Un bărbat tânăr, cu nasul cârn și dinții încleștați, flutură mâinile în mijlocul străzii. Strigă spre un convoi de camioane pline cu lemne tăiate: ”Bă, dacă aveați casă aicia, vă convenea să treacă camioanele așa pe-aicia? Ăștia-s oameni amărâți aicia!”.
Câțiva metri în spate, oamenii amărâți strâng rândurile și-l ajută pe bărbat să oprească autocamioanele. Dar când ajung Poliția și Jandarmeria, oamenii se risipesc ca furnicile. Singurul care rămâne pe poziții este bărbatul. E aici pentru că, de o săptămână încoace, se taie pădurea de pe dealul de la marginea orașului său.
Tânărul din Codlea nu e la prima “abatere”. A organizat zeci de proteste. S-a legat de macaraua unei autoutilitare care ridica ilegal mașinile. A făcut greva foamei. A organizat un lanț uman în jurul unui spital care trebuia să fie închis. Acum refuză să finanțeze corupția – vrea să-și plătească dările la stat prin muncă în folosul comunității.
Cum să devii activist
Erwin Albu s-a născut acum 33 de ani într-o familie de etnici germani din comunitatea evanghelică de confesiune augustană. Mama lui a fost directoare la Casa de Cultură din oraș, așa că s-a învățat de mic cu oameni mulți și agitație.
La 18 ani organiza deja prima grevă a elevilor din Brașov. Ministerul Educației tocmai anunțase în mijlocul anului școlar introducerea de materii noi la examenul de bacalaureat, fără să lase elevilor destul timp să se pregătească. Atunci nu existau consilii de elevi sau colaborări între licee, dar a sunat toți cunoscuții din alte județe, și-a luat colegii de la Liceul German din Brașov, i-a dus în Piața Sfatului și s-a apucat să strige cât îl ținea portavocea: ”Școala ne vrea biblioteci bipede!”.
„Am fost naiv. Credeam că pot schimba ceva.”
Dar afacerea n-a mers bine. Erwin a închiriat o hală alături de un asociat olandez. În urma unor neînțelegeri cu primăria, olandezul s-a retras, iar Erwin s-a trezit îngropat în datorii.
Pe lângă sutele de milioane pe care trebuia să le dea primăriei, tânărul a început să îngroașe contul datoriilor cu amenzi luate la proteste. După revoluție, în Codlea nu prea s-a mai făcut auzită vocea oamenilor. Așa că s-a apucat să mobilizeze lumea.
Într-o zi din februarie 2011, Erwin era cocoțat pe macaraua unei autoutilitare din centrul orașului, iar un
polițist striga la el: ”Domnu’ Iisus! Hai jos!”.
Era un protest față de o firmă care a câștigat ilegal o licitație pentru administrarea locurilor de parcare din oraș. Câteva sute de oameni au acoperit toate semnele de circulație și parcomatele din oraș și au forțat aleșii locali să rezilieze contractul păgubos.
La începutul lui aprilie 2011, spitalul din Codlea a fost închis. Guvernul a decis să-l transforme în cămin de bătrâni. Erwin a convins câțiva medici să muncească voluntar și să țină camera de gardă deschisă. În același timp, a organizat 20 de proteste, un lanț uman în jurul spitalului și a intrat în greva foamei timp de patru zile.
După câteva luni, oamenii au convins Primăria, Consiliul Local și Spitalul să dea în judecată Guvernul. Au câștigat procesul împotriva statului, însă autoritățile întârziau deschiderea spitalului. Pentru a pune și mai multă presiune pe Guvern, a blocat DN1 cu peste 1000 de codleni furioși. Într-un final, oamenii au reușit să redeschidă spitalul.
Erwin a ajuns directorul unei fundații care investește în dezvoltare rurală și comunități dezavantajate. La
ultimele alegeri locale a candidat la primărie și i-au lipsit 461 de voturi ca să fie ales.
Oamenii îl opresc tot timpul pe stradă, să-i spună ofurile. Așa a aflat că pe dealul de lângă cartierul Mălinului se taie pădurea, iar camioane care cară lemne strică străzile și pun în pericol casele localnicilor.
Cirque du Codlea
Războiul rece din fundul ogrăzii
Sufletele din cartierul fantomă
La jumatea dealului, trei femei scormonesc resturile de lemn rămase în urma tăietorilor. Erwin le salută, le întreabă de viață pe un ton mieros și apoi îmi spune complice: ”Curăță dealul, cineva tre’ s-o facă și pe asta”.
Coborâm printre mărăcini și resturi de brad. La bază, trei bărbați încarcă o buturugă mare în căruță. Unul dintre ei ne zice care-i treaba cu pădurea tăiată: ”Au fost țiganii! Stai liniștit ca noi n-am venit la furat, noi am venit la curățat.”
”Care țigani, domn’le, care țigani? De ce-aruncați vina pă țigani?”, urlă un bărbat gâjâit de prin boscheții care acoperă dealul. Continuă să bodogănească, până când vocea se apropie de noi. Poartă strâns în mâna stângă un topor jumate cât el. E unul din locuitorii din Mălin.
Ne oprim în mijlocul unei găști din cartier din care se desprinde un bărbat corpolent, cu fes tras pe ochi. Își scoate burta-n față și-i spune lui Erwin: ”Bandit și primarul ăsta. Ne-a fentat cu găinile lui!”. În campania electorală, primarul le-a promis că le rezolvă problemele urgente. Canalizarea, iluminatul public și intabularea caselor. Însă de când s-au terminat alegerile, oamenii nu l-au mai văzut pe primar la față.
După toate experiențele pe care le-a avut în Consiliul Local, Erwin Albu a ajuns la concluzia că nimic nu se poate rezolva fără bătăi cu pumnul în masă. Recunoaște că nu e cel mai bun stil de-a ajuta oamenii din Codlea, însă ”numai și numai cu scandal” poate să facă ceva pentru ei.
”Am avut de ales între a mă stabili în Anglia pentru a mă căsători cu prietena mea încă de acum cinci ani și a
rămâne pentru a lupta. Am ales să rămân…”
Ma inclin in fata ta Erwin !!Esti un luptator !!Dar eu zic sa te duci in Anglia si sa te insori !!Singur aici nu vei reusi nimic !!!!!!
Asa suntem noi. Daca cineva se ridica impotiva conducerii spunem ca e nebun si nu i se alatura nimeni.
Chiar nu vede nimeni ca acest om nu vrea ceva anume pentru el personal!
Impresionant! Va admir, domnule Albu!
va veni si ceasul favorabil geniului Dumneavoastra, Domnule Albu!
Tocmai il ascultam pe Prof Albrecht Schachtschneider – aceeasi incredere neclintita intr-un viitor al valorilor adevarate si aceeasi neinfricare ca a Dumneavoastra!
Sunt alaturi de Domnia Voastra si precis ca se inmultesc randurile – sper in purificarea naturii inainte de cei doua sute de ani preconizati de H. mahler!!!
Domnul sa va ocroteasca!
Carolina
1. bravo, erwin! tot respectul pt ceea ce faci.
2.pt autorul articolului:
CÂRN, -Ă, cârni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt și cu vârful ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul cârn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu vârful strâmbat, îndoit în sus; p. ext. strâmb. – Din sl. krŭnŭ.
Sursa: DEX ’09 (2009)
Gesturi de toată lauda! Stați lângă El, codlenilor, iar noi, din diferite colțuri, măcar să-l susținem cu vorbe de încurajare:Asta este calea de a supraviețui,LUPTÂND CU BANDITISMUL (intern și extern) TOT MAI PERICULOS PENTRU VIITORUL ROMÂNIEI!
Ne mai mira ceva? Autoritatile sunt primi implicat in aceasta stare de fapt.
Ne meritam soarta , un om singur impotriva mafiei nu va avea sanse ,se discuta , se dau legi dar padurile se taie inainte fara ca nimanui sai pese . Fac doar propaganda ca sa ne astupe gura .
Cinste lui Erwin!
Ma inclin! Cati dintre noi suntem in stare de asa ceva? Daca Erwin a inceput pe la 18 ani sa spuna lucrurilor pe nume, noi de ce nu ne trezim pana nu este prea tarziu? ……. „O realitate cruda!!!”