Decizia recentă a Curții Constituționale a declanșat o dezbatere care riscă să depășească nu doar limitele statului de drept, dar și ale logicii.
Atâta vreme cât democrațiile nu se întemeiază pe un adevăr absolut (ca monarhia de drept divin), ele au convenit să respecte anumite reguli cu privire la cine decide ”în ultimă instanță”. S-au creat astfel organele de jurisdicție constituțională, care pot ține de puterea judecătorească, ca în SUA, sau care pot fi independente, ca în Europa, dar de la care nu se așteaptă niciodată un adevăr absolut, ci o soluție rezonabilă de a ieși dintr-un impas. Desigur o instanță de jurisdicție constituțională se raportează în primul rând la Constituție (deși nu numai) căutând să vadă în ce măsură o lege sau un act politic oarecare ”respectă” Constituția. De multe ori este evident pentru oricine că o lege este potrivnică Constituției, ca, de pildă, una prin care persoanele de confesiune greco-catolică nu ar putea ocupa funcții în stat. Este un exemplu-limită, neverosimil, dar care arată că există situații clare, în care ar putea practic să decidă oricine.
Există, în schimb, situații mai puțin clare, cum ar fi aceea a cvorumului de participare la referendumul pentru demiterea președintelui. Știm bine că la referendumul din 2007 nu a existat cvorum, tocmai ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale, dar el a fost introdus în 2012 printr-o decizie a aceleiași Curți. De ce a optat Curtea pentru două soluții diferite într-o situație aparent identică? Am putea remarca că în 2007, președintele suspendat Traian Băsescu avea majoritatea populară de partea lui și prin urmare singurul risc pentru el era nivelul scăzut de participare care ar fi invalidat scrutinul, pe când în 2012, același președinte suspendat Traian Băsescu avea majoritatea populară contra sa, el fiind avantajat tocmai de neîmplinirirea cvorumului de participare.
Dar nu are rost să reluăm acum dezbaterea din acei ani, este suficient să observăm că o instanță cum este Curtea Constituțională are două dimensiuni inseparabile, una juridică și alta politică, și că este imposibil să reduci deciziile ei la o problemă de drept. Curtea decide într-un fel sau altul și oricât de nedreaptă ar putea să pară o decizie, ea este ”constituțională”.
Așa cum spuneam, câtă vreme democrațiile nu invocă niciodată un adevăr absolut (de aici și exigența tot mai imperativă în ultimul secol a separației dintre stat și biserică), ele trebuie să se mulțumească cu un adevăr relativ. Hans Kelsen, unul dintre cei mai influenți teoreticieni ai ”statului de drept”, arăta că a declara o normă ”neconstituțională” nu este altceva decât o cale specială de abrogare a legii. El spunea, cu alte cuvinte, că decizia trebuie raportată în primul rând la formă și nu la o substanță. Dintr-o ambiție de coerență formală, Kelsen ducea lucrurile la limită, căci am văzut că, în practică, noi continuăm uneori să nutrim sentimentul că o decizie de neconstituționalitate e ”substanțială” – ca în situațiile în care libertățile civile sunt amputate.
În orice caz, Kelsen mai spunea un lucru care este incontestabil: un organ de jurisdicție constituțională este singurul care poate spune dacă o lege sau un act sunt ”neconstituționale”. Și nu pentru că judecătorii ar avea înzestrări ieșite din comun, ci pur și simplu prin convenție. Trebuie să oferi cuiva această prerogativă de a decide ”neconstituționalitatea”, asta fiind singura cale de a depăși un impas politico-juridic. De aceea cei care anunță că judecătorii CCR ”au încălcat Constituția” spun ceva cu totul lipsit de sens.
Asta nu înseamnă că n-ar trebui să criticăm deciziile Curții, așa cum pretindeau în vara lui 2012, cu efecte toxice pentru libertatea presei, chiar unii dintre exponenții Comisiei de la Bruxelles. Dimpotrivă, dezbaterea este oricând benefică, căci ea contribuie în felul ei la arhiva de argumente la care se va raporta o viitoare decizie a Curții Constituționale. E acceptabil să spui, cu argumente valide, că judecătorii ”au greșit”, dar să pretinzi că ”au încălcat Constituția” este o contradicție în termeni.
Chestii mediocre de detaliu, irelevante, jocuri de cuvinte. Chiar conteaza ca au „incalcat” sau nu? Important este ca au „schimbat constitutia” cu siguranta prin decizia asta, ca sa nu mai zic ca au calcat in picioare spiritul constitutiei, l-au schimbat profund. Care spirit nu se poate schimba la 4 ani – din motive care nu pot fi scrise intr-o lege.
Oricum, Romania nu mai este stat de drept, constitutia este atat de proasta, iar ccr-ul a interpretat deja atat de mult incat se substituie deja constitutiei. Clasa politica nu a pus in aplicare multe decizii ale ccr-ului, cea mai importanta de departe fiind rezultatul referendumului pentru 300 parlamentari. De la prima decizie a ccr care nu a fost pusa in practica, Romania nu mai este stat de drept; prin definitie! Romania este doar trecuta cu vederea ca un analfabet pe vremea comunistilor care aveau in plan educarea maselor, si cum sa raportezi „succesurile” altfel decat prin lipsa repetentilor. La fel statul de drept in Romania.
Rezultatul unei educatii mediocre profunde in primul rand in mediul universitar. Ce este cel mai penibil este ca astia din ccr distrug o tara intreaga pentru cateva zeci de mii de euro (total pe viata, nu pe luna), pe care spera sa-i capete prin vreo functie de la partid dupa ce isi incheie mandatul. Chestie pur romaneasca, dintr-o pozitie de anvergura ccr-ului sa ajungi sa te prostituezi in felul asta e de-a dreptul dezgustator. Si daca se prostituau prin cluburi tot faceau banii astia, si fara sa distruga o tara intreaga.
Sper ca Iohannis sa nu o demita pe Kovesi; ar fi un mare fraier sa respecte tocmai acum constitutia intr-o tara in care constitutia e respectata pe sarite. Mergem la referendumul de demitere, si apoi dizolvam parlamentul. Tara e franjuri oricum, nu mai e nimic de salvat prin respectarea constitutiei.
Astept „cu interes” comentariul d-nei AMP, sau o fi trezit-o libidosenia astora din ccr, in sfarsit ?
Decizia este cum zic ei si acolitii lor este obligatorie … dar membrii CCR care incalca Constitutia Republicii ,nu de ieri ,de altaieri … sa plece si sa raspunda pt. incalcarea legii ! Dupa codul moral al lui C. I. Caesar ” ei nu trebuie sa-si demonstreze nevinovatia ,ci trebuie sa arate ca sunt mai presus de orice banuiala ! ” … sa-si piarda si pensiile speciale ,pot beneficia numai de pensii calculate dupa principiul contributivitatii ! Poporul ,prin referendum sa le ridice ” inamovaobilitatea ” nemeritata !
Florinele tata, ai exact profilul unui POSTAC . Cel putin asa rezulta din comentariile tale de pana acum . Cand CCR emite o hotarare care nu va este pe plac ,automat nu mai este democratie in Romania,CCR trebuie desfiintata etc. Argumentele/explicatiile lui Horatiu Pepine sunt de bun simt ,logice,morale,juridice etc .Eu sper ca presedintele Iohanis sa nu dea curs SFATURILOR TOXICE si sa introduca Romania intr-un haos. Si asa sunt inca multe lucruri nelelocul lor din cauza vinovatiei tuturor actorilor .Hai sa trecem peste pasiuni ,interese si sa facem TOTI ceva in asa fel in care,spatiul acesta in care convetuim zilnic sa fie mai frumos, bun,normal etc.In rest, numai de bine
Hai sictir, pezevenchi papagal ! N-ai doar tu singur „uzul ratiunii”…Mai informeaza-te cate „ispravi” a mai facut CCR…
Cu CCR-ul (+PSD) e cam așa: în public ne adresăm tuturor cu apelativul „doamnă”, deși unele sunt curve. Dacă ne asumăm să numim pe una „curvă”, în public, trebuie să producem dovezi. Ori, dovezile sunt relativ greu de obținut. Însă, după un timp, toată lumea știe – unii vorbesc, alții tac. Cei ce tac ori sunt clienți, ori sunt lași.
Să privim democratic și neoximoronic la acest drob de sare numit CCR … Scrofuloși la datorie!!!
Ceea ce scrieti este gresit. Curtea constitutionala nu isi aplica propriile decizii si functioneaza ilegal, prelungind mandatul unuia dintre membrii cu mai mult de un an, fata de cat permite constitutia. Deci cand o curte constitutionala functioneaza ilegal, nu isi respecta propriile decizii si este subordonata politicului, aceasta nu mai are legitimitate. Nu poti aplica decizii ale unei curti care functioneaza ilegal.
Dragă domnule, poate explicați lipsa de logică în acest caz. Chiar CCR afirmă – propunerea de revocare o face ministrul justiției. Perfect. Si mai departe ? Vine acum curtea și statuează că președintele țării este obligat să confirme această propunere. Păi dacă președintele nu are nici un rol de ce Curtea nu a hotărât că singurul care , practic, hotărăște este ministru?. Punct. Trebuia scos din formulă atât CSM cât și președintele.. Veți spune că acest lucru este în afara constituției. Nu?.
M-am uitat în cv-urile unora dintre judecătorii curții. Nu am constatat că ar fi niște somități in drept constituțional, cum ar trebui să fie. Dorneanu, procuror mulți ani de zile în comunism, este specializat, mai ales, în dreptul muncii. Nu știu ce a putut face cu această specializare în comunism. L-am văzut într-o poză la o ședință PSD, sub Năstase, unde ministrul justiției de atunci era somat să facă dosare unor oameni politici. Aceeași persoană azi decide soarta justiției în această biată țară. Am văzut că doamna Gârbovan este foarte activă în această speță. Nu și-a revenit nici acum după ce a fost refuzată să facă parte din CSM.
Voi ce percepeți totuși că ar reprezenta componența unei curți constituționale dincolo de niște „judecători” mai mult sau mai puțin competenți și pregătiți care ar exprima niște păreri personale despre niște chestiuni despre care au fost întrebați ? Și dacă legea o obligă pe instanța constituțională să se raporteze numai la constituție de ce i s-ar accepta „alte opinii”, câtă vreme președintele este obligat de acceași constituție să vegheze la respectarea constituției , prin atribuțiile pe care le are ?
Remarci domnule autor de articole că de cele mai multe ori judecătorii de la CCR ar putea fi „reprezentanți” ai unor alegeri politice exprimate în legislaturi anterioare, ce ar putea fi „constrânși” de alegeri politice actuale „să protejeze interese” „ale celor ce i-au propus în posturile” în care propun „păreri” despre reglementările din Constituție, pe care le și votează, uneori putându-se zice chiar că „ar fi comis” și decizii ?
Remarcați și faptul că și funcționarea curților constituțilonale este de asemenea o convenție ?
Deci, curțile constituționale au rolul să își exercite atribuțiile scrise în constiuție și în legea de organizare și funcționare și nu alte atribuții „la discreția voinței” membrilor curții constituționale ? Deci, curțile constituționale funcționează în cadrul reglemenărilor constituției și a legii de organizare și funcționare și nu pentru „realizarea „dorințelor” componenților curții constituționale sau ale susținătorilor lor ?