulare a referendumului pentru ca documentele in baza caruia s-a desfasurat au fost false, nu au avut o baza legala. In opinia mea, ar fi fost legal ca CCR sa spuna nu ca nu s-a indeplinit cvorumul, ci ca nu se poate stabili in mod legal daca cvorumul s-a indeplinit sau nu, cand CCR recunoaste ca datele primite sunt contradictorii, iar legile relevante in vigoare se contrazic. In opinia mea, si aplicarea obtuza si selectiva a legilor poate insemna manipularea lor.

    Reply
  6. Elisabeta Timis

    Imi pun intrebarea cum ar reactiona autoarea articolului si cum ar aplica principiul retroactivitatii intr-o alta situatie, care mie mi se pare ca ar fi similara si care s-a si intamplat recent la un examen national. Daca un examen incepe cu un anumit barem de corectare, aprobat legal de persoanele care au responsabilitatea alcatuirii lui, si, in timpul corectarii lucrarilor, se semnaleaza de catre profesorii corectori sau poate chiar de cei din comisia de intocmire ca baremul este gresit (de exemplu, s-a dat o solutie gresita sau incompleta unei anumite probleme), ar fi de acceptat sau nu ca acel barem sa fie schimbat in timpul procesului de corectare? Sau ar fi de acceptat sau nu ca el sa fie schimbat dupa afisarea rezultatelor, cand procesul de corectare s-a terminat, in conditiile in care doar dupa aceea s-a certificat existenta unei erori majore in barem? Inseamna schimbarea regulilor in timpul jocului a judeca tinand cont de faptul ca dovezile si actele in baza carora se judeca contin erori sau se suspecteaza ca ar contine erori, indiferent care ar fi cauza acelor erori? Mi se pare ca principiul invocat cu privire la retroactivitate nu este unul din principiile transcendente de aplicare a legilor, ca depinde de context daca si in ce masura se poate tine cont de el.

    Reply
  7. Laura

    Stiu ca o astfel de opinie poate fi considerata erezie, dar eu cred ca statul de drept NU poate functiona in Romania foarte grozav, in ciuda eforturilor si interventiilor UE, si a multora. Si asta din cauza unui context istoric care asta e, nu putem sa-l schimbam. Daca e sa ne uitam in jur, statul de drept (ca si meritocratia mai tarziu, sau alte atribute ale unui stat modern) a aparut si s-a consolidat NUMAI in urma unor conflicte (sau ameninari de conflicte) care nu puteau sa aiba un castigator. Conflicte/ameninari externe (statele nordice, sau Israelul si intr-o oarecare masura Singapore mai recent), conflicte intre rege si aristocratie, rege si biserica, aristocratie si burghezie, protestanti si catolici (europa de vest, US), minoritati etnice care nu pot forma majoritatea (Canada, Cehoslovakia intre razboaie, sau India – unde statul de drept nu e grozav, dar merge mai bine ca la noi), samd. Bun, existenta conflictului nu e o conditie suficienta (altfel Rwanda ar fi un model de stat de drept), dar e necesara (as vrea sa fiu contrazisa si sa am un exemplu de stat de drept consolidat in absenta conflictului, dar nu gasesc). Or, de bine de rau, Romania nu a trecut de loc, istoric vorbind, prin astfel de conflicte, nici externe si nici interne. Asta e realitatea. Doar Transilvania a experimentat (mai mult prin proxy) conflicte etnice / religioase (in perioada austro-ungara), de accea poate notiunea de stat de drept e mai puternica in Ardeal.

    Or, neavand conflicte, care istoric vorbind au fost incentive-ul pentru statul de drept, cum putem sa-l creem si sa-l consolidam in Romania ? Care ar fi incentive-ul in ziua de azi ? …

    Reply
  8. Stefan

    Laura–fantastic! Citesc pe un forum parerile cuiva care are (aproape) aceeasi teorie pe care o am si eu!
    Eu as adauga un singur lucru. Noi nu avem decat traditia unor lupte de supravietuire, nu si pe cea a unor conflicte interne, care eventual sa treaca prin episoade de teroare si care sa duca la stari de echilibru. Numai in stari de echilibru conflictual se impun avantajele principiului. Ideea pe care o au multi romani, ca statul de drept se bazeaza pe virtutea politicienilor si/sau a populatiei, este extrem de naiva. Respectarea regulilor se sprijina pe traditie, care la randul ei isi are radacinile intr-o istorie seculara de conflicte interne.

    Reply
  9. Emil Stoica

    Articolul si comentariile sunt foarte bune, comentariile completand articolul.

    Laura: Romania a avut un astfel de conflict si in vechiul Regat: in 1907. In urma conflictului au avut loc reforme importante si s-a echilibrat balanta de putere in societate. Pana la urma asa se naste statul de drept, interesele grupurilor trebuiesc echilibrate. Si se echilibreaza prin ceea ce se va numi LEGE.

    Un exemplu de tara care nu a avut conflict si a reusit statul de drept dar si prosperitate a fost Coreea de Sud. Din pacate, nu este un exemplu bun pentru noi pentru ca statul de drept si prosperitatea au fost precedate de dictatura militara.

    In cartea lui Fukuyama se mentioneaza Danemarca, dar si acolo a fost un conflict intre rege si nobili, regele insistand ca toti danezii sa stie carte.

    Reply
  10. Laura

    Emil, e adevarat, Coreea de Sud (ca si Tawain, de altfel), nu au trecut prin conflicte directe, dar amenintarea conflictului era substantiala, si suficient de puternica pentru a stimula modernizarea. E greu de crezut azi, dar pana prin 1975-77, North Korea era mai dezvoltata si cu standarde de viata mai ridicate decat Coreea de Sud (si in plus, cu o artilerie masata doar la 60 km de Seul). Pana prin mid 80s, erau demonstratii foarte violente in Sud pentru reunificare. Toate astea adunate au fost o motivatie foarte puternica pentru modernizare.

    Romania in 1907 nu a fost, dupa parerea mea, un „state building conflict” – pentru ca grupul social care a generat conflictul (taranii) nu au fost/nu au ramas prezenti in nici un fel in the „bargaining process” cu ceilalti stakeholders care a urmat. Aici Stefan are dreptate – nu s-a creat un echilibru conflictual. Sigur, au urmat reforme (astfel de conflicte/revolte urmate de reforme chiar au mai fost), dar s-au realizat top down, dupa ce conflictul a fost infrant, iar nu echilibrat prin negociere ..

    Reply
  11. Sile

    Cu toate ca nu sunt absolvent de drept, articolul d-nei Mungiu mi se pare foarte clar chiar daca uneori prolix.Ce cred eu ca trebuie sa intelegem cu totii e ca intr-un stat de drept decizia unei curti de justitie primeaza asupra unei vointe a unei majoritati de conjunctura( majoritatile parlamentare sunt totdeauna conjuncturale).

    Reply
  12. doru

    Cred ca am putea depasi acesti zeci de ani ce ne despart de democratia occidentala,numai prin adoptarea legislatiei UE,in toate domeniile.Sa lasam deoparte „interpretarile noastre mai mult sau mai putin pertinente,mai mult sau mai putin ambiguie”.Personal,asi desfiinta ministerele si le-asi transforma in directii de implementare a aquis-ului comunitar(sa vezi atunci economii la bugetul consolidat al statului)iar in judete ar ramane sucursale.Ideea principala este aceea ca ORICE LEGE IN ROMANIA SA NU MAI POATA FI INTERPRETABILA.Aceasta masura coroborata cu reducerea parlamentarilor la 300 cf.recensamantului validat in 2009,cu interzicerea dreptului de a mai candida la parlamentare,tuturor parlamentarilor care au avut peste 2 mandate,cu interzicerea de a candida a celor ce au dosare penale,a celor cu condamnari anterioare,a celor ce nu corespund cf.proclamatie pct.8 Timisoara,a celor ce nu prezinta un aviz psihiatric si psihologic,a celor care nu prezinta o diploma de studii superioare ,a celor incompatibili

    Reply
  13. Manea Lucia Maria

    Pentru un stat de drept la care speram nici acum nu este tarzie lustratia, pentru ca umbra metehnelor comuniste si a celor formati in acest spirit persista cu insistenta, parca reinvie. Or o societate care se vrea democratica nu mai poate fi condusa de cei formati in comunism, altfel spus, cum poate fischimbata o societate de cei care au distrus-o?

    Reply
  14. Manea Lucia Maria

    Eu sper sa bata clopotele pentru lustrabili pentru ca doar atunci vom avea o justitie fara libertatea politicului de a interveni in actul de justitie prin interpretari dupa cum ii cere interesul.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *