Dana Gîrbovan

O justiție care singură a permis ingerința SRI…

Protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară completează imaginea unei justiții care singură a permis ingerința Serviciului Român de Informații în activitatea sa.

În perioada în care asociațiile profesionale ale magistraților – UNJR, AMR și APR – făceau demersuri susținute, începute din 2015, pentru a lămuri implicarea serviciilor de înformații în justiție, după ce am aflat cu toții că instanțele au devenit „câmp tactic” pentru SRI, Inspecția Judiciară semna în 2016, în disprețul judecătorilor și procurorilor, un protocol cu Serviciul Român de Informații, ce permitea acestuia verificarea judecătorilor și procurorilor care ar fi putut săvârși abateri disciplinare. Adică a oricărui judecător sau procuror.

În 2015 am fost primii care am atras atenția asupra pericolului amestecului serviciilor de înformații în justiție. UNJR a fost asociația care, împreună cu colegii din AMR și APR, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să apere independența justiției în raport de afirmațiile generalului Dumitru Dumbravă, ce vorbea într-un interviu public, cu dezinvoltură, despre „câmp tactic” în justiție, „menținerea atenției până la finalizarea cauzei”, „patternuri” privind comportamentele judecătorilor și procurorilor.

Pentru noi erau chestiuni extrem de grave, pentru că vorbeau despre lucruri care nu ar fi trebuit să aibă vreo legătură cu înfăptuirea justiției. Modul în care CSM-ul de la acea vreme a tratat cererea noastră ne-a făcut să ne dăm seama că lucrurile sunt mai serioase decât ne imaginăm, că sunt chestiuni grave, ținute ascunse, care trebuie să iasă la iveală.

Am mers mai departe și am făcut nenumărate cereri, sesizări, acțiuni în instanța. Am fost acuzați că avem „reacții exagerate”, că aducem atingere imaginii justiției – acuzații reluate recent cu o nonșalanță nemărginită de un fost membru CSM, Cristi Danileț –, că fluturam o marotă.

Ulterior au ieșit la iveală decizii secrete ale CSAT, echipe mixte, protocoale secrete încheiate de SRI cu toate instituțiile de la vârful justiției.

Protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară completează peisajul dezolant al unei justiții care și-a clamat neobosit independența, dar a permis SRI să pătrundă în fiecare instituție fundamentală a să, să îi influențeze activitatea și, prin asta, să compromită însăși ideea de justiție independența.

Dacă aceste instituții din justiție, pentru a funcționa optim, trebuie să semneze protocoale secrete cu SRI, atunci care mai e rolul lor? Ar fi mai simplu și mai puțin costisitor pentru cetățeni ca ofițerii SRI-ul să și ancheteze, să și judece și să își și verifice proprii „magistrați” procurori și judecători.

Motivul pentru care există Consiliul Superior al Magistraturii, pentru care există o Inspecție Judiciară autonomă, compusă doar din judecători și procurori, este acela de a asigura cetățenii că nu există instrumente de presiune asupra judecătorilor și procurorilor prin pârghii ce le-ar afecta carieră sau le-ar angaja răspunderea, că aceștia sunt pe deplin liberi în soluțiile și hotărârile pe care le dau.

Legiuitorul nu a prevăzut aceste garanții întru mărirea magistraților, ci a dat aceste garanții CETĂȚENILOR. Nu ne-a dat nimeni dreptul să renunțăm la ele, căci ele nu ne aparțin!

Cu toate astea, atât CSM, cât și Inspecția Judiciară au permis ceea ce era de nepermis: intruziunea unui alt organ al statului, mai grav, a unuia care acționează în secret, în carieră judecătorilor și procurorilor.

În 2015, Inspecția Judiciară a trimis Consiliului Superior al Magistraturii un raport privind rezultatul verificărilor preliminare făcute în procedura de apărare a independenței justiției față de posibilă intruziune a SRI în justiție, raport făcut pe baza unor NOTE SECRETE trimise de SRI. Raportul viza afirmațiile făcute de generalul Dumitru Dumbravă într-un interviu acordat juridice.ro, iar notele secrete cuprindeau explicațiile SRI la acele afirmații.

La nici un an după aceea, în perioada în care noi luptăm să aflăm adevărul, în plin scandal legat de intruziunea serviciilor secrete în justiție, Inspecția Judiciară încheie un protocol secret cu Serviciul Român de Informații. Culmea ironiei este că protocolul este vizat pentru legalitate de generalul SRI Dumitru Dumbravă.

Singură concluzie logică ce poate fi trasă de aici este că, în urmă verificării făcute anul anterior, Inspecția Judiciară a fost atât de impresionată de activitatea SRI-ului în „optimizarea” justiției, încât a simțit nevoia de a colabora mai strâns cu SRI, pentru a lupta împreună cu acesta împotriva amenințării grave la adresa siguranței naționale reprezentate de săvârșirea abaterilor disciplinare de către judecători și procurori. O bătaie de joc, o sfidare la adresa fiecărui judecător și procuror și a fiecărui cetățean al acestei țări.

Conținutul acestui protocol dintre SRI și Inspecția Judiciară este pur și simplu de un absurd grotesc.

Spre exemplu, se arată că :

art. 3 alin. (1). „Cooperarea se realizează în temeiul legii şi al prezentului Protocol, cu respectarea strictă a atribuțiilor şi competențelor Părților, prin valorificarea eficientă a posibilităților pentru identificarea anticipată, prevenirea şi combaterea abaterilor disciplinare în rândul magistraților şi înlăturarea în timp util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiției sau realizarea securității naționale.”

Adică SRI strângea înformații despre magistrați pentru a identifica „anticipat” abateri disciplinare? Nici măcar Inspecția Judiciară nu are atribuții de prevenție a abaterilor disciplinare, darămite SRI. Cu alte cuvinte, cele două instituții cooperau pentru îndeplinirea unor atribuții pe care legal nu le aveau.

Ce putea însemna în concret această activitate de „prevenire” a abaterilor disciplinare? Ce altceva decât că SRI supraveghează „preventiv” judecătorii și procurorii, îi monitorizează pentru a se asigura că aceștia nu uită că sunt „în slujba statului”, că „servesc statul român”, cum a spus actualul director SRI Eduard Hellvig?

Problema aceasta a supravegherii „preventive” a judecătorilor și procurorilor de către SRI va trebui clarificată de către toate instituțiile cu atribuții în domeniu.

Apoi, au existat date/informații că judecătorii și procurorii au comportamente de tip terorist, că există spioni printre aceștia sau aceștia se ocupă cu subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au că scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori altele similare? Care este legătura, oricât de subtilă, între abaterile disciplinare și „realizarea siguranței naționale”?

Frază această este pur și simplu cutremurătoare pentru cine are minime noțiuni de stat de drept, democrație și justiție independența.

Mai departe, art. 3 alin. (2) devine mai concret, prevăzând:

„Serviciul Român de Înformații transmite:
a) la solicitare, orice informație referitoare la lucrurile aflate pe rolul Inspecției Judiciare,
b) din oficiu, orice informație în legătură cu acte sau fapte susceptibile a fi încadrate că fiind abateri disciplinare săvarşite de magistrați.”

Din nou, nu există absolut nici un temei legal pentru a permite SRI să adune înformații despre magistrați în legătură cu abaterile disciplinare.

Acest articol naște o altă întrebare serioasă. Cum adunau ofițerii SRI înformații despre judecători și procurori care nu priveau nici siguranță națională și nici măcar săvârșirea de infracțiuni?

Concluzia este că era pur și simplu vorba de comportamentul judecătorilor și procurorilor, în sensul cel mai larg al cuvântului, atât în exercițiul funcției, cât și în afară sa.

Au făcut, prin urmare, judecătorii și procurorii obiectul supravegherii prin metode specifice, prin mijloace tehnice? Cine le-a aprobat?

Absolut halucinantă este și prevederea potrivit căreia, în cazul în care Inspecția Judiciară intenționa valorificarea informațiilor, era obligatorie nedivulgarea faptului că acestea provin de la Serviciul Român de Informații, pentru că acest fapt putea periclita îndeplinirea atribuțiilor legale ale părților. Frază aceasta este de un cinism desăvârșit.

Protocolul în sine nu are nimic de-a face cu respectarea atribuțiilor legale ale părților, ci este el însuși este un abuz cap coadă.

Rămâne că reprezentanții instituțiilor de la vârful sistemului judiciar să ne asigure că acest protocol este un simplu „document de lucru, de bune practici”, cum a spus Procurorul General Augustin Lazăr despre protocolul încheiat de domnia sa cu SRI, să fie emis de Forumul Judecătorilor un White paper, în care să ni se explice savant că aceste protocoale sunt inofensive, ba chiar benefice, iar Comisia Europeană și ambasadele să laude preocupările statului român pentru integritatea magistraților, care sunt vegheați, preventiv, de către SRI că nu cumva să comită vreo abatare disciplinară.

Toate aceste protocoale au fost încheiate în spatele discursurilor înflăcărate despre independența justiției și susținerea luptei anticorupție.

În spatele acestor slogane golite de conținut, aplaudate necondiționat de politicieni și birocrați de la Bruxelles și de ambasadele din România, însăși democrația și statul de drept din România au fost subminate, iar drepturile și libertățile românilor cu adevărat au ajuns să fie considerate un lux, cum a spus un deja celebru fost ministru al justiției.

Depinde de noi, de fiecare dintre noi, dacă acceptăm să privim cu indiferență astfel de înțelegeri secrete care au subminat grav statul de drept, cu consecințe asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români alegeam, sau să luăm atitudine și să solicităm corectarea lor.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “O justiție care singură a permis ingerința SRI…

  1. FedI

    Titlul e cam bizar, pentru unul ca mine, cu ceva păr alb… Este ca și când ați spune că o broască a atras (cu bună știință) asupra ei maxilarele unui șarpe pașnic care se plimba prin stuf.
    Este exact invers: Securitatea, apoi SRI-ul nu au lăsat justiția să evolueze liber, adică normal. Și dacă vă prefaceți că procesul preluării justiției de către băieți, chiar și fără protocoale, a început după 2000, sunteți puțin credibilă. Procesul s-a continuat de dinainte de 1989, iar după 2000 doar s-a accelerat și împuțit.
    Un amendament: broasa țipă de când a pus șarpele gura pe ea, nu când e deja pe trei sferturi înghițită. De-aici vine o cunoscută expresie. Dacă pe baltă se aud puține țipete, înseamnă că predomină șerpii, chiar și în sistemul judiciar, care a rămas pur și profesional sub comunism, care se reformează, care de la paș’opt, care cu țepele în Piața Mare, etc. etc. etc. Aferim!

    Reply
    • Ghita Bizonu'

      Iniante de 89 Secruitatea avea un STAPAN! Nu facea ce dorea ea (Securitatea) ci ce i se ordona … cui nu=i placea … i se dadeau motive sa regrete (si o modalitate simpla era sa il scoti den fonctie si sa ii gasestiun loc de munca intr-o localitate cu 4 curse RATA pe zi si trenu la 30 km !)

      Reply
  2. Nelu Stiuca

    Sisitemul judiciar romanesc se poate eficientiza, FARA A SE APLICA MAI MULTE FAZE ALE PROCESULUI JUDICIAR, si FARA FOLOSIREA INSTITUTIEI AVOCATULUI(zona cea mai mafiotizata) prin infaptuirea justitiei cu obiectivitate si celeritate precum si cu cheltuieli minime, NUMAI aplicand modelul Sistemului de Justitie CANADIAN, a Tribunalului Electronic, bazat pe stiinta ciberneticii judiciare. Completul de judecata este format dintr-un IT-ist sau cibernetician instruit si din punct de vedere ala cunostintelor juridice, un judecator ce detine si cunostinte IT si un calculator performant cu softul adecvat.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *