Iulia Buttu

Operațiunea „Castelul de hârtie” – cum se fură banii europeni în Italia

Oficiul European Antifraudă (OLAF) și Garda Financiară din Italia au dezvăluit o schemă complexă de fraudare a fondurilor europene. Mai precis, a fost deturnată suma de 1,4 milioane de euro din fonduri europene, destinată inițial construcției a două prototipuri de ambarcațiuni pentru intervenții de urgență. Operațiunea „Castelul de hârtie” își întinsese antenele în mai multe state europene, printre care și România.

OLAF a scos la lumină o schemă complicată de fraudă în urma investigării unor presupuse nereguli în cadrul unui proiect de Cercetare și Inovare contractat de un consorțiu european. Consorțiul condus de italieni avea parteneri în Franța, România și Marea Britanie și obținuse finanțare pentru construcția a două prototipuri de aeroglisoare – ambarcațiuni rapide pentru intervenții de urgență în caz de calamitate naturală, mai ales pentru zone greu accesibile.

În timpul verificărilor pe teren realizate de OLAF și Garda Financiară în Italia, investigatorii au descoperit mai multe componente dezasamblate ale unui aeroglisor, precum și al doilea aeroglisor care fusese finalizat după termenul de închidere a proiectului. Atunci a fost evident că, pentru a obține banii europeni, partenerii italieni au depus documente justificative false cu privire la existența capacității operaționale și financiare cerute pentru a duce proiectul la bun sfârșit.

Investigația a mers mai departe și a dovedit că partenerul din Marea Britanie exista numai pe hârtie. În fapt, presupusa companie britanică era înființată și deținută tot de partenerii italieni. Pentru a demonstra progresul proiectului și pentru a putea deturna fondurile, au fost înregistrate costuri fictive. În practică, odată fondurile obținute, contractorii italieni au folosit artificii de contabilitate pentru a sustrage banii europeni, falsificând documente care să justifice cheltuieli fictive.

O analiză în profunzime a peste 12.000 de tranzacții financiare și plăți făcute în cadrul proiectului a scos la iveală că parte din banii europeni încasați de partenerii italieni și britanici au fost folosiți la stingerea unei ipoteci pentru un castel în pragul executării silite. OLAF a constatat că, oficial, castelul era în proprietatea unei alte companii britanice, înființate de aceiași italieni și deținută acum de o firmă americană, din Delaware. Ancheta a dezvăluit în continuare că și această firmă americană era creată și deținută de partenerii italieni.

OLAF a încheiat ancheta în noiembrie 2017 cu două recomandări judiciare – către Judecătoria din Genova și către Poliția Metropolitană a Londrei și o recomandare financiară către DG Cercetare și Inovare din cadrul Comisiei Europene. Garda Financiară din Italia (Guardia di Finanza) investighează persoanele în cauză pentru delapidare și fraudare de fonduri europene, contabilitate falsă, faliment fraudulos și fals în acte.

Revenim la nevoia de monitorizare!

În formula implementării unui Pact de integritate, cu toți actorii implicați semnatari ai pactului, schema de mai sus nu ar fi fost posibilă dacă pe parcursul punerii în aplicare a finanțării proiectului, de la achiziție – până la recepția produselor, tot procesul ar fi fost pus și sub lupa unui actor neutru și pus pe întrebări cu răspuns verificat. Ar fi fost extrem de greu să ascunzi și cheltuieli fictive, și produse nerealizate, și documente justificative fără bază cu un monitor independent de față și înarmat cu întrebări la tot pasul, vizite pe teren, verificare de documente financiare în comparație cu contractul, cu activitățile efectuate etc.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Operațiunea „Castelul de hârtie” – cum se fură banii europeni în Italia

  1. Dumitru

    Din cate inteleg eu din articol : cele doua vehicule au fost construite, problema fiind aceea a alocarii banilor dupa sfarsitul proiectului. Pare stupid faptul ca n-au cerut o extensie de proiect (in general posibil la proiectele europene) dar in nici un caz o super-frauda. Iar suma de 1.4MEuro nu e enorma intr-un proiect care produce la sfarsit obiecte concrete. Prin comparatie, numai o platforma de prototipare de soft imbarcat poate costa singura 100kEuro. Singurul punct unde treaba imi pare „fishy” este legat de numarul de tramzactii — 12000 pentru un buget de 1.4MEuro, adica doar ceva mai mult de 100 de euro per tranzactie. In concluzie, din articol nu reusesc sa-mi dau seama de ce frauda asta e asa de interesanta. Poate autorii articolului pot adauga mai multe informatii interesante.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *