Sorin Paveliu

O fereastră de oportunitate în bătălia SAR versus SRI. Jos secretomania legată de infecţiile intraspitaliceşti şi biocidele falsificate!

Societatea Academică din România refuză să adopte poziţia unui înfrânt aprioric spunând „am putea schimba ceva, dar este prea greu“. De doi ani, SAR solicită în instanţă desecretizarea acelor informări ale SRI care arată, cu subiect şi predicat, care sunt cei care se fac vinovaţi de complicitate prin inacţiune de moartea a sute şi mii de români, în fiecare an. Cei care au ascuns realitatea au fost mai răi decât cancerul!

Opinia publică a acceptat cuminte somniferul administrat de către Comisia parlamentară care a vizat activitatea SRI în perioada 2011-2016 legat de subiectul infecţiilor din spitale şi a biocidelor. „În intervalul menţionat, SRI a pus la dispoziţia factorilor de decizie de la nivel central – preşedinţilor României, prim-ministrilor, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, miniştrilor Sănătăţii, altor miniştri şi responsabili din domeniul securităţii naţionale – 115 documente de informare vizând infecţiile intraspitalicesti sau care abordează şi subiectul infecţiilor nosocomiale, iar beneficiarilor de la nivel local – prefecţilor şi preşedinţilor de consilii judeţene din majoritatea judeţelor ţării – 388 de documente de informare vizând acest subiect“, se arăta într-un comunicat al acestei Comisii. Şi cu asta ce? Am aflat cu adevărat ceva?

În cel mai rău caz, SAR va pierde procesul pe diverse tertipuri sau proceduri. În cel mai bun caz, procesul va fi câştigat după ce va fi mutat la ICCJ, peste cel puţin 3 ani. Este prea târziu.

Există, totuşi, o fereastră de oportunitate pentru a rupe această cortină opacă, care ascunde cine şi de ce ne omoară cu zile, cine are şi cine nu are acces la informaţii privind dreptul constituţional de îngrijire a sănătăţii.

După doi ani, SRI a depus la dosarul cauzei documentele solicitate. Ele vor putea fi consultate după ce reprezentantul SAR va obţine certificat ORNISS, documentele fiind, deocamdată, secret de stat. Chiar dacă reprezentanţii sau avocaţii SAR vor accesa documentele secrete, nimeni nu va putea face vorbire despre ele decât în limitele impuse de lege referitor la astfel de documente, adică aproape deloc.

Având în vedere cele amintite, cei interesaţi cu adevărat de acest subiect au, pentru o perioadă limitată de timp, posibilitatea de a vedea ce Miniştrii Sănătăţii, Premierii şi Preşedinţii României nu au vrut să ştim. Pentru aceasta trebuie însă îndeplinite două condiţii: cel care doreşte accesul la dosar să fie parte în proces şi să solicite acest acces la aceste documente care poartă stampila „secret de stat“ Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, care va notifica ORNISS. Spre exemplu, orice părinte care se luptă pentru memoria copilului său mort în catastrofa Colectiv ar putea lua în considerare o cerere de intervenţie şi implicit căpăta, astfel, dreptul de acces la aceste documente. Este însă o decizie personală, care poate fi îmbrăţişată sau respinsă doar după consultarea unui avocat, fiind discutabil, dar nu imposibil ca instanţa să accepte astfel de cereri de intervenţie.

Mai există însă o categorie de cetăţeni care au acces la aceste documente, dacă vor! Începând cu aprobarea legii 268/2007, „Accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Preşedintele României; b) primul-ministru; c) miniştri; d) deputaţi; e) senatori“. Atât doar ca parlamentarii noştrii nu ştiu prevederile legii şi nimeni nu se grăbeşte să-i lumineze. Ar fi spectaculos ca aleşii să vadă cu ochii lor la ce se expun alegatorii, personal, părintii şi copiii lor.

Dacă cei care au mandatul cetăţenilor, parlamentari ai Puterii sau ai Opoziţiei, ajung la aceeaşi concluzie, că informaţiile care vizează direct sănătatea cetăţenilor nu ar trebui să beneficieze de caracterul de secret de stat, cred că directorul SRI ar face el însuşi propunerea de desecretizare, având acest drept. Atât doar că este nevoie să-l împingă cineva de la spate, o hotărâre a unui judecător, Parlamentul, jurnaliştii, opinia publică în general etc.

În fond, legislaţia documentelor clasificate este limpede: „Informaţiile se declasifică dacă dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public său privat deţinătoare“.

Credeţi că aceste informaţii mai pot prejudicia siguranţa naţională, fie chiar acceptând că au putut vreodată, cu adevărat, să lezeze pe altcineva decât pe cei care au făcut comerţ cu biocide diluate sau au ascuns dramele din spitalele româneşti?

Aceasta este întrebarea!

Dacă răspunsul este NU, acţionaţi! Acum!


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “O fereastră de oportunitate în bătălia SAR versus SRI. Jos secretomania legată de infecţiile intraspitaliceşti şi biocidele falsificate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *