Dollores Benezic

Noi, in anul 2000, 2000 si ceva…

M-am trezit cu melodia asta, şi referenul, în cap. Cine nu l-a fredonat vreodată înseamnă că nu are vârsta necesară măcar să-şi facă un cont de email. Nici să voteze, nici să fie membru al guvernului Ungureanu. Pentru că ăsta a fost celălalt „refren” pe care l-am auzit când am deschis televizorul. Pe toate posturile, analiştii neamului îi comentează şi desfiinţează pe noul prim ministru şi pe membrii cabinetului său.

Să vă zic şi eu ce părere am, dacă nu sunt om politic, măcar am aceeaşi vârstă (+-) cu a celor puşi acum în conducerea ţărişoarei. O să vă povestesc mai întâi, pe scurt, două întâmplări de care am să leg raţionamentul din final.

Recent m-am întâlnit cu doi foşti colegi din şcoala generală. Am depănat amintiri şi, evident, ne-am dezbătut vieţile. Unul dintre ei e patron, celălalt funcţionar public. Atât cât mai ştiam fiecare de foşti colegi, am constatat că unii sunt emigraţi, alţii au diverse mici afaceri, majoritatea sunt bine, oameni de ispravă, n-au furat, n-au dat în cap, n-au ajuns la puşcărie, au încercat, cum zice americanul, să facă ce au putut ei mai bine pe felia lor. Ce m-a mirat a fost faptul că toţi trei avem, după o despărţire de 30 de ani, opinii convergente. Dincolo de drumurile pe care ne-a dus viaţa ulterior, avem o bază comună pusă pesemne în acei ani în care am copilărit împreună. Gândim la fel, avem aceleaşi principii, aceleaşi aşteptări. Am ales demult să rămânem aici şi să încercăm să facem ceva cu viaţa noastră. Nu ne place ce a ieşit, dar dăm vina pe conjuncturi, pe cine le-a făcut, pe cine a fost la putere în ultimii 20 de ani.

Celălalt exemplu este despre un om interesant pe care l-am cunoscut acum câţiva ani. Are în jur de 60 de ani, iar în anii 90 a ales calea emigrării, scârbit de modul în care se manifestau colegi de-ai lui, de generaţie, la cârma ţării. Mi-a povestit că a plecat la o bursă în vest şi a rămas acolo pe parcurs, văzând în acţiunile generaţiei sale următorii 20 de ani de bâjbâială. Acum trăieşte dezrădăcinat şi de ţara adoptivă, şi de familie, pentru că a ales – din nou – să se întoarcă temporar în România, chemat să-şi ofere expertiza pe domeniu. E drept, silit şi de faptul că acolo în vest, nu prea mai găsea de lucru la nivelul financiar de care avea nevoie familia lui. De câte ori ne întâlnim aici, în România, îmi spune cât de scrâbit e, în continuare, de modul în care se petrec lucrurile şi de aparenta împotrivire a ţării de a se schimba.

Ce văd eu că se întâmplă acum în politică este rocada dintre aceste generaţii. Se retrage generaţia care ar fi putut să fie flower-power – dacă nu s-ar fi născut în România – şi vine generaţia decreţeilor. Nu-i mai bună una ca cealaltă, dar e mai apropiată de cerinţele vremurilor pe care le traversăm. Măcar pentru faptul că jumătate din existenţa ei a fost în cei mai dinamici 20 de ani pe care putea să-i trăiască omenirea. Ce am putea să facem noi diferit de ceilalţi ar fi taman asta: să nu mai fim scârbiţi, să luăm nişte antivomitive şi să ne suim în carusel, dacă tot ne-a venit vremea.

Cabinetul Ungureanu are între 32 şi 45 de ani. Sunt oameni născuţi în regimul privaţiunilor, educaţi când încă se făcea şcoală în România (ştiu, sună nostalgic, dar nu mă puteţi contrazice, am încredere că măcar ştiu să vorbească corect gramatical), intraţi la facultate când concurenţa era mai aprigă, apoi beneficiari de burse afară din care trebuie să sperăm că au învăţat ceva, şi suficient de proaspeţi cât să vrea să facă ceva – orice – cu ţara asta de acum încolo.

După cum văd acum noilor miniştri li se reproşează următoarele:

– că sunt oamenii cuiva – deci vor fi manipulaţi, deci tot ăia de până acum sunt cu adevărat la butoane
– că sunt fii de securişti convertiţi în oameni de afaceri – care, aşadar, au supt sângele ţărişoarei până acum şi au de gând să-l sugă şi de acum încolo, prin urmaşii urmaşilor lor
– că sunt foşti pupincurişti ai CC al UTC – deci musai de aia au reuşit acum să parvină în politică
– că sunt nişte femei propulsate în politică de nişte bărbaţi – deci nu sunt capabile să gândească cu capul lor, evident blond
– că sunt nişte iluştri anonimi, n-a auzit presa de ei şi din cele câteva masterate/doctorate din CV nu prea poţi să apuci cum trebuie ca să dai cu ei de pământ.

Dacă nu se vede prea bine din enumerarea de mai sus, vă spun eu: asta e ţara, fraţilor! Aşa suntem toţi: copiii cuiva, protejaţii cuiva, foşti şoimi ai patriei, pionieri, foşti utecişti (a scăpat vreunul înainte de 89 de astea? eu am fost stegar şi trompetist, de exemplu, în detaşamentul nostru de pionieri), femei încă frumoase care au intrat în politică în loc să se facă gospodine, manechine sau să se ducă la produs în Italia, şi în rest necunoscuţi, mai buni, mai răi, ăştia suntem, cei care n-au plecat din ţară, au rămas prin localitate. (Aveţi curiozitatea să-i ascultaţi pe unii dintre viitorii miniştri, la audierile din comisii. Veţi avea surprize plăcute).

Cine e acum la vârful ţării respectă fidel procentele din societate, aşa suntem toţi. Nu au ajuns acolo doar nişte piloşi incapabili care să ne călărească pe noi ăştia buni, deştepţi şi muncitori, dar fără noroc de lideri. Nu, acum chiar nu mai avem nicio scuză, nici agenturili, nici foştii comunişti reşapaţi în democraţi, ăştia suntem noi, cea mai numeroasă generaţie a României, omul nou proiectat de Ceauşescu, format şi pregătit pentru societatea socialistă multilateral dezvoltată. E discutabil că ăştia numiţi acum sunt afinii celor aflaţi la putere. Păi normal, dacă la putere ar fi fost Năstase sau Antonescu ar fi fost afinii lor numiţi acum în guvern. Iar doamna Udrea probabil ar fi strigat ultragiată „e inaccceptabil!”.

Problema nu stă însă numai în oameni, ci în sistem şi în soluţii. Faptul că discuţiile noastre publice se cantonează numai pe ce maşini conduc miniştrii în declaraţiile lor de avere, şi ale cui pile sunt, demonstrează că de fapt nu avem despre ce altceva să discutăm. Nu avem soluţii, nu avem planuri pe termen lung, nu avem de fapt despre ce să vorbim, ca să fim de acord sau nu că lucrurile merg într-o direcţie bună sau proastă. Dar dacă tot îngropăm o generaţie politică, ce ne ţine să nu construim noi de acum un sistem viabil? Dacă tot am ieşit în stradă să cerem diverse, hai să venim şi cu soluţii pentru ce vrem.

La toamnă sunt alegeri. Acest guvern nu va putea să facă nimic până atunci, din câte înţeleg: bugetul e aprobat, FMI ne stă cu sula în coaste, tot ce au de făcut e să stea pe scaunele alea până la alegeri şi să fure experienţă. E ca şi cum ţi-ar da tata voie să te aşezi la volan, dar cheia nu e în contact. N-ai ce să strici, nu poţi băga maşina în gard, poţi doar să te familiarizezi cu topografia şi eventual să-ţi orientezi oglinzile. E doar o repetiţie generală cu costume, pentru când maşina aia va fi a ta. Iar asta se va întâmpla mai devreme decât ar crede unii. După cum ne-a asigurat Mihai Răzvan Ungureanu azi, „nu voi fi un prim ministru care vine în fruntea guvernului pentru a pleca!”. Dar nici de unul singur nu va putea guverna, într-o ţară de ţaţe clevetitoare de pe margine.

P.S. Ascultaţi melodia şi citiţi versurile. Nu vi se pare că suntem acolo? :)

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum
Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi
Dar intr-o zi si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000

Suntem copii insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete ïn 2000


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *