Home Opinii si Comentarii selecteaza

Normalitatea lui Patriciu

Omul de afaceri Dinu Patriciu sustine de vreo doi ani teoria unui tip de liberalism economic care-l apropie de anarhia libertariana, de adeptii statului minimal. Cel mai bogat petrolist roman pompeaza din zacamintele sale de filosofie politica un adevar indiscutabil - statul este cel mai prost administrator - pentru a justifica eliminarea totala a statului din marile afaceri cu petrol, gaz, resurse naturale in general. Desigur, teoria statului minimal a mai slabit si in Europa, si in America, odata cu marea criza. Banci, grupuri financiare sau companii de asigurari intind mana dupa ajutorul statului pentru a se salva, iar stangistii proclama sfarsitul erei capitaliste, moartea legilor sale de aur, potrivit carora piata regleaza totul.

Aproape jovial, Dinu Patriciu si-a expus, sambata, 6 ianuarie, la Realitatea TV, modelul sau preferat de capitalism: cat mai putin guvern, cat mai multi oameni de afaceri in guvern, iar el plutind pe deasupra tuturor. Prin 2007, lansa ideea justitiei private, sambata seara a mai facut un pas spre guvernul semi-privat. In viziunea sa, statul trebuie tinut departe de marile afaceri, redus la rolul de perceptor de taxe si distribuitor de bani. Asa este in America de doua sute de ani, spunea domnul Patriciu, asa arata normalitatea. In context, Patriciu declara ca Rompetrol n-are nicio legatura cu afacerea concesiunilor din Marea Neagra, desi venise in emisiune blindat cu date statistice despre presupusele rezerve de petrol si gaz. A explicat ca stie detalii chiar de la Sterling Resources, care i-ar fi facut o oferta de parteneriat, refuzata insa de Rompetrol.

Compania canadiana Sterling Resources primise in noiembrie 2008, in ultima luna de mandat al guvernului Tariceanu, drept de exploatare asupra unor concesiuni din Marea Neagra. Sterling avusese, pana atunci, ani de zile, doar drept de explorare. O afacere destul de incalcita, de pe urma careia statul roman ar fi iesit, ca de obicei, in dezavantaj. Mici conducte de petrol si gaz duc si catre Dinu Patriciu, inclusiv semnatura lui Dorin Marian, fost angajat la Rompetrol, pe hotararea de guvern.

Prea multe suspiciuni, a replicat Dinu Patriciu, recitand apoi teoria normalitatii: "Nu exista nicio conspiratie. Da, sunt prieten cu Dorin Marian. Dorin Marian a lucrat la Rompetrol. Si va mai spun: cu siguranta va lucra cu mine in viitor. Si va lucra cu mine pentru ca este geolog si este un foarte bun organizator. Asta este morala capitalismului: uneori oamenii trec in slujbe publice si, atata vreme cat sunt in slujbe publice, fac treaba comunitatii. Sunt servitorii comunitatii. In momentul in care se intorc in viata privata, se intorc in afaceri. Asa functioneaza societatea americana de 200 si ceva de ani. Si nimeni nu-i banuieste, decat atunci cand are probe, ca fac vreo smecherie." Reporter: "Nu e din Romania, e din alt film. E din filmul din Statele Unite". Dinu Patriciu: "E dintr-un film al normalitatii. Unii oameni incearca sa traiasca in normalitate. Ma numar printre ei".

Adevarul este ca normalitatea lui Patriciu ne rasfata de cativa ani. Guvernul Tariceanu a numarat cativa ministri care fie au figurat pe statele de plata Rompetrol, fie erau buni amici cu omul de afaceri. "Nu am ce sa cer guvernului", a mai spus Patriciu sambata seara, desi ne amintim ca premierului Tariceanu i-a cerut totusi o mica favoare. In mai 2005, i-a cerut o intalnire cu Monica Macovei ca sa discute amical despre dosarele sale penale.
Modelul sau de normalitate n-a pierit cu totul dupa iesirea PNL de la guvernare, ci au urmat intocmai retetarul Rompetrol. Doar ca alte grupuri de afaceri, nu liberalii, au reusit sa-si trimita fostii angajati ca sa slujeasca binele public.

De exemplu, dupa toata agitatia iscata in jurul concesiunilor din Marea Neagra, am mai facut un pas spre normalitate: premierul Boc a numit un fost angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu intr-un post cheie, la Agentia Nationala de Resurse Minerale. Fostul director a zburat in plin scandal legat de concesiunile catre Sterling.

Resursele naturale alimenteaza si in Romania, dupa modelul rusesc, motorul normalitatii imaginate de Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu, Ovidiu Tender, fratii Cristescu etc. In vremuri de criza, modelul normalitatii intra, evident, in suferinta, iar batalia pentru resurse se inteteste. Asa se explica interesul major si selectiv al unor televiziuni fata de afacerea Sterling.

Vizionarii ultraliberali din Romania nu exclud afacerile cu statul, ci doar statul din afacere. Statul trebuie infiltrat, sedus, imblanzit, controlat astfel incat sa slujeasca prioritar intereselor particulare.

Adriean Videanu si-a pus in slujba statului expertiza sa de la TitanMar, contabilul sef al companiei fiind pus ministru de Finante. Alte grupuri de interese l-au instalat pe reprezentantul Ferrari la sanatate. Grupuri obscure din PSD au sacrificat deja doi ministri de Interne pentru ca nu au decis expertiza cui ar fi cea mai potrivita pentru sefia unui serviciu secret. In treacat fie spus, controlul Internelor si al serviciului sau secret este o alta mare conditie a normalitatii. Elena Udrea cauta si ea prin maruntaiele Capitalei ape termale, nucleele unor viitoare afaceri in turism, iar expertiza poate veni pe filiera Bitner-Petrache-Cocos, care au consiliat reciproc avantajos mai multe guverne.

Altfel spus, normalitatea abuzeaza de noi. Politicienii si oamenii de afaceri se inghesuie sa faca treaba comunitatii, cum spune domnul Patriciu, sa fie servitorii ei. Un singur detaliu pare sa zdruncine increderea in teoria sa ultraliberala: numarul mare de dosare penale care paveaza drumul spre normalitate. In Romania, slujitorii comunitatii le colectioneaza din prima zi in care ajung la putere.

Articolul a fost publicat in Revista 22

 

Comentariul dvs.!