Vasile Ernu

Mistica tehnocrată: care este funcţia ei socială?

Ştim, există o întreagă industrie a trainingurilor motivaţionale, coach de tot felul, care te învaţă repede cum să te împaci cu tine, cum să reuşeşti în viaţă, cum să comunici, cum să devii om de succes, eficient şi bun la toate. Adică în esenţă: cum să te „mîntuieşti”, salvezi, în această lume tot mai precară.

Salvarea de rit nou însă nu e pentru toţi: e pentru cei aleşi şi cu buzunar gros. O salvare pe dos faţă de cea religioasă care era cu dedicaţie pentru „cei săraci cu duhul” şi buzunarul.

Pentru că tu eşti om educat, „alesul” şi din „lumea bună” nu mergi la moaşte, nu aprinzi lumînări şi nici măcar nu mergi la vrăjitoare. Poate din cînd în cînd mai ai atavisme şi cedezi la cîte un Arsenie Boca, iar cînd e criza profundă mergi la psiholog. În rest se face ceea ce eu numesc „bodybuilding spiritual tehnocrat”.

Repet: aceste procese nu au mai nimic cu educaţia chiar dacă vor pe alocuri să o înlocuiască prin diverse tehnici „de doping”: bagă „steroizi comunicaţionali” la greu ca să producă un „corp” adecvat scenei. Un corp frumos, o minte zîmbitoare şi iute dar total false. Educaţia e un proces lung, complicat şi nu se rezolvă din două zîmbete şi cîteva fraze înaripate de lemn.

În esenţă, însă, funcţia acestui ritual este altul. Mai întîi este unul de statut: cumperi statutul, adică cumperi un soi de poziţe a ”salvarii”, „siguranţa salvării”. Tu eşti „alesul” şi asta o dovedesc statutul, banii şi faptul că eşti aici. E ca în teologia prosperităţii: îţi merge bine deci eşti alesul. O meritocraţie foarte perversă.

Mai este sensul. După mine, între a merge la vrăjitoare şi a merge la aceste cursuri scumpe nu există o diferenţă de esenţă, ci de stilistică. Cum se spune: grupuri ţintă diferite. Başca: vrăjitoarele şi lumînările sînt prea ieftine. Iar asta e o chestiune de statut. Aşa cum ritualul de a merge la Untold faţă de ritualul de a merge la Sfînta Parascheva nu e atît de diferit cît ni se prezintă.

Diferenţa apare însă în altă zonă. Diferenţa apare nu în zona celor care au nevoie de astfel de „salvări”, ci în zona celor care prestează. A mecanismelor de ofertă „a salvării”.

În mare parte, mecanismele prestatorilor de „salvare” sunt legate pe de o parte de nevoia de „siguranţă a salvării” şi de sens a „enoriaşilor”, iar pe de altă parte de formele de muncă, de specializări. Credinţă, ritualuri, piaţă şi muncă. În această zonă „spirituală” escrocheriile ating cote mari. Am povestit de ce pînă şi furtul este o formă de muncă: cu grad maxim de profit şi maxim de risc. Escrocheriile, la fel.

Însă există o „elită” a „,misticii tehnocrate” (mare parte a expertizei politice si economice e tot aici) care îndeplineşte cu totul altă funcţie şi nu are nicio treabă cu „piaţa”. Este exact funcţia politrucilor de pe vremea comunismului. De ce avea nevoie statul comunist care controla tot de aceşti politruci care vorbeau ritualic la şedinţe, ore, întîlniri de tot soiul? Era un banal ritual de legitimare. Era însuşi procesul de ritualizare a puterii. Era ca slujbă la biserică. Chiar dacă nu crezi, tu mergi pentru că ea există şi-şi face efectul. Există ritualul, există realitatea. O putere e în deplinătatea funcţionării doar cînd devine ritualizată.

„Elita” care produce acest „bodybuilding spiritual tehnocrat”, plătită cu bani grei, îndeplineşte exact aceeaşi funcţie: legitimează o formă de putere hegemonică economică, socială şi politică. Ei sînt ca „leviţii” Vechiului Testament, ca „preoţii” bisericilor clasice. Ei sînt purtătorii „harului”. Ei ritualizează şi fac ca regimul să funcţioneze perfect.

Diferenţa între vechii şi noii politruci? Pe politrucii din comunism societatea reală îi dispreţuia, nu-i accepta şi nimeni nu le folosea limbajul „sacru” în viaţa cotidiană; pe „misticii tehnocraţi” societatea îi adoră, îi dau drept model social şi prea mulţi le „incantează mantrele”. Simţiţi diferenţa „spălării de creier”?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Mistica tehnocrată: care este funcţia ei socială?

  1. Adrian

    Nasol, să vrei să relaționezi cu unii și să constați c-ajungi (chiar repede) să nu-i suporți. Riscurile de a considera societatea ca o familie extinsă..

    Reply
  2. Gabriel Radeanu

    Bravo Vasile!…pentru descrierea eleganta si impecabil justificata…cu un mic amendament:Nu cred ca e spalare de creier,este nevoia normala a oricarui om de „mistic”,de „statut” fabulos,de rupere de convenienta mediocritatii cotidiene,si lipsa iluziei necesare societatii produsa de democratie,aceea ca „ceilalti parteneri sociali respecta legile si normele societatii la fel de strict cum le respecti si tu”,a fost acoperita cu concepte narcisist-elitiste ca tehnocratia.Denaturarea politicului insa,tine de alte resorturi,valorifica complexul de inferioritate inoculat sistematic poporului roman de interese straine evidente.

    Reply
  3. JK

    Nu veți publica niciodată vreun text pe contributors.ro, nici nu veți fi invitat la TedX :)
    Chiar acum când, după ce Dumnezeu a murit, patria a zburat în bucăți, revoluția a dispărut de la orizont, ne-am găsit și noi un vițel de aur??? Ah, și ce frumos sună „coach” și „coaching”!!! A trecut vremea marilor influencer-i: Sf. Pavel, Ștefan cel Mare, Nicu Ceașcă, TarafTV, Urania etc … Am rămas noi, fiecare cu mințile noastre necolective și e greu :)

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *