Mistificarea constitutionala

Ce se întîmplă omului politic sau partidului care încalcă în spiritul și litera ei Constituția României? Nimic. Cel mult, dacă încălcarea contravine intereselor rivalilor politici, care sesizează, și dacă e într-o zi bună, Curtea Constituțională le va lua pe moment jucăria printr-o decizie de neconstituționalitate. Dar nimeni nu plătește, nici moral, nici electoral, ce să mai vorbim de penal, de încălcarea normelor constituționale. Din punct de vedere constituțional, cu toții suntem imuni. Și asta cam arată valoarea Constituției noastre – undeva sub Codul Rutier, că acolo măcar se dau niște puncte de penalizare. Astfel că toată lumea, atunci cînd interesul o cere, își bagă picioarele în ea, șeful statului care a arătat măcar o dată, pe lîngă amenințări, că pune prim ministru pe cine vrea el, nu pe cine are majoritatea în Parlament, șefii coaliției de guvernare, care au dat afară pe Avocatul Poporului pe motiv că le face opoziție, deși în Constituție asta e sarcina lui, și chiar membrii Curții, care în decursul timpului s-au protejat de tăierea pensiilor și deschiderea dosarelor lor la Secu prin măsuri extreme, de exemplu suspendînd CNSAS –și culminînd cu motivarea profund democratică și constituțională pe care mi-au trimis-o la contestarea ordonanței de urgență a ICR, și care pe scurt spune că dreptul la consultare nu e un drept democratic. În speță, e ușor de remarcat în aceste condiții că minus monarhia constituțională a Hohenzollernilor, care a avut ghinionul să fie explicit interzisă, Constituția nu previne pe nimeni să facă nimic. Liderii democratic aleși își pot pune rudele prin toate pozițiile statului, orice cifre bugetare punem la sănătate și educație nu se respectă, iar bugetul nostru de cheltuieli rămîne gaura neagră în care băieții de la Finanțe iau de unde e constituțional și pun unde e presant fără să le ceară nimeni vreo socoteală. Ce mai rămîne din controlul civil asupra forțelor armate, și alte asemenea criterii fără de care Consiliul Europei și UE nici nu ar fi început să se uite la noi, astăzi cînd agenți SIE iau banul public acoperindu-se neglijent prin instituțiile statului și presă, de parcă aici printre noi ar fi spionii ăia pe care trebuie ei să îi prindă, iar diplomații la fel de civili scot bani negri din casă pentru a-i da pe la tot felul de amatori care se luptă în numele nostru cu Rusia prin cîrciumi trendy din capitalele fostei URSS? No problem, avem alternative, nu una, ci două, trei, etc, dat fiind că avem asemenea rezerve de cadre și atîta nesimțire constituțională ni se oferă odată la trei luni o alternativă de dreapta nou-nouță condusă însă tot de un ofițer. Unul nu e civil, mai avem un pic și ajungem ca la Putin unde mai toți oficialii provin din KGB, îți vine să aduci partidul comunist înapoi, ca să înceapă de undeva pluralismul, cine mai ține minte anii optzeci își amintește că așa funcționa statul, partidul și Securitatea din cînd în cînd nu erau de acord și prin faliile acelea mai strecuram noi cîte un număr din Opinia studențească.

Ce să mai vorbesc de statul național și alte asemenea rafinamente. Ungurii îl atacă din colectivism, cerînd să fie considerați a doua națiune, chiar dacă drepturile lor individuale sînt respectate, iar noi îl apărăm tot la fel, spunînd că ajunge o națiune la un stat, românii, deci pe scurt le dăm dreptate și justificarea să se simtă excluși. Ideea liberală că a fi român însemnă doar a fi cetățean, și loial patriei tale, indiferent care ți-e limba maternă, culoarea pielii sau țara de naștere nu e promovată. Ce să schimbăm aici, că această înțelegere colectivistă, nu individualistă a cetățeniei este problema, nu că scrie în Constituție că România e un stat național. Depinde ce înțelegi prin asta, dacă naționalii sînt toți cetățenii e OK formularea. Dacă nu, nu. Ce trebuie schimbată e mentalitatea oamenilor, nu textul.

Regionalizarea, subiectul anului, e tot pe acolo. Nu are nimeni nevoie de nici o regionalizare politică, UE cu atît mai puțin, orice facem să absorbim bani europeni mai mult pentru ei e acceptabil, nu ne-au pus nici o condiție, doar rezultatul contează. Dimpotrivă, Leonard Orban spune clar că e mai degrabă un risc să ai asemenea schimbări radicale pe viitorul ciclu bugetar. Vezi însă că baronii au ajuns prea puternici, și atunci facem o curea de transmisie de la guvern în jos ca să îi ținem mai la respect. Nu îi desființăm, nu le dăm măcar peste degete, nici cînd, ca Nicușor Constantinescu, se trezesc din somn și spun lucruri inacceptabile, că sînt produsul democratic al democrației noastre clientelare, dar le punem cîte un vechil ca să fie mai cooperanți între ei, mai eficienți, și să se certe pentru bani mai departe de culoarele ministerelor. Chiar dacă intențiile sînt bune, mi se pare absurd să dăm totul peste cap pentru a găsi o formulă de a-l struni pe Nicușor Constantinescu, fără garanția că vom reuși. Există căi mai simple și mai clare.

Ce să mai spunem de legea electorală? De fapt, acolo e sursa tuturor problemelor, avem un strat de votanți nesofisticați și economic dependenți, cumpărați pe nimic și aduși la vot cu autobuzul, și avem o clasă politică la curent cu această situație și pe care o speculează din plin, că ea profită. Ce lege electorală miraculoasă ne poate apăra de această situație? Să dăm una să nu mai poată fugi nimeni din circumscripția inițială, în speranța că măcar poate unii votanți au memorie? Să dăm votul obligatoriu, ca să nu mai stea lumea acasă, odată ce s-a convins că alegerile nu schimbă mare lucru? Și asta în timp ce la referendum pragul ajunge din ce în ce mai jos, iar răspunsurile vor trebui să fie unanime ca să fie aprobate cu 30%? Sînteți de acord ca legea fundamentală să aibă o singură modificare, care să spună așa: De azi înainte, legea fundamentală nu mai e una impusă de oricine e la putere și nerespectată de nimeni, ci un contract între noi toți, români și unguri, opoziție și putere, pe care îl respectăm pînă cînd e modificat? Că asta, și numai asta e esența – sîntem un stat constituțional de formă și de drept numai din cînd în cînd.

În condițiile astea, unii sînt foarte naivi, iar alții foarte perfizi să transmită imaginea că această reformă constituțională e mare lucru. Oengiștii au lucrat cu bună credință și pasiune, dar să fie clar că puterea nu e la ei. Puterea nu e nici măcar la cei care cred că o au, că o societate care nu se poate mobiliza să modifice fondul, ci doar formele, nu are puterea să evolueze.


Recomandări

3 thoughts on “Mistificarea constitutionala

  1. constantin

    Cele doua proiecte, regionalizarea si modificarea Constitutiei, nu au de fapt nici o legatura cu agenda cetateanului, care dupa 23 de ani de originalitate in democratie stie ca legile noastre – inclusiv Constitutia – sunt facute pentru a fi ocolite de politicieni. Portite de ocolire se vor gasi oricand, atunci cand legile nu vor fi eludate de-a dreptul – cine s-a dovdit mai tare: justitia sau politicienii? Practic, nu prea mai e nimic de facut, exista doar salvarea individuala – adica plecarea definitiva din tara. Si totusi… unii dintre noi, ceilalti, vor ramane, chiar daca tot mai putini – pana la ultimul, care va avea probabil destinul personajului lui Eugen Ionescu, ramas singur printre rinoceri.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *