Vasile Ernu

Nevoia de Nobel, Complexul Nobel – un complex social-politic mult mai profund

Citesc zilnic presa din Ro şi Ru. Prin natura lucrurilor. Inclusiv cea culturală. Vin în fluxuri. Cum vine perioada Nobelului în Ro, apare iarăşi o mobilizare care spune în esenţă un lucru: avem nevoie urgentă de un Nobel. De ce?

Mă uit la ruşi – chiar dacă nu merge comparaţia căci au o altă istorie şi cultură, diferită, mă tentează să compar – acolo lipseşte total această pasiune. Sau mai degrabă e o pasiune pe invers. Nobelul este privit ca ceva ce-i nedreptăţeşte, îi trage în jos în loc să-i ridice. E privit mai degrabă superior. E premiul ăla care se dă scriitorilor ruşi de „mîna a doua” sau „politic”. Ei cred că mai tot sciitorul rus din prima linie merită cel puţin 2 premii Nobel. Adică Nobelul e onorat să aibă scriitori ruşi, nu invers. La ei e un alt tip de complex.

De ce? Tolstoi, scriitorul nr 1 al culturii universale, nu l-a primit. Unde e Nabokov în această ecuaţie? Despre ce să vorbim? zic ei.

A venit mai tîrziu Nobelul ca formă de consolare prin Bunin. Bunin e bun dar în perioada aceea în Rusia erau cam minim 30 de Bunin. Şi destui mai speciali decît Bunin.

A venit după aceea Pasternak cu Doctor Jivago. Pasternak, un poet bun, o autoritate culturală importantă în epocă, dar un prozator din eşalonul doi. Doctor Jivago este o carte care a avut un succes imens datorită PR-ului politic şi contextului, nu datorită reuşitei literare. E o carte secundară în litertura rusă. A luat un premiu pe care ruşii îl consideră politic.

A venit Şolohov cu al său Don liniştit. Alt scandal. Dar pe invers: liberalii l-au atacat că ar fi luat un premiu politic la presiunea sovieticilor. Însă Şolohov în proză este peste Pastrernak iar Donul liniştit este mult peste Doktor Jivago. Paradoxal: Donul liniştit acum pare o carte mult mai antisovietică decît Doctor Jivago şi cu siguranţă în topul 10 al capodoperelor literare ale secolului XX în literatura rusă cu toată încercarea establishmentului liberal de a l eticheta drept „colaboraţionist” cu regimul şi marginalizat.

Ce-am mai avut? Soljeniţin a urmat. O autoritate incontestabilă, un rus tipic, supărat şi luptător pînă la capăt. Dar literar nu ştiu ce va rămîne din el. O zi din viaţa lui Ivan Denisovici cu siguranţă. Arhipelagul va fi tot mai greu de citit, cred. Premiul meritat dar tot politic a fost interpretat. Revanşa liberală împotriva lui Şolohov. Să mulţumească şi partea liberală. Culmea e că regimul Putin vrea să facă din el scriitorul nr.1 al perioadei şi îl pompează la greu. Nu ştiu ce va ieşi din asta.

Ce a urmat? Brodski. Aici e puţin de comentat: şi conservatorii, şi liberalii îl respectă, îl adoră chiar dacă politic nu toţi se împacă cu el. Dar e poate singurul premiu Nobel pe literatură lipsit de contestaţii şi polemici. Brodski se detaşase de întreg eşalonul 1 al literaturii ruse. E un caz special.

Alexeevici? Din Belarus dar scrie în rusă. Ruşii o trec la eşalonul doi şi-l consideră premiu politic.

Ce au acum? Ei cred că pot oferi un 30 de scriitori de Nobel. Cum Nobelul este nu doar despre literatură ci şi despre „plasament” global în establishmentul cultural-politic, atunci lucrurile se schimbă. Contextul necesită un anumit tipaj: liberal, cuminte, critic cît să nu deranjeze, cu limbaj pretenţios acceptat, cu poziţii politice „democratice comode”. Dar scriitor bun. Uliţkaia se încadrează perfect.

La noi lucrurile sunt ceva mai simple. Complex invers. De ce avem noi nevoie de Nobel? De ce suntem atît de obsedaţi de el? Pentru că noi nu avem propriul sistem de evaluare. Noi nu credem în ce avem noi, în capacităţile noastre, în ierarhiile noastre, în propria putere şi apreciere. Noi nu credem în noi. Suntem un soi de adolescenţi care aşteaptă părinţii să le zică ce sunt, care aşteaptă atestat şi recomandări ca să ştie cine sunt. Noi nu ne definim prin ce suntem ci prin ce spun cei din afară despre noi. Noi ne definim prin „exterior”, nu prin sine, prin ceea ce suntem. Noi încă nu avem aparatul reflexiv de autoanaliză a ceea ce suntem.

Noi aşa gîndim nu doar cultural, ci şi politic. Toate problemele şi toate reuşitele noastre nu au o cauza internă ci externă. Nu aşa analizăm mai mereu propria noastră istorie? Vinovaţi sunt alţii, niciodată noi. Noi nu ne asumăm nimic pentru că această cauzalitate a realităţii nu este în noim ci altundeva, afară.

Acest complex al Nobelului vine din această neputinţă de a fi noi înşine. Avem nevoie de un soi de „premiu” ca şi cum am merge la medic să ne spună că suntem sănătoşi (la cap probabil).

Noi vrem premiu ca să aflăm cine suntem, de la alţii.

Nu avem nevoie de un astfel de premiu, zic eu.
Ar fi o catastrofă dacă am lua acest Nobel acum.
De ce? Ne-ar crea o falsă identitate. Nobelul nu trebuie să fie un scop, ci un efect. El vine atunci cînd eşti indiferent faţă de el pentru că el nu schimbă nimic. La noi însă ar schimba spre rău lucrurile.

Discutam aseara la cină cu Mihail Şişkin, un mare scritor rus care îndeplineşte toate condiţiile pentru Nobel. Şi cam tot asta susţinea despre obsesia pentru Nobel: „Premiul Nobel este o boală psihică”


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Nevoia de Nobel, Complexul Nobel – un complex social-politic mult mai profund

  1. ionas

    Rusii poate nu au nevoie de un Nobel chiar si pentru literatura desi nu il refuza. Sa nu mai vorbim de alte domenii domenii fizica , chimie, medicina unde sunt cam deficitari.
    Natiunile mici normal ca spera, ies si ele din anonimat si mediocritate.

    Reply
  2. intelectOala minune

    Exact asa gandesc si ardelenii, banatenii, cei cu fruncea inalta, alaturi de unguri, germanoizi si rusi!
    Ca e o ONOARE pentru EUROPA ca s-au pripasit si ei pe aici, ori prin instoria ei COMUNA alaturi de tatari, olteni si cucumani.
    Problema e ca majoritatea – marea majoritate, daca nu chiar toti – RUSILOR, care au fi luat vreodata un Premiu Nobel, de cand se decerneaza el, sunt la origine EVREI; si culmea aproape jumatate din cele primite de unguri sunt tot catre evrei care alaturi de niste germanoizi aclimatizati” acolo ii transforma inca o data in MINORITARI.
    De ce nu s-a intamplat si pe la noi – prin Mioritica noastra antisemita dintotdeauna – asha MINUNE, cand am avut atatia evrei linga noi? Probabil din cauza ca a lipsit presiunea pusa constant asupra lor, ca in Rusia si Ungaria, fapt care i-a facut lenesi, inceti la minte si grasi pana in 1940! (caci panea alba ingrasa si prosteste)
    Si astfel ne-am trezit fara nici macar un singur Premiu Nobel pe de-a-ntregul romanesc pana in clipa de fata – dupa ratarea antisemitului Paulescu, desigur!
    (a juat Premiul doar moldoveanul George Emil Palade, ginerele lui MALAXA, alaturi de o intreaga echipa de americani, Culianu l-a ratat… fiind cu dibacie impuscat, din timp, iar Herta Muller l-a luat… oricum pentru Germania!

    Reply
  3. Icarie

    Da, rusii au mandria culturala in sange, iar la noi mandria e in mare masura o forma de mascare a neajunsurilor noastre.

    Totusi: credinta rusilor ca literatura rusa premiata in occident e ‘politica’ e insasi o stanta politica, care nu trebuie izolata de trecutul imperial al rusilor si de ceea ce Lenin si Trotski numeau ‘marele sovinism rusesc’.

    PS: si de ce ar stramba rusii din nas la scriitorii lor laureatii Nobel si l-ar accepta pe Nabokov ca unul de-al lor?! Nu se bucura Nabokov (un liberal convins!) de acordul occidentului in egala masura cu laureatii Nobel. Succesul lui Nabokov vine de pe urma textelor scrise in engleza. Nici macar n-ar fi putut publica Lolita in Rusia anilor ’50!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *