Nu e multă vreme de când oameni politici de prim-plan, şi de la putere, şi din opoziţie, au susţinut că anticorupţia este electoral epuizată ca temă şi că oamenii au alte griji şi subiecte pe ordinea de zi. După cum s-a văzut din căderea cu zgomot a Guvernului Boc la ieşirea în stradă a doar câteva mii de oameni, acest lucru e fals. Puţini români ies în stradă, dar părerea despre cum suntem guvernaţi e larg împărtăşită.
Eurobarometrul dat publicităţii acum câteva zile (în sfârşit un sondaj care nu e comandat nici de PDL, nici de PSD, nici de dnii Vîntu şi Voiculescu, ci de Comisia Europeană) arată că 67% din români cred că a crescut corupţia în ultimii trei ani (sub premierul Boc, campionul reformei statului), 22% crezând că a rămas la fel, iar 53% se consideră chiar bine informaţi asupra acestui lucru. Ne depăşesc doar grecii, în general, în acest Eurobarometru (nr. 374/2011), dar conducem detaşat în alte puncte importante: mita (campioni cu 31% spunând că li s-a cerut mită anul trecut, media europeană fiind de 8%), nemulţumirea faţă de ce fac Guvernul şi Parlamentul în privinţa corupţiei (61%) şi gradul în care oamenii sunt per-sonal afectaţi (numai 18% spun că asta nu îi atinge direct). 58% cred că oamenii politici iau mită (în creştere cu 5% faţă de EB precedent), faţă de doar 43 la sută care cred că funcţionarii care organizează licitaţii sunt cei care iau (aici cifra e în scădere).
Alegerile nu se vor contesta pe tărâmul politicilor publice, dat fiind că în mod grotesc românii au de ales între două coaliţii stânga-dreapta care vor propune aceleaşi măsuri, cu cei de la putere copiindu-i pe cei din opoziţie, ba chiar încercând tot anul, profitând că sunt la guvernare, să le-o ia şi înainte şi să îi bată cu propriile lor arme. Ele se profilează mai degrabă ca o competiţie pe tărâmul bunei guvernări. Şi acesta e un lucru extrem de pozitiv. În ultimele săptămâni am primit confirmări şi de la opoziţia principală, şi de la Guvern, că se vor angaja serios în a adopta cele mai concrete măsuri propuse în Carta Albă a Bunei Guvernări.
Chiar şi partidele mici, care de abia se formează, tot pe Cartă îşi fac agendele – dar din partea lor este firesc. Ce e nou este că domnii Ponta şi Antonescu, care nu au fost sub Guvernul Tăriceanu mari campioni ai bunei guvernări, au dat declaraţii cât se poate de publice în sprijinul unor lucruri concrete din Cartă, că premierul Ungureanu i-a chemat într-adevăr pe miniştrii săi pentru a le da indicaţii în acelaşi sens, că mai multe agenţii guvernamentale se adună săptămâna aceasta la SAR ca să coopereze pentru proiectarea şi realizarea sistemului unic integrat de urmărire a cheltuielilor şi achiziţiilor publice, că Secretariatul General, frâna bunei guvernări până nu demult, a primit sarcină să devină locomotiva ei. Ce să mai vorbim, am auzit până şi de la UDMR. Departe de a fi doar o ocazie de mită electorală şi talk-show-uri nesfârşite, anul se profilează ca o oportunitate de a rupe ritmul degradării noastre şi a reveni pe traseul unde ne plasasem în 2006 şi de pe care am ieşit imediat după aderare.
Ce anume a dus la această ieşire din inerţie în doar câteva săptămâni, după ce, în ultimii doi ani, lucruri elementare, ca demisia Danielei Andreescu, ce să mai spun de patroana ei Elena Udrea, păreau o imposibilitate? Primul răspuns este chiar existenţa unor alegeri extrem de competitive, în care opoziţia vrea să ia 51%, iar puterea să o împiedice. Am mai spus părerea mea despre 51%: aceasta nu e majoritatea electorală necesară conform Constituţiei noastre, ci doar cea cerută pentru formarea unei majorităţi. Dar alegerile tot competitive rămân, iar scorul obţinut de USL la consiliile judeţene în alegerile locale va arăta net ce se profilează pentru alegerile legislative. Mare păcat că, deşi am reuşit să anulăm comasarea alegerilor, am rămas tot cu proasta lege dată de puterea actuală prin care primarii sunt aleşi dintr-un singur tur de scrutin.
Atunci când are loc o schimbare de putere în societăţi primitive, indivizii şi grupurile se repoziţionează, poartă negocieri şi îşi transferă loialităţile la cei care pot deveni noii stăpâni, sau, dimpotrivă, îşi măresc preţul faţă de cei vechi. Noutatea acestor alegeri este că manifestaţiile din ianuarie 2012 au creat posibilitatea unui demers mai evoluat – cel al unei negocieri colective, nu pentru profitul unei persoane anume, ci pentru o schimbare de reguli ale jocului. 67% care spun că a crescut corupţia în ultimii trei ani arată existenţa unui mandat popular puternic pentru schimbare, iar manifestanţii nu au fost aşa de cumpăraţi de Felix şi compania, cum pretind unii, sau nu ar fi strigat PDL=USL, cerând practic reforma principalelor partide. Faptul că în sfârşit primesc mesaje, zilnic aproape, din sectorul privat este iarăşi foarte încurajator…
Cititi continuarea aici…
Puţin off-topic, doamna Mungiu. Sunt extrem de obositoare cratimele astea, care despart în silabe cuvinte din articole ale dvs. din România Liberă.
Asta pentru ca inca nu au cei de la ziar un sistem complex de despartire in silabe la capat de rand. DTP-istii aranjeaza textele in viteza si nu mai au timp sa scoata liniutele de despartire care se seteaza automat in prima faza, la punerea textului in pagina. Cred insa ca se lucreaza la asta si ca ar trebui totusi un pic mai multa atentie.
Dm. Mungiu, va rugam faceti ceva legat de noua „Lege a Energiei”. Cu deosebit respect pentru efortul facut pentru asanarea politicii. De ce nu este pus in dezbatere PUBLICA termen de 30 de zile?
Guvernul PDL vrea sa introduca in Parlament, in regim de urgenta, “Noua Lege a Energiei” care va fi un dezastru exact ca “Legea Sanatatii” amendata de dr. RAED ARAFAT.
Ce prevede aceast “proiect de lege”, noua lege a guvernului Ungureanu:
– Privatizarea Productie de Energie Electrica:
Marile HIDROCENTRALE – “Portile de Fier”, Bicaz, Vidraru, Lotru si Complexe Energetice Turceni si Rovinari, care au profit foarte mare, toate aceste companii nationale strategice vor deveni private dupa modelul companiei PETROM ajunsa sub controlul companiei austriece OMV.
– Prin legea viitoare se va permite Exportul de Gaze romanesti ieftine de catre companiile straine OMV PETROM, alaturi de GDF SUEZ si E.ON care controleaza pachetul majoritar de la fostele Distrigaz, fapt ce este interzis prin legea actuala in vigoare.
– Dereglementarea sistemului energetic dupa principiul “FIECARE PRODUCATOR PUNE CE PRET VREA LA MARFA SA, o poate exporta pe ce piete externe doreste, iar piata/consumul se va regla de la sine”, exact ca la benzinarii.
Nu sunt la curent, multumesc de semnalare – am insa o tinara experta de clasa 1 la SAR, promit sa o pun sa ma briefeze. din ce auzisem, era doar o transpunere inevitabila a acquisului european, romanii rareori stu ce semneaza international si ce implicatii sunt…
Anticorupţia este electoral epuizată ca temă, deoarece coruptia este numai varful icebergului, format dintr’o mana de persoane care au dobandit foloase necuvelite, pe care DNA le ancheteaza de aproape zece ani si justitia ii trateaza ca si cum ar fi comis delicte minore, pentru care aplica pedepse minime, adesea, cu suspendare.
In Romania este mult mai grav faptul ca nu suntem un stat de drept, intrucat statul nu impune respectarea legilor in domeniul economomic. Este un lucru pe care toti politicienii si societatea civila il stiu, dar nimeni nu-l recunoaste. Multi politiceni sunt interesati sa nu recunoasca, iar ceilalti, inclusiv Dv. isi zic: “Cum sa recunoastem noi ca nu suntem un stat de drept si in acelasi timp sa militam pentru primirea in spatiul Schengen?” Si totusi un lucru nerecunoscut nu poate fi indreptat. De altfel si UE, in relatiile cu noi, cocheteaza cu anticoruptia, fiindca ii este jena sa spuna ca a primit in UE un stat, in care nu domneste legea. Poate sa functioneze MCV in veci. Rezultatele vor fi minime, cata vreme multi romani considera ca se descurca mai usor intr’un stat tolerant fata de infractiuni. Iau mita daca au de unde si dau mita ca sa-si rezolve problemele. E o chestiune de traditie culturala bizantina.
Este nevoie de intelectuali de statura Pasoptistilor, sau a unui Maiorescu, ori Kogalniceanu, care sa faca din Romania un stat de drept.
Pana atunci nici romanii nici strainii nu vor investi in Romania. Fara investitii private substantiale, nu va exista prosperitate in Romania si fara prosperitate, libertatea, lipsita de rigoarea legalitatii, nu face doi bani.
Se comit mii de infractiuni, care insumeaza pagube imense, dar pe care nu justitia le poate solutiona, ci administratia publica.
Impunerea respectarii legilor nu trebuie lasata exclusiv, in seama justitiei. Ea trebuie facuta de catre administratia publica. Primul pas ar trebui sa fie destituirea functionarilor publici care nu au aplicat legea, fara drept, pe viata, de a mai ocupa o functie remunerata din fonduri publice. Le ramane libertatea sa lucreze in mediul privat. Cu jumatati de masura, nu vom deveni niciodata o populatie prospera
Avem nevoie de functionari publici competenti si integri d.p.d.v. moral. Fara politicieni care nu intra in politica cu scopul de a se imbogati pe seama diverselor “false” afaceri cu statul, nu putem face ca in Romania, statul sa impuna respectarea legilor, altfel zis, sa domneasca legea.
Cand nemultumitii, care ies in strada, vor manifesta cu sloganuri precum:
Vrem instaurarea unui stat de drept!
Vram ca in Romania sa domneasca legea!
Vrem toleranta zero, fata de infractiunile cu caracter economic!
Vrem functionari publici competenti si integri d.p.d.v. moral!
Atunci vom putea spune ca in Romania s’a format masa critica pentru realizarea unui stat de drept.
Cine are urechi de auzit, sa auda.
Dm. Mungiu – prin dereglemtare va fi jale in Romania. Noii proprietari vor exporta energia electrica si se va creea artificial o lipsa de ENERGIE, iar raportul cerere-oferta va fi dat peste cap!!! De ce nu se pune in dezbatere publica-o asa lege cruciala?
„În situaţii de dezechilibre majore între cerere şi ofertă şi disfuncţionalităţi evidente ale pieţei de energie electrică, Guvernul, la propunerea ANRE şi cu avizul Consiliului Concurenţei, poate limita creşterea excesivă a preţurilor/tarifelor sau blocarea acestora pentru o perioadă determinată de maxim şase luni, perioadă care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult trei luni, cât timp persistă circumstanţele care au determinat adoptarea respectivei decizii, prin fixarea unei limite superioare a preţului pe o piaţă centralizată sau limitarea venitului din activitatea reglementată”, se arată în document.
Costurile recunoscute şi amânate prin această operaţiune vor fi însă recuperate integral de către operatori.
Legislaţia în vigoare prevede, fără un anumit interval, că autoritatea competentă poate limita preţurile/tarifele prin fixarea unei limite superioare a preţului/tarifului în sine sau prin limitarea venitului din activitatea reglementată, în scopul evitării creşterii necontrolate a preţurilor la clienţi.
Cu deosebit respect.