Claudia Postelnicescu

Faptul că judecătorii Curții au spus explicit cum trebuie Președintele să soluționeze pare nefiresc

[…]

În acest spirit al coerenței și exercițiului intelectual, pe teme juridice, vă propun o interpretare personală, dacă tot am citit și auzit atâtea, poate mai este loc de încă una:

Referitor la situatia judecătorului CCR Petre Lăzăroiu, contrar a ceea ce se spune de câteva zile, nu cred că este în ilegalitate, din următoarele motive:

  1. avem în discuție două situații distincte: a) restul de mandat pentru judecătorul constituțional Ninosu, pe care Petre Lăzăroiu l-a înlocuit, din 2008 până în 2010, ceea ce este perfect legal, conform Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (art. 68 alin. 3); b) noul mandat de 9 ani, conform legii (art. 142 alin. 1 din Constituție) care expiră în iunie 2019, deci anul viitor, în consecință judecătorul constituțional Petre Lăzăroiu este în deplin mandat, pe care are dreptul legal și constituțional să îl exercite.
  2. pe de altă parte, ca întotdeauna în România, avem o serie de ambiguități și contraziceri în jurisprudența CCR – care începe să fie destul de vastă și contradictorie, după chipul și asemănarea judecătorilor ei – în sensul că mandatul de 9 ani este strict, în sensul că nu se mai poate recurge la subterfugii și încropeli (un judecător ia locul altuia pentru restul de mandat și apoi este numit judecător pentru un mandat întreg), pentru că textul constituțional ar fi mult mai rigid, în această interpretare.

Acum, pentru motive de oportunitate, aici chiar s-ar impune, unui judecător care a avut un mandat tranzitoriu de câteva luni, 1 an, 2 sau 3 ani, căruia să i se refuze o numire ulterioară pentru un mandat întreg de 9 ani mi se pare o contradicție în termeni, dacă nu chiar o prostie: dacă vrem cu adevărat judecători cât de cât competenți, mai ales având în vedere că acești oameni sunt numiți politic, deci fără specializare în dreptul constituțional, cum ar fi firesc, atunci măcar să îi numim pe cei care au ceva experiență și au mai învățat câte ceva. Nu știu dacă este cazul domnului Petre Lăzăroiu, dar în țara noastră există deja cutuma de a-i numi pe cei mai slabi dintre noi în funcții înalte, nu pe cei mai buni, criteriul fiind cel al servitutuții sau chiar al servilismului. Aceasta este paradigma în care se funcționează de la începutul instituțiilor despre care discutăm.  În același timp, în situațiile în care ai un judecător CCR incapabil să își exercite rolul (deces) și mai are, să zicem, 3 luni până îi expira mandatul, va fi foarte greu de găsit un înlocuitor care să accepte o astfel de poziție pentru o perioadă atât de scurtă, având ulterior interdicția de a fi numit pentru un mandat întreg de 9 ani, așa cum am citit o interpretare chiar a actualului ministru al justiției Tudorel Toader. Sper că nu înseamnă cuvântul lui Biblia, nu?!

Altceva mi s-a părut interesant în decizia CCR care a soluționat conflictul dintre Președinte și Ministrul Justiției, și anume faptul că judecătorii Curții au spus explicit, nu implicit, cum trebuie Președintele să soluționeze. Or, conform Constituției, prerogativele CCR de soluționare a conflictelor între puteri sunt de principiu, Curtea ne poate spune cum astfel de conflicte se rezolvă de acum încolo, pe baza prevederilor constituționale, nu soluția ad-hoc pentru o anumită speță individuală, ci soluția pentru toate conflictele de putere dintre cele două instituții, Președinția și Ministerul Justiției, cu privire la înțelesul art. 132 alin. 1 din Constituție cu privire la statutul procurorilor. Acest lucru mi s-a părut cu adevărat nefiresc și nejustificat, din punct de vedere constituțional. Poate fi, din nou o problemă de interpretare a textului constituțional (art. 146 lit. e) corelat cu art. 35 alin. 1 și art. 11 lit e din Legea 47/1992, în sensul definirii termenului de ”soluționare” și a ”eventualelor căi de soluționare” a conflictului de natură constituțională dintre două autorități publice. Rămân la opinia că intenția textului constituțional și al celui legal a fost ca soluționarea să se refere la orice tip de conflict de putere dintre autoritățile publice pe tema dedusă judecății CCR care, în acest caz, a fost definirea întinderii și conținutului expresiei constituționale ”sub autoritatea ministrului justiției”. Aștept motivarea să văd cât de întinsă va fi această autoritate a ministrului justiției în raport cu procurorii, dar sunt suprinsă să văd că au mers atât de departe încât să specifice, în acest conflict aparte, ce trebuie să facă președintele, indiferent dacă era sau nu vorba de persoana Laurei Codruța Kovesi sau de oricine altcineva.


Textul integral pe contributors.ro: Miuța cu Constituția


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Faptul că judecătorii Curții au spus explicit cum trebuie Președintele să soluționeze pare nefiresc

  1. csongi

    Problema mandatului lui Lazaroiu este colaterală și neinteresantă pentru soluționarea speței conflictului constituțional. Totuși, trebuie notat că art.68 alin.(2) din Legea 47/1992 ar trebui abrogată, pentru că nu se justifică cu nimic, nu este rezonabil, ca la încetarea mandatului înainte de expirare, judecătorul să fie ”înlocuit”, până la expirarea perioadei rămase din mandat. Juridic, este o gogoriță, pentru că mandatul este intuitu personae: ar trebui considerat încetat, când judecătorul numit, în considrația calităților sale personale, nu mai este capabil, din orice motiv, să-și mai îndeplinească mandatul, exact la fel ca și cum ar fi expirat perioada de timp pentru care a fost numit. Până la data numirii unui nou judecător, Curtea este perfect capabilă să-și exercite atribuțiile în 8, 7 sau chiar 6: au fost numeroase cazuri, în care deciziile s-au luat în absența unora dintre judecători. Conform legii, Curtea își desfășoară activitățile ”în plen”, nu în prezența obligatorie a celor 9 judecători, deci gogorița cu judecătorul înlocuit, ca la sporturile pe echipă, este absolut redundantă. Prin analogie: nici membrii guvernului, nici președintele nu se ”înlocuiesc” până la expirarea mandatului, ci până la desemnarea / alegerea noului demnitar.

    Reply
  2. Dumitru

    „Sper că nu înseamnă cuvântul lui Biblia, nu?!” Fraza asta o fi fost gandita/scrisa in limba romana, sau am ajuns la faza „Bonjour, popor” bazata pe Google translate ?

    Reply
  3. Alexandru Lazarescu

    Sesizarea CCR este un excelent prilej ca forurile europene sa analizeze unele hotarari ale CCR care sunt antidemocratice si antieuropene iar CCR sa urmeze Belarusia in Conferinta Curtilor Constitutionale Europene, adica sa primeasca statut de observator pentru ca nu merita sa mai fie membru !

    Reply
  4. Alexander leg. a V a Macedonica

    Cand sa termine mandatul de 9 ani judecatorul CCR intra in concediu de boala si se retrage din functie …peste vreun an revine la CCR si mai este judecator vreo 7 ani si se tot repeta ” enormitatea asta cu mandat ,fara mandat ” ! Nu d-na ,nici o persoana nu poate fi judecator la CCR mai mult de 10 [ zece ani ] ,nici o secunda ! Perioada se masoara in ani [ unitatea de masura pt. timp este anul ! ] ,chichitete avocatetsti ale judecatorilor CCR si parerea dvs ,evident eronata , nu fac decat sa arate moralitatea indoielnica a acestor personaje . De ce toti ? Pt. ca au adoptat chichitele avocatesti favorabile clanului lor contrar bunului simt si al logicii primare in ceea ce priveste masurarea timpului …

    Reply
  5. ??????

    LEGEA NR. 47/1992
    Art.2.
    „(3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”

    Opinați că judecătorii CCR nu ar fi urmărit reglementarea menționată anterior, din legea de organizare și funcționare a CCR, la formularea deciziei publicate , în scopul soluționării sesizării formulate de guvern ?

    Reply
  6. Mihai M

    Constitutia Romaniei
    Art. 146
    „Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
    […]
    e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; ”

    Daca CCR are atributia de a solutiona conflictele de natura constitutionala si nu spune cum sa se solutioneze, atunci cum ar mai putea solutiona aceste conflicte?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *