Moldova – când dramă, când dramoletă

Suntem de mai mult timp purtați pe valul scandalului și al conflictului la vârful puterii. Disputa dintre, pe de o parte, Partidul Democrat – vrăjitorul din poveste care la alegerile parlamentare din 2014 a avut al patrulea scor electoral, obținând doar 15% din voturi, dar ulterior, grație unei forțe de „persuasiune” impresionante, a reușit să închege o majoritate patriotică în jurul său –, și, pe de altă parte, socialiști se încinge. Dodon a respins mai multe legi votate de Parlament, iar coordonatorul coaliției de guvernare, după o lungă pauză de gândire și analiză în structurile de partid, a hotărât să limpezească lucrurile într-o conferință de presă, în care a spus că legile buclucașe vor fi votate a doua oară în Parlament, iar Dodon va fi obligat să le promulge în conformitate cu prevederile Constituției.

Mai mult, Plahotniuc a propus introducerea în Legea Supremă a noțiunii de integrare europeană ca direcție strategică a Republicii Moldova, care să nu depindă de mofturile unei persoane sau ale unui partid, ci să fie un obiectiv asumat în totalitate de moldoveni. PD mai intenționează să adopte în Parlament o lege prin care șeful statului să fie lipsit de anumite prerogative, cum ar fi acelea de a pune veto pe participarea militarilor moldoveni la manevre și exerciții în străinătate, astfel încât „comandatul suprem” să nu mai poată da Armatei Naționale ordine defetiste și demoralizatoare, cum s-a întâmplat în ultimele nouă luni. În aceeași conferință de presă, liderul Partidului Democrat a numit în sfârșit și un candidat la funcția de ministru al Apărării – un vicepreședinte al PPEM, partidul condus de Iurie Leancă, care a lucrat în cancelaria Guvernului, motiv pentru care Plahotniuc consideră că noul ministru va ști să facă un management eficient și va contribui la modernizarea Armatei, chiar și în condițiile unui buget ridicol și umilitor.

Dodon, după ce a declarat că nu-l va accepta pe Eugen Sturza în funcția de ministru, pentru că nu este un profesionist, ci doar un „băiat de granturi” (cine mai numără insultele pe care le aruncă socialistul cu dezinvoltură?), azi și-a anunțat propria candidatură pentru acest post: Victor Gaiciuc, fost ministru al Apărării în guvernarea Voronin, un admirator declarat, scrie presa, al mercenarilor pro-ruși din Donbass.

Avem, așadar, un schimb de replici, tot mai dur, mai contondent, în care binomul Plahotniuc-Dodon anunță teme de război violente, ultimative, iar opinia publică rămâne derutată …

Vestea că PD vrea să fixeze constituțional opțiunea europeană a basarabenilor, la fel, i-a cabrat pe socialiști, care au declarat că nu vor permite o asemenea schimbare în Legea Supremă, întrucât opțiunea europeană este în scădere, în schimb, Uniunea Eurasiatică va garanta dezvoltarea Republicii Moldova și este mult mai agreată de cetățeni.

Avem, așadar, un schimb de replici, tot mai dur, mai contondent, în care binomul Plahotniuc-Dodon anunță teme de război violente, ultimative, iar opinia publică rămâne derutată: cât din acest conflict este real și cât este mimat? În confruntarea PD-PSRM ni se oferă când o melodramă amicală, jucată de ochii lumii, când o adevărată dramă, încărcată de pericole, pe care basarabenii, mereu trădați și manipulați, nu o mai pot percepe ca atare. Cred că avem mai degrabă o dramoletă, pentru că cei doi vajnici luptători din ringul politic moldovean colaborează fructuos în chestiuni esențiale: au debarcat împreună guvernul Streleț, ulterior Dodon a fost ales președinte prin contribuția decisivă a Partidului Democrat, căruia i-a întors datoria, votând sistemul electoral mixt, pentru a reduce la maximum șansele Opoziției antioligarhice și proeuropene la viitoarele alegeri parlamentare.

Bineînțeles că și democrații și socialiștii apelează la popor, și unii și alții vor binele patriei. Nu știm dacă PD va risca să cheme poporul la un referendum pentru a-l demite pe Dodon, după ce suspendarea sa va fi votată de majoritatea parlamentară. Dodon ne asigură că va merge până la capăt, chiar și încălcând conștient norma legală, dar nu va accepta legile sau candidaturile impuse de majoritatea absolută. Probabil se va ajunge la o înțelegere, ca și până acum, pentru că nici Plahotniuc nu e sigur că „fundamentarea constituțională” a europenismului va trezi entuziasmul moldovenilor, și nici Dodon nu poate spune cu certitudine că râvna sa pro-rusească va convinge electoratul (o mare parte a acestuia) să nu boicoteze plebiscitul sau să voteze contra demiterii sale.

Nu e suficient să introduci „integrarea europeană” în Constituție ca să o faci plăcută cetățenilor, ea trebuie tradusă în fapte și realități vizibile, palpabile pentru oameni. Or, cum poți să proclami integrarea europeană ca obiectiv strategic, după ce ți-ai subordonat instituțiile statului, după ce ai transformat justiția într-un instrument de răfuială cu adversarii politici? …

Loviturile sub centură, pe care și le aplică cei doi adversari „geopolitici”, obnubilează esența problemei. Nu e suficient să introduci „integrarea europeană” în Constituție ca să o faci plăcută cetățenilor, ea trebuie tradusă în fapte și realități vizibile, palpabile pentru oameni. Or, cum poți să proclami integrarea europeană ca obiectiv strategic, după ce ți-ai subordonat instituțiile statului, după ce ai transformat justiția într-un instrument de răfuială cu adversarii politici? Aceasta este integrarea europeană în viziunea Partidului Democrat? Din 2009 încoace, moldovenii au defilat sub sloganele proeuropene ale guvernanților, între timp sărăcia și depopularea au adus opțiunea pro-Vest la un nivel critic în Basarabia.

Integrarea europeană nu e o figură de stil, nu e o formulă juridică lustruită de arendașii puterii, ci o serie de drepturi și obligații care dacă nu sunt respectate golesc dezideratul european de orice conținut. Și o dezbatere pe această temă trebuie purtată cu… faptele pe masă. De pildă, să vorbim despre libertatea de exprimare – parte inseparabilă a valorilor europene.

Mai ales că avem un bun prilej pentru asta. Un post TV, care face parte din holdingul lui Plahotniuc (nu se mai miră nimeni când aude expresia „holdingul cuiva”, „televiziunile subordonate altcuiva”…) s-a plâns că reporterilor săi nu li s-a permis accesul la Congresul Partidului Acțiune și Solidaritate, desfășurat duminică, 10 septembrie, la Chișinău. Și a invocat atitudinea „nedemocratică” a organizatorilor. În consecință, câteva ONG-uri media s-au autosesizat, dezaprobând restricțiile impuse de PAS acestei televiziuni. Replica responsabililor de la PAS a fost că ei n-au făcut decât să se protejeze: e vorba de un post TV și de un holding care a atacat-o consecvent pe Maia Sandu și partidul său, a răspândit calomnii și minciuni în campania prezidențială, iar mai recent a trucat imagini de la conferințele de presă ale PAS, pe care le-a comentat tendențios și cinic, fără ca ulterior să-și ceară scuze.

Așadar, până unde se întinde libertatea de exprimare – o componentă esențială a integrării europene? Suntem de acord că ea trebuie respectată, dar în același timp ne întrebăm: poate fi dusă libertatea de exprimare până dincolo de orice limită, până acolo unde în numele ei se comit râncede atacuri la persoană și campanii de linșaj mediatic? Asta într-un timp în care vorbim de manipulare, de știri false și de „post-adevăr”, de propagandă menită să vicieze opțiunile electorale, așa cum a făcut-o Rusia într-o serie de țări europene și în Statele Unite, și cum s-a întâmplat și la noi în campania electorală prezidențială. Pluralismul media înseamnă să difuzezi informații corecte și să oferi publicului diverse puncte de vedere, nu să pui în scenă operațiuni de denigrare și desființare a adversarilor politici, convenabile patronului tău sau unui anumit pol de putere.

Până nu vom începe să testăm valorile europene pe terenul realităților din Moldova, până nu vor fi ele respectate de guvernanți și de instituțiile statului, integrarea europeană va rămâne un mit sau, mai rău, o sintagmă detestată de tot mai mulți moldoveni. Iar noi vom continua să urmărim turniruri dintre adversari politici închipuiți, la fel de opaci față de ideea de pluralism, onoare și corectitudine.

Comentariu publicat de Radio Europa Liberă

 


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *