Victoria Stoiciu

Orice fel de sluj, orice fel de plocon în fața puterii e scârbos

Ceremoniile de etalare a puterii de către cei ce o dețin și de recunoaștere a acesteia de către „supuși”, prin pupat de mâini, îngenuncheat sau făcut tumbe sunt ceva ce avem în comun cu regnul animal, în special cu mamiferele evoluate și primatele. E ceva profund animalic în etalarea puterii.

În secolul 21, într-o societate de egali, așa ceva nu ar trebui să existe. Cel mai oribil e că ținem cu tot dinadinsul să facem copiii parte a acestui ritual – pentru că, nu-i așa, ei trebuie disciplinați și dresați de mici, trebuie să învețe de la fragedă vârstă ce e aia ierarhia, subordonarea.

Dar de ce, oameni buni, vă indignați cu toții doar când cineva face sluj în fața PSD? Mie mi se pare la fel de dezgustător să pupi mâna unui „mai mare al zilei”, indiferent că acesta e Dăncilă, Boc, regele Mihai (RIP) sau mai știu eu cine.

Puterea e putere, indiferent de cine o încarnează – iar singura atitudine demnă de o ființă umană în fața puterii e să stai drept și să privești la cel care încarnează puterea fie ca la un egal, iar dacă nu e cazul, ca la unul care trebuie transformat în egalul tău.






Despre același subiect – Mihai Șora / România centenară: de la experimentul Pitești, la experimentul lalelelor


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Orice fel de sluj, orice fel de plocon în fața puterii e scârbos

  1. Adrian

    Concluzia e ciudată ! De ce să stai în fața celui care-ncarnează puterea când există e-mail, mai clasic telefon ori fax sau, de ce nu? avocat??!

    Desigur pot exista excepții: ești turist relaxat și-ți faci poze cu primăria/&primarul, ești amploaiat stresat și nu mai știi ce faci etc.

    Reply
  2. G.

    Etalarea supunerii în regnul animal are o mare valoare adaptativă: aduce hrană, supraviețuire, chiar și transmiterea genelor.
    În secolul 21, așa vi se pare dvs, că suntem o societate de egali? Egalitatea e doar în drepturi, iar drepturile pe hârtie. De-aia se cultivă frenetic competiția în toate domeniile, nu?
    Transformarea mai-marilor în egalii noștri nu este un proiect permanent. Să le luăm locul, resursele, femelele (masculii, după caz), aceasta e adevărata provocare (numită revoluție). Democrație este atunci când cel puternic te privește ca egalul lui, adică aproape niciodată. Ierarhia este implicită societăților de mamifere. Ne-o spun E.O. Wilson, Claude-Levy Strauss și alții.
    Vă propun un exercițiu: luați acest text, dezvoltați-l și trimiteți-l sub pseudonim la Contributors. Și încercați să le vorbiți de la egal la egal lui Gabriel Liiceanu, Theodor Baconschi sau Funeriu, dacă cumva nu vi-l acceptă. În mail, nu pe viu, pentru că din fotografia dvs e vădit că-i veți pune sub forța unei alte arme teribile: frumusețea (și ați văzut ce vulnerabili sunt la frumusețea fie și-a unei simpluțe elene din Buzău acești domnii-primate foarte superioare!).
    Haideți să punem gesturile din fotografii pe seama politeții prost practicate, nu a unui deficit de ideal.

    Reply
    • MIB

      Mie mi-a placut frizura stramoseasca a pustiului in costum national. Mai lipsea in poza un Decebal sau Stefan cel Mare cu creasta mohawk. Chiar n-au gasit modelul de oala folosit pe vremuri in frizerie?

      Reply
  3. Fratzii Gracchi

    Stimata autoare, cred ca atzi vrut sa spunetzi, in titlu, „ploconire”, fiindca „plocon” inseamna cu totul altceva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *