Miza alegerilor universitare Topul AVERILOR rectorilor

Bătălia pentru poziţiile de rectori sau preşedinti in universitati are în primul rând o miză financiară. Dacă analizăm veniturile acumulate de rectori, câştigurile pe an sunt colosale. De exemplu, la Facultatea de Medicină şi Farmacie rectorul Florian Popa câştigă 203.654 lei (aproape 50,000 Euro!) numai din salariul de rector. Rectorul Constantin Oprean a încasat fabuloasa suma de 346.736 lei din venitul de rector, activităţi didactice şi de cercetare în cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu. Dar funcţiile universitare au şi alte beneficii: prin cumul între poziţia de preşedinte SNSPA şi cea de evaluator sau sfătuitor al altor universităţi Adrian Miroiu a făcut 334. 509 lei în anul precedent (pe lîngă rectorul Paul Dobrescu cu 288.396), din activităţile didactice, de cercetare, din activitatea la ARACIS si ca expert colaborator al altor institutii! Şi Vasile Astărăstoae a cumulat funcţii peste funcţii. Dacă în cazul unui profesor universitar orice salariu este posibil şi legal prin cumulul unei norme didactice, a orelor suplimentare şi a granturilor de cercetare, acest lucru nu e valabil pentru conducerile universităţilor, care nu au timp nici de predat şi nici de cercetare, în schimb au o considerabilă influenţă pe care o pot folosi pentru a-şi creşte veniturile.


1. Constantin Oprean (U. Blaga) – 346.736 lei


2. Adrian Miroiu (SNSPA) – 334. 509 lei

[lipsa foto]
3. Paul Dobrescu (SNSPA) – 288.396 lei


4. Vasile Astărăstoae (UMF Iaşi) 270.761 lei


5. Nicolae Robu (UPT)- 230.737 lei


şi Andrei Marga (U. Babeş-Bolyai) – 220.324 lei


Cea mai mare indemnizaţie de rector: Florian Popa, venit total declarat 203.654 lei

Ce miză mai are funcţia de rector, astăzi, în România

Zilele acestea universităţile trebuie să îşi aleagă, din nou, rectorii. Noua lege a educaţiei schimbă însă regulile jocului, iar miza de a deveni astazi rector în Romania nu mai e aceeaşi. Dacă ar fi să rezumăm care este efectul dorit al schimbărilor privind alegerea rectorilor, acesta ar fi, în primul rând, eliberarea universităţilor de controlul unui grup restrâns de oameni, aceiaşi veşnici membri în comisii, comitete, aceiaşi evaluatori de granturi care acumulează averi uriaşe.

Fără candidaţi unici în alegeri

Una dintre schimbările importante aduse de noua legislaţie este obligativitatea existenţei a cel puţin doi candidaţi la alegerile pentru desemnarea rectorului. Dacă înainte erau destule cazuri de universităţi cu un singur candidat (ex. Ioan Pânzaru – Universitatea Bucureşti, Ecaterina Andronescu – Universitatea Politehnica Bucureşti, Constantin Oprean – Universitatea Lucian Blaga din Sibiu şi multe alte cazuri), acum această practică nu mai este posibilă. De altfel, cum s-ar putea organiza alegeri cu un singur candidat când unica modalitate de a-l respinge este neparticiparea la vot sau anularea propriului vot? Predictibilitatea aranjamentelor şi abandonarea luptei de către potenţialii contracandidaţi pe motivul că jocurile sunt deja făcute nu mai pot funcţiona.

Referendum cu tam-tam în universităţi

Fiecare universitate şi-a organizat deja un referenduum pentru alegerea modalităţii de desemnare a rectorului. Comunitatea academică – de la cadre didactice şi de cercetare până la reprezentanţii studenţilor – au avut de ales între cele două variante de desemnare a rectorului prevăzute de noua lege: fie prin concurs public, fie prin alegeri generale.

Întregul proces a fost reglementat de Ministerul Educaţiei în cele mai mici detalii: buletinele de vot au venit centralizat, de la minister, universitatea a trebuit să anunţe referendumul cu cel puţin 30 de zile înainte, să organizeze cel puţin 3 dezbateri publice pentru informarea comunităţii academice despre implicaţiile referenduumului, iar procedurile în sine de validare şi desfăşurare a referendumului au fost aproape la fel de complexe ca la alegeri naţionale. Votul a fost universal, direct, secret şi egal. Cel puţin la nivel formal, cuvântul de ordine a fost transparenţa: birouri electorale, observatori, procese verbale, liste electorale în care totul e consemnat şi verificat.

Cât de uşor se mai poate ocupa funcţia de rector? Concurs public vs. Alegeri generale

În urma referendumului desfăşurat în universităţi, acestea au optat mai degrabă pentru alegerea rectorului prin vot şi nu prin concurs. Şi aceasta pentru că, cel puţin teoretic, concursul favorizează şi candidatura unor oameni din exteriorul universităţilor care poate fi incomodă pentru interesele grupurilor universitare. Mai exact, senatul universitar ar trebui să stabilească o comisie de selecţie a rectorului formată în proporţie de 50% din membri ai universităţii şi 50% din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Amestecul unor oameni din exterior în recrutarea rectorului este o idee bună încurajând promovarea la conducerea universităţilor a altor persoane decât cele fixate de ani buni în structurile de conducere.

Dacă această idee ar putea fi pe placul unei părţi din comunitatea universitară, mulţi nu o agreează, votând, aşa cum s-a observat la referendum, cu o majoritate covârşitoare pentru varianta rectorului desemnat prin alegeri interne. Asta nu înseamnă că în acest sistem nu au acces şi candidaţi externi, dar este greu de crezut că îşi vor atrage susţinerea unui număr suficient de votanţi. Pe de altă parte, trebuie subliniat că şi prin sistemul de vot, candidaţii la funcţia de rector trebuie să facă mai mult decât până acum: dezbateri publice, program de candidatură, atenţia pentru captarea întregii comunităţi academice şi nu doar a unui grup restrâns. Având în vedere că întreaga comunitate academică va vota prin vot secret, este un moment favorabil ca nemulţumiţii de vechea oligarhie universitară să schimbe rezultatele alegerilor.

Prin urmare, nu mai este atât de uşor să devii rector. Pe de altă parte, rămâne de văzut cât de mult au reuşit vechile conduceri să îşi exercite influenţa în propriile structuri academice pentru că schimbările se pot realiza numai cu o majoritate universitară care îşi doreşte asta.

Ce puteri şi ce constrângeri vor avea noii rectori?

În primul
rând, o schimbare majoră este reprezentată de noul statut al rectorului. Rectorul încheie un contract de management care cuprinde criteriile şi indicatorii de performanţă managerială. Aceasta înseamnă că:

– performanţa reală a activităţii rectorului poate fi evaluată mai obiectiv.

– rectorul poate fi disponibilizat de MECTS din motive de: nerespectare a legii, Cartei şi regulamentelor universităţii, nerespectare a reglementărilor privind evaluarea şi asigurarea calităţii, probleme de etică şi echitate, un management neeficient şi o utilizare defectuoasă a resurselor, netransparenţa deciziilor şi activităţilor sale.

Criteriile de sancţionare până la disponibilizarea rectorului se referă, practic, la toată activitatea acestuia de la aplicarea normelor până la modul cum sunt cheltuite resursele financiare. Rectorul este un angajat care răspunde pentru activităţile sale în faţa senatului universităţii şi a ministerului şi îşi asumă răspunderea publică pentru deciziile pe care le ia. Acest nou statut al rectorului care poate fi evaluat pe criterii obiective de performanţă a stârnit numeroase critici, în mod firesc, din partea rectorilor actuali, aflaţi pe poziţii mai vulnerabile.

Puterea şi responsabilitatea rectorului sunt foarte mari în condiţiile în care acesta semnează şi negociază, pe de-o parte, contractul instituţional cu ministerul, iar, pe de altă parte, încheie contractul de management cu senatul universitar. Rectorul concentrează resursele întregii universităţi, fiind, conform legii, responsabil de alocarea acestora spre departamentele şi structurile cele mai performante. Controlul resurselor şi stabilirea modului cum sunt cheltuite sunt atribuţii de care depind funcţionarea întregii instituţii şi deci miză uriaşă pentru a deveni rector. Rectorul prezintă senatului, în fiecare an, raportul despre starea universităţii care trebuie validat.

În ceea ce priveşte incompatibilităţile, cea mai importantă schimbare în plus faţă de cele deja existente, se referă la incompatibilitatea dintre funcţia de rector şi funcţiile de demnitate publică. În acest context, Agenţia Naţională de Integritate a stabilit că cei patru parlamentari care sunt şi rectori, Ecaterina Andronescu, Florian Popa, Nicolae Robu si Ştefan Iosif Drăgulescu se află în incompatibilitate în raport cu prevederile noii Legi a Educaţiei. Ecaterina Andronescu se află deja la al doilea mandat alături de alte nume grele precum Andrei Marga (Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca), Florian Popa (UMF „Carol Davila”) Ioan Pânzaru (Universitatea din Bucureşti) sau Ion Gh. Roşca (ASE).

Noi alegeri, noi relaţii de putere

În primul rând, noile alegeri pentru desemnarea rectorilor vor aduce oameni noi având în vedere că la un număr semnificativ de universităţi rectorii îşi termină deja cel de-al doilea mandat. E un moment în care, fie vom asista la continuarea jocurilor grupurilor de putere precedente prin alegerea unui rector din cadrul acestora, fie va fi o schimbare majoră favorizată de faptul că nu doar un grup, ci toată comunitatea academică îşi alege rectorul.

Relaţiile de putere se vor forma pe baza influenţei majore pe care o va exercita rectorul nu doar prin desemnarea propriei echipe în structura executivă (prorectori, director administrativ), ci şi prin influenţa informală în alegerea decanilor din cadrul facultăţilor. Conform legii, candidaţii pentru funcţiile de decan sunt avizaţi de consiliul facultăţii respective cu votul majorităţii simple a membrilor acestuia. La fel ca la alegerile rectorului, trebuie să existe cel puţin 2 candidaţi!

Rectorul este cel care organizează concursul public pentru alegerea decanului. El deţine astfel o putere informală crescută de a influenţa candidaţii desemnaţi pentru această funcţie. Intenţia ar fi de a armoniza structurile de conducere ale universităţii cu cele de la nivelul facultăţilor pentru un management mai eficient. Odată cu noua evaluare a universităţilor şi a programelor de studii, finanţarea va depinde, într-o măsură mai mare decât până acum, de performanţa universităţilor. Rectorul este responsabil de atribuirea resurselor către facultăţile şi programele de studii mai performante. Fără o comunicare eficientă cu decanii, vom avea o distribuţie a resurselor de sus în jos fără o asumare a deciziilor şi a unui plan pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii structurilor universitare. Accentul pe indicatori de calitate şi nu doar pe cantitate (numărul de studenţi înmatriculaţi la o universitate) în realizarea finanţărilor presupune mai mult decât o corelare de cifre pentru asigurarea raportului număr studenţi – bani. În acest sens, sunt necesare strategii comune asumate de executiv alături de facultăţi pentru o cheltuire eficientă a banilor publici şi pentru asumarea unei direcţii comune în privinţa creşterii calităţii.

Scandaluri de corupţie, nepotisme şi non-transparenţă

Dintre toate universităţile incluse în lista neagră a rectorilor, aproape toate au fost sau sunt implicate în scandaluri, cazuri de corupţie sau probleme de integritate! Rectorii Florian Popa, Iosif Ştefan Drăgulescu, Ecaterina Andronescu şi Nicolae Robu sunt, în primul rând în stare de incompatibilitate sesizată de ANI pentru ocuparea în acelaşi timp a funcţiilor de parlamentari cu cele de rectori. De asemenea, rectorul Adrian Gorun de la Universitatea Constantin Brâncuşi se afla în situaţie de incompatibilitate la alegerile din 2005 ocupând şi funcţia de secretar general al Ministrului Educaţiei. ANI a constatat starea de incompatibilitate, dar la alegerile din 2008 a fost, din nou, singurul candidat la funcţia de rector şi a fost ales în unanimitate pentru un nou mandat. În 2008, s-a aflat din nou în incompatibilitate, o dată pentru că ocupa funcţia de înalt funcţionar public (transferat de la Ministerul Educaţiei la Comisia pentru Prognoză) şi a doua oară pentru că a fost candidatul PDL la alegerile pentru Camera Deputaţilor (incompatibilităţi confirmate de ANI).

Afaceri ilegale şi jocuri de culise

Ştefan Diaconescu, rectorul de la Universitatea de Ştiinţe Agronimice şi Medicină Veterinară Bucureşti este cercetat de DNA pentru asocierea ilegală cu omul de afaceri Gabriel Popoviciu în firma controlată de acesta, Băneasa Investments. Rezultatul este concesionarea unei proprietăţi către universitate la un preţ mult sub-evaluat. Un alt caz este acela al rectorului Vasile Astărăstoae care este urmărit penal pentru mai multe infracţiuni într-un dosar DNA pentru atribuirea ilegală a unui contract într-un proiect finanţat din fonduri europene. De asemenea, rectorul Ştefan Drăgulescu a fost reclamat pentru plata din banii universităţii UMF Timişoara a mai multor deplasări făcute de el şi fiica sa în ţări din Europa şi America Latină. De menţionat sunt şi problemele repetate înregistrate la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. Rectorul Lizica Mihuţ s-a folosit de stratagema înfiinţării funcţiei de preşedinte al universităţii pentru a rămâne la conducere şi după terminarea celui de-al doilea mandat de rector. Ulterior, a reuşit să ocolească legea şi să revină în funcţia de rector pentru al treilea madat după ce l-a înlaturat pe noul rector, ales cu doar cateva luni înainte, cu sprijinul Senatului universitar. Decizia Senatului a fost anulată de instanţa de judecată. Lucrurile nu s-au oprit aici. Doamna Mihuţ a încercat să introducă o nouă funcţie în Carta universitară, de data aceasta aceea de preşedin
te de onoare cu prerogative în conducerea instituţiei. Propunerea nu a fost însă aprobată de legea Funeriu, o astfel de funcţie neexistând nici în legea educaţiei.

Nepotisme

Un exemplu de nepotism este acela al rectorului Constantin Oprean de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu care a angajat trei membri ai familiei sale, rude de gradul I (soţia şi cele două fiice) pe poziţii didactice în universitate. Acelaşi rector, la alegerile din 2008 a modificat ilegal unele prevederi ale Cartei universitare care i-au permis să numească direct anumite persoane în organele de conducere ale universităţii. De asemenea, rectorul Vasile Astărăstoae de la UMF Iaşi a fost acuzat de angajare ilegală a propriei fiice într-un proiect al universităţii finanţat din fonduri europene.

Citiţi aici Lista neagră a mogulilor din universităţi


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “Miza alegerilor universitare Topul AVERILOR rectorilor

  1. Cătălin C.

    Cu privire la modalitatea de votare a rectorului, la Universitatea „Al.I. Cuza” cîte dezbateri au existat? După ştiinţa mea, nici măcar una!
    Falimentul economic e dublat de un faliment moral, bine mascat sub straturi groase de spoială…

    Reply
  2. laura

    mda….. peste tot e la fel, peste tot… PESTE TOT… IN TOATE UNIVERSITATILE!!!!!!!!!!
    DE ANI DE ZILE!!!!!!!

    Reply
  3. Elvira Popescu

    Ma distreaza bine acuma la pensie site-ul dumneavoastra.

    Chiar vreti cazuri de coruptie, nepotism, in universitati?

    De exemplu de la UVT Timisoara, prospat retrogradata in categoria B?

    Pe care eu o cunosc de ani de zile in detaliu, din pacate, si care impreuna cu mafia din Inspectoratul scolar din Timis mi-a facut necazuri ani de zile!

    Pai va dau cu carul. Din pacate, in articolul dumneavoastra sunteti prea optimisti. Nu va fi nici o schimbare. Nu are cine sa schimbe ceva. Marea majoritate a indivizilor care lucreaza in universitatile romanesti, in toate, acuma, sunt mediocri. Marile valori au plecat in Vest si cei tineri care termina pleaca si ei.

    Cei care au ramas sunt batranii care m-au chinuit pe mine si generatia mea, ca studenta, si tinerii mai slabi, sau foarte slabi, rude, amante, sotii, consateni, oameni de incredere, fii, fiice, nepoti, cumnati etc.

    Nu poti ocupa un post in vreo universitate din Romania daca nu te vrea catedra, facultatea etc. Si aici e o mare hiba a legii, intentionat lasat-a asa.

    Trebuia sa faca un „loc de avansat” pe tara, de la asistent la profesor. Unde sa aduca comisii numai din strainatate, vreo zece ani, pana se formeaza o clasa noua de valori. dar trebuie sa le ofere si salarii mari, laboratoare si conditii bune, altfel nu vine nimeni.

    Il vad pe nea Robu acolo de la Poli Timisoara, in lista dv. Stiti cum isi bat joc profesorii de la Electro de copiii nostri? Ma doare inima sa vad ca copilul meu pateste ca mine. Numai prostii ii invata, nici ei nu inteleg ce predau, traduc din diferite carti si apoi experimenteaza pe copii. Practica e absolut nula, si la laboratoare si in fabrici, nu au unde sa mearga iar rectorul si cei de la ETC nu se ocupa deloc sa le gaseasca locu de practica. Cursurile le fac in scarba si nimeni nu explica nimic daca un student nu intelege ceva.

    Este o bataie de joc de Poli si ETC a lui Robu. In schimb el are ambii copii asistenti acolo. Si sunt o gramada rude intre ei, ajungand pana la nerusinarea sa lucreze in aceeasi catedra familii intregi.

    Le doresc faliment placut, sa nu le mai vina nici un student.

    Dar despre inspectoratul scolar din Timis, condus, UVT si toata porcaria din educatia din Timis, vorba vine, ca si acolo e un oltean inspector general, in alt serial.

    Reply
  4. ada nisipeanu

    Lista grupurilor de interese din mediul universitar care acumuleaza venituri uriase este mai lunga. Cum se face ca aceleasi persoane, de citiva ani incoace, fac parte din diverse comitete si comitii – comisii de acordare a titlurilor didactice universitare, ARACIS, CNCSIS etc?

    Reply
  5. Claudia

    Nu se va schimba nimic in urma acestor alegeri! Pana cand nu se vor impune criterii clare de performanță vor ramane aceeasi impostori intelectuali si clanurile lor. Legea cere candidatului conditia ca gradul didactic minim sa fie cel de profesor univeristar. Ce te faci insa cu ”profesorii” care au dobandit acest grad, prin mijloace specifice, dar nu indeplinesc nici macar criteriile actuale ale unui sef de lucrari? Se interzic nepotismele? Aiurea! Rudele rectorului nu pot sa fie prorectori sau decani dar pot sa impanzesca toate celelalte structuri. De ce nu publicati o lista cu realizarile stiintifice personale ale tuturor rectorilor, cu recunoasterea internationala a meritelor acestora?

    Reply
  6. Catalin H.

    Foarte informativ articolul. Un lucru cu care nu sunt insa deacord e aprecierea ca un castig de 50.000 euro pe an ar fi „colosal” pentru un rector. In SUA si europa de vest atata castiga un profesor asistent fara responsabilitati de conducere si fara prea mare experienta (uneori chiar imediat dupa doctorat). Presedintii de universitati din vest castiga si 1.000.000$ pe an, iar media pentru universitatile publice(!) din SUA e undeva la 400.000$ pe an. Personal nu vad nimic rau in a rasplati persoanele performante din lumea academica romaneasca. Ca rectorii nostrii nu prea au performante, asta e alta problema, si nu cred ca tine de faptul ca sunt platiti prea mult.

    Reply
  7. pentru Catalin H

    Intr-adevar, 50.000 de euro pe an nu e un castig colosal in occident. Si aveti dreptate ca atita castiga un simplu profesor universitar in Europa occidentala. Numai ca: 1. pentru Romania acesta e un cistig colosal; 2. acesti rectori sint cu totii ZERO BARAT stiintific si managerial. In profesiunea lor ei nici nu exista, iar in occident n-ar putea fi nici laboranti la nivelul stiintific pe care il au. 3. acesti rectori zero barat profesional nu pot obtine aceste venituri decat prin abuzuri. Prin ore suplimentare pe care si le acorda dar nu le efectueaza si n-ar trebui sa si le acorde lor, prin prime si sporuri pe care si le dau fara sa le merite, prin proiecte si granturi pe care sint pusi de colaboratorii speriati sau interesati.
    Nu suma in sine deranjeaza ci contextul si felul in care se obtine!

    Reply
  8. cristinel

    Ce ziceti de ideea celor de la Univ. din Resita, de a inventa atatea facultati si departamente, cate rude aveau fiecare, pe post de sef, ce nu trebuiau sa fie in relatie de subordonare unii cu altii!!!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *