Nu v-ati saturat de cazul Nastase?

17 Iunie 2009 - Liviu Avram

Politicianul care se pretinde cel mai de seamă apărător al Constituţiei tace mâlc, iată, atunci când el personal e singurul profitor de pe urma unei prevederi neconstituţionale.
 
Parlamentul a scris marţi o nouă pagină din monumentala şi ruşinoasa lucrare “În apărarea lui Adrian Năstase”. Deputaţii nu au reuşit să ia o decizie privind solicitarea procurorului general de începere a urmăririi penale a lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian 1. Déjà- vu, nu-i aşa?
 
În august 2008, vechiul Parlament a respins o solicitare similară a procurorului general, întrucât nu s-au întrunit cele două treimi de voturi favorabile pe care le cerea atunci Regulamentul Camerei. În octombrie, Curtea Constituţională a decis că majoritatea impusă prin regulament este neconstituţională, drept pentru care noul Parlament a redus-o la jumătate plus unu. Aşadar: un nou Parlament, un nou regulament şi, pe cale de consecinţă, o nouă solicitare a procurorului general.

Adrian Năstase îşi bazează strategia pe două argumente: 1. procurorul general nu poate veni cu o solicitare identică celei de anul trecut şi 2. deciziile Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor. Ambele mi se par fragile din punct de vedere juridic şi intelectual.
 
Dacă e demontată prima, cea de-a doua cade de la sine. Nu există nicăieri o interdicţie expresă privind resolicitarea unui aviz parlamentar. Rămân, aşadar, interpretările şi extrapolările. Un aviz parlamentar este o procedură prealabilă, precedentă declanşării procedurilor judiciare propriu-zise. În interiorul său nu operează principiul invocat de Năstase, potrivit căruia aceeaşi cauză, odată soluţionată, nu poate fi supusă judecăţii a doua oară. A considera altfel înseamnă a învesti un aviz parlamentar cu puterea unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar avizul negativ de anul trecut, deşi neconstituţional, cu o eternă sentinţă de achitare a lui Adrian Năstase. Dacă, pe aceste considerente, admitem că procurorul general poate reveni cu o nouă solicitare, e lesne de constatat că aceasta este ulterioară deciziei Curţii Constituţionale.
 
Acum câteva luni, acelaşi Parlament a avizat favorabil alte două dosare Năstase, Zambaccian 2 şi Mătuşa Tamara. Un al treilea dosar, Trofeul Calităţii, a ajuns în instanţă fără a fi nevoie de aviz parlamentar, dar tocmai ce s-a împotmolit, tot marţi, într-o excepţie de neconstituţionalitate. Nesimţirea cu care Năstase îşi protejează de procurori ultimul dosar rămas în Parlament, în condiţiile în care, vedem, are destule mijloace să le tergiverseze în instanţă, spun doar un singur lucru: acesta e dosarul de care Adrian Năstase se teme cel mai mult.

Comentariu publicat in Cotidianul

 

Comentariul dvs.!